1,489 matches
-
tentative a însemnat retragerea oricărei forme de sprijin pentru Ceaușescu, după încurajările primite de dictatorul român în 1968. Practic, a marcat începutul sfârșitului pentru Ceaușescu. În decembrie 1989, jurnaliștii postului Europa Liberă, sub conducerea lui Stănișoară, au întreținut speranța timișorenilor asediați în primul oraș liber al țării și au contribuit la declanșarea evenimentelor din București.
A murit Nicolae Stroescu Stânișoară, director Europa Liberă by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/77882_a_79207]
-
piratul, face înconjurul lumii./ E înnobilat pentru jafurile lui. Comerțul cu sclavi e profitabil./ Lupte locale pentru putere, creștini împotriva creștinilor./ Filip al Spaniei, catolicul, dezlănțuie Armada peste Canal. Elisabeta,/ protestanta, îi spulberă flota./ Turcii transformă Ungaria în pașalâc și asediază Viena./ Și peste toate se ridică geniul lui Shakespeare să poetizeze ororile./ Bach încearcă încă o dată să ne lege de Dumnezeu.// Decapitările regale și lupta împotriva monarhiilor./ Iluminismul aruncă năvodul rațiunii peste intuiție și imaginație./ Napoleon se războiește cu toată
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
un mod familiar, ,, Fugi, fată!"; ajung la casele lor ,,cu soarele asfințit în cămăși și cu praf de pleavă de la seceriș între măsele") contrastează cu cea de după război, pe timp de secetă. Dropia nu se mai arată, iar câmpia însăși - asediată de gloanțe și de ghiulele - se ascunde parcă, asemenea păsării ,,de neatins, ca un vis". În ultima parte a reportajului, creatura decade din postura de simbol al misterului câmpiei. A vedea dropia" înseamnă a ajunge cu lucrările de ,,arat, însămânțat
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
și dornic de a se izola (chiar și prin acest discurs) de o lume de care se simte tot mai îndepărtat. Și unde Paler caută - și nu găsește, ca un nihilist nedezmințit până în ultima clipă - bilanțul propriei vieți, Cristea-Enache îl asediază cu dilemele istoriei și cu posibilitatea de a da verdicte cu privire la „dosariada” contemporană. Autorul Vieții pe un peron evită sau ocolește cu tact întrebările, răspunde silit sau își ironizează subtil intervievatorul. O avalanșă interogativă precum „Dacă această «dosariadă» ar fi
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
deveni mască este evidentă. Poetul e un mim ciudat, care inventează ceea ce imită și, într-un teatru populat cu propriile măști, nu își mai găsește locul. Fantoșe grotești, ca în filmele lui Fellini (ori semănând cu clovnii lui Rouault), îl asediază și îl hărțuiesc din toate părțile. El este creatorul limitat de propria lui creație, pentru că aceasta are niște resorturi tainice care îi sporesc agresivitatea peste limitele suportabile. "Școlarul Durerii" nu poate decât să strige: Unde sunteți, refugiile mele? (Aproape novembre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai știa de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate profesorul meu, cu privirea de zeu, mai veghează, să rămână ce am trăit, peste vremea bătrână, în lumea fără hotare până la zenit. * * * Dacă statuile ar asedia orașul și nu ne-am mai putea mișca după voia noastră neghioabă? Ce s-ar întâmpla? Viața s-ar schimba; după alt chip, ne vom întinde aripile în zbor, ne va fi ușor? Ne vom iniția mereu sub ceața lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și masele de sans culottes, este considerată în istoriografia franceză a doua zi importantă a Revoluției Franceze, după 14 Iulie 1789. Masele pariziene, în număr de circa 20.000 de oameni, dispunând și de un număr de 12 tunuri, au asediat Palatul Tuilleries, unde se afla familia regală, palat apărat de aproximativ 950 de elvețieni și cca. 200-300 de nobili înarmați. După o luptă sângeroasă, în care au murit aproximativ 1000 de oameni, de ambele părți, iar 400 au fost răniți
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dezvoltat concepția potrivit căreia moștenirea se bazează pe nemurirea plasmei germinative și pe ideea că evoluția este un fenomen dependent de diferite achiziții de-a lungul a numeroase generații. 22 Fraților, într-o vreme lui Amor și Moartea/i-a asediat soarta. Leopardi, Amor y Muerte, Cântul XXVII, primele două versuri. 23 Malagueña este un cântec popular din provincia Málaga. 24 Solitar. Este vorba de jocul de cărți ce se joacă de unul singur (fr. Solitaire). 25 Gaz incolor, cu miros
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu adevărat nevoie de mine. Și am fugit! Petre, Petre... La Paris, sora mea, artistă, nu știa cum să-și împartă timpul între zi și noapte, între noapte și zi. Era curtată de impresari de teatru, de televiziune, de cinema, asediată cu tot felul de proiecte și contracte care de care mai atrăgătoare. De felul ei era o zăpăcită, frumoasă, talentată, dar plutind de când o știu în nori parfumați înșelată de prieteni, de amanți, părăsită de soț. Rămasă cu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
refacă, din schijele rămase, drumul invers către spiritul creator; configurația din spatele acestor arlechinade și desfigurări. Noua formulă propusă le va apărea multora cu totul surprinzătoare. Scepticul, sofistul, histrionul Ionescu ar fi de fapt, în interpretarea critică, un spirit profund religios, asediat de marile întrebări, de rosturile și finalitatea existenței. Superficialitatea, neseriozitatea, cinismul vesel sunt niște măști sub care se poate întrezări o conștiință obsedată de blestematele probleme insolubile. Dar apar, aici, niște întrebări legitime. De ce este nevoie de o asemenea spectaculoasă
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
și mîna pe pistol. Theo indică ceea ce este firesc: redarea copilului mamei sale, semnificînd totodată și redarea maternității unei specii care-și consumă sîngeros energia vitală. Prinși între două tabere, Theo, Kee și copilul ei trec prin mijlocul soldaților care asediază o clădire plină ochi de insurgenți. Miraculos, schimbul de focuri încetează de ambele părți, scîncetul copilului face să tacă pentru o clipă zgomotul și furia. Cea de-a doua parte, ceva mai alertă, cedează locul acțiunii care se desfășoară în
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
nu numai credință ci și unirea eforturilor întru epurarea muzicii de tot ceea ce înseamnă violență, crispare sau încrâncenare. ...Beethoven, Wagner, Schonberg, Stravinski, Xenakis... - indicatoare obligatorii pe traseul agresivității în muzică (?). Cromatizarea, di-sonantizarea (cu alte cuvinte, telurizarea) progresivă a muzicii a asediat, agresând continuu, urechea melomanului, destupându-i (e-adevărat) canale ascunse, augmentându-i receptacolele, în același timp însă instaurând o anume adempțiune a tenebrosului, neliniștii și catastroficului. Exista o agresivitate a materialului sonor asupra compozitorului (cazul Beethoven, Wagner ori Stravinski); dar
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
a doua, un posibil entuziasm excesiv față de Clujul anilor '60, a cărui imagine nu o pot nicicum asimila imagisticii derizorii produse de deconstruirea parodică a miturilor comunismului. Vreau să spun cu aceasta că spiritul meu critic actual va fi mereu asediat de memoria afectivă, iar încercarea de a explica fenomene ale trecutului va fi, probabil, vag alterată de un discret sindrom al paradisului pierdut" (p. 7-8 în primul volum). Nu aș fi putut face o mai bună descriere a tendințelor interioare
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
pun mâna pe Târnovo și Nicopol, în anul 1393, lansându-se într-o campanie de amploare împotriva Țării Românești. Va fi cucerită întreaga Asie Mică, cu excepția Ciliciei și a Trapezuntului. Pentru a completa zestrea cuceririlor, Baiazid va cuceri și Thessalonicul, asediind în același timp și Constantinopolul, dar fără succes. Pentru a cucerii unele cetăți din Asia Mică, turcii au avut ca aliați chiar pe despoții bizantini. Așa s-a întâmplat în 1390, când Baiazid, sprijinit de Manuel Paleologul, cucerește Philadelphia, ultimul
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
va încheia. Ultima dinastie de împărați bizantini, cea a Paleologilor nu va reuși să oprească procesul decăderii politice și militare a Imperiului, lucru de care vor profita sultanii otomani. și Baiazid Ildîrîm și alții, care au urmat vor încerca să asedieze Constantinopolul, ori să gândească un plan în acest sens, fără niciun rezultat palpabil. Imperiul Bizantin reprezenta în secolul al XV lea un obstacol între sud-estul Europei și Asiei, mai ales după cucerirea de către turci a Rumeliei. Nu se concepea un
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
conturbă, ci dimpotrivă pare a o consolida, a o nutri precum un vector "pozitiv": "Cerul e invadat de luciditate,/ unde te mai ascunzi tu, Doamne?" (ibidem), exclamă autorul în cunoștință de cauză. Astfel încît constatăm cum înverșunarea sumbră, tonalitatea vehementă asediază nu fără un anume sistem cîteva centre vitale, cîteva teme în măsură a da seama de ansamblul existențial. Erosul nu e decît pierzanie, cale a morții, erupție vulcanică nimicitoare, boală incurabilă precum o apoteoză întoarsă pe dos: "El îi spune
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
însoțit pe tot periplul acestei cărți, nu se lasă povestit, vândut în cuvinte? De ce îmi alunecă el de fiecare dată din mână într-o baie de spumă și se topește acolo încet, în insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalanță toate capacanele și nu poate fi prinsă. E poezia." (p. 311) Fără a fi cea mai bună carte a Norăi Iuga, Săpunul lui Leopold Bloom este un roman fundamental în bibliografia acestei autoare greu de clasat. El conține
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
avem de-a face, în fond, tot cu o convenție". Dacă mai citim astăzi cu interes și profit această poezie - încheie Ion Pop - nu mai este atât pentru atitudinile lizibile strict contextual, ci pentru marea aluzie la condiția mai general-umană asediată de Istorie." În același număr din Viața românească, o incitantă anchetă pe tema Manualul de literatură, azi, la care răspund, printre alții, Doina Ruști și Gabriel Onțeluș, Paul Aretzu, Liviu Ioan Stoiciu și Iulian Boldea.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
acestei conexiuni. Ion Cristian e un revoltat intransigent, nemulțumit de lume așa cum e, un meliorist cu ezitări, decepții și melancolii, un orgolios intratabil, om al principiilor morale severe, ca toți protagoniștii prozei lui Augustin Buzura. Se simte încorsetat, amenințat și asediat din toate părțile și reacționează ca un ins asediat: pentru a rezista, se organizează ca o redută. E prins într-o țesătură complicată de relații și de determinații. De aceea, e când ofensiv, când retractil. Anunță că participă la alegerile
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când se emoționa. Îl vedeai mai tot timpul În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nici un caiet și nici un creion. Plăcințica a ascultat fascinată cum vocea gravă a lui Antoniu a intonat pur și simplu frazele, le-a dat sens și strălucire actoricească. -De multe ori nu pot să dorm noaptea și, ca să nu fiu asediat de amintiri dureroase, inventez ce Îmi este mai la Îndemână: istorii, pe care aș vrea să le pun cândva cap la cap pentru Închegarea unor cărți. Dar n-am energia să fac lucrul ăsta. Și de ce aș face-o? -Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe Antoniu la capătul celălalt al traseului, un loc de unde pleacă atunci când mai speră. Ocupată sau nu, de cei care cerșesc, gura metroului rămâne un magnet permanent pentru ei. Îi atrage vânzoleala pestriță aducătoare de oarece profit, gloatele anonime care asediază intrarea. Despre cerșetori, ca și despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini de bani, că au făcut din cerșit averi. Altele pun niște drame siropoase pe seama vagabondajului lor, și nu puține sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a Sudului, dârză și aprigă, ce ține piept armatei unioniste care asediază apartamentul de alături, ori cineva a dat televizorul prea tare. Prin tavan străbate până la noi sunetul unei sirene de pompieri și se aud țipete de oameni, pe care ar trebui să nu le băgăm în seamă. Apoi împușcături și scrâșnete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Templul Jinshan și îl forță să se călugărească. Aflând vestea, Bai Suzhen și Xiao Qing s-au întristat foarte tare și, împreună, încercară să-l elibereze din Templul Jinshan, prin puterile lor magice. Ele au provocat puhoaie mari care au asediat templul. Fahai le-a întâmpinat și el cu forțe magice. Dar pentru că era pe punctul să nască, Bai Suzhen n-a putut să-l înfrunte și s-a retras, urmată de Xiao Qing. Când au ajuns pe Podul rupt, ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]