154 matches
-
(în , în ) a fost o luptă care a durat 87 de zile, desfășurată în orașul Vukovar din estul Croației. Asedierea orașului s-a făcut de către Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), sprijinită de diverse forțe paramilitare sârbe, cu intenția de a desprinde localitatea de Croația și de a o anexa Republicii Sârbe Krajina, care să formeze o uniune cu
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și în special paramilitarii sârbi din estul Slavoniei, erau adesea extrem de ostili cu jurnaliștii străini, în contrast evident cu relativ deschișii croați, care profitau de fiecare ocazie pentru a-și descrie cauza ca pe o luptă împotriva opresiunii. Reacțiile la asedierea Vukovarului au variat considerabil în Croația și în restul Iugoslaviei. Croații au văzut bătălia pentru Vukovar ca pe o luptă pe viață și pe moarte pentru supraviețuirea națiunii lor, comparând-o cu decisiva - pentru URSS - bătălie de la Stalingrad. Sfârșitul asediului
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Mare devenise hotărât să intervină de partea papalității. Ca urmare, Carol și unchiul său, Bernard și-au condus trupele peste Alpi în 773. Longobarzii au suferit o mare înfrângere la Mortara (Ara Mortis), în Lombardia, iar francii au trecut la asedierea chiar a capitalei statului longobard, Ticinum (astăzi, Pavia). Fiul lui Desiderius, Adalgis a strâns o puternică armată la Verona, însă tânărul prinț a fost atacat și presat de franci către litoralul adriatic și a fugit la Constantinopol, înainte de a purta
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
o a doua Pavia. Înțelegând ulterior că acest lucru ar fi fost greu de pus în practică și mai ales că ar fi atras asupra sa atenția francilor, Arechis a optat în continuare pentru titlul de "princeps". În 787, în urma asedierii Salerno de către Carol cel Mare, el a fost nevoit să se supună suzeranității france. În acea vreme, Benevento era proclamat de către un cronicar ca "Ticinum geminum", în sensul de "a doua Pavia". Arechis a extins vechiul oraș roman, înălțând noi
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
aproape douăzeci de ani mai târziu, în 1365, când a fost sfințită Capela Sfintei Cruci situată în Turnul Mare. În urma izbucnirii Războaielor Husite, bijuteriile coroanei imperiale au fost evacuate în 1421 și aduse prin Ungaria la Nürnberg. În 1422, în timpul asedierii castelului, atacatorii husiți au folosit arme tipice războiului biologic atunci când prințul Sigismund Korybut a folosit catapulte pentru a arunca peste ziduri cadavrele morților (neinfectați cu ciumă) și 2.000 de încărcături de bălegar, reușind se pare să răspândească boli în
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
Langobardorum"), l-au îndepărtat de baza puterii sale. Căutând să schimbe aceastp stare de lucruri și să abată atenția supușilor, Ratchis a atacat prin surprindere orașele din Pentapolis. Cu toate acestea, el a fost convins de către papă să renunțe la asedierea Perugiei. După acest eșec, prestigiul lui Ratchis a fost anihilat, așa încât ducii au ales un nou rege, pe fratele său Aistulf, care deja îi succedase ca duce în Cividale, iar acum, după o luptă scurtă, l-a silit să caute
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Hoffmann ș.a. Printre monumentele de arhitectură celebre ale orașului se numărau blocul central al Universității Albertina, Domul, castelul regal (aruncat în aer de sovietici în 1967), orașul vechi "Knaiphof", cu clădiri din secolele XV - XVIII (a suferit mult în momentul asedierii orașului din primăvara anului 1945 și a fost demolat în totalitate între 1946 - 1950). La 2 august 1945 orașul și partea de nord a Prusiei Orientale au fost atribuite URSS. Inițial, s-a preconizat transferul acestui teritoriu Lituaniei, la acel
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
să fugă către Saxonia. Această acțiune nu era facilă, dat fiind că Saxonia era despărțită de Suabia prin teritorii controlate de regele Henric. Rudolf a acordat domnia asupra Suabiei fiului său Berthold și a încercat să își restabilească autoritatea prin asedierea Würzburgului, însă fără prea mari rezultate. Între timp, el a fost deposedat de stăpânirea asupra Suabiei prin dieta de la Ulm în luna mai, iar Henric al IV-lea a conferit ducatul lui Frederic de Büren, primul conducător din familia Hohenstaufen
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
prin zona Vrancei și urmează traseul Carpaților Orientali, ale căror repere sunt marcate de mănăstirile ridicate de Ștefan cel Mare și de evenimente care aveau să rămână în legendele și istoria românilor: Bătălia de la Baia împotriva lui Matia Corvin sau asedierea Cetății Neamțului de către regele polonez Sobieski din 1681, în care o mână de moldoveni s-a opus armatei invadatoare. În afara rememorării evenimentelor istorice, Vlahuță prezintă Munții Carpați în întreaga lor splendoare, cu peșterile ascunse în ei, cu râurile care îi
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
a fost deservită de arhimandritul Ghenadie Țeposu, arhimandritul Valerian Zamfirescu-Paladi și arhimandritul Partenie Clinceni. O reluare a vieții liturgice în regiunea Leipzig sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Române a avut loc abia în anul 2003. Domnitorul Șerban Cantacuzino sprijină cu soldați asedierea Vienei de către turci. pe câmpul unde preoții români săvârșeau Sf. Liturghie pentru ostași a fost pusă de către domnitorul Cantacuzino o cruce-altar care se păstrează și azi în Viena. În bisericile ortodoxe din Viena - biserica Sf. Gheorghe, de pe strada Grecilor (Griechengasse
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
o dispută cu fiul lui Henric, Henric al III-lea " Leul", duce de Saxonia, a fost întreruptă printr-un pelerinaj în Țara Sfântă. În 1162, Albert l-a însoțit pe împăratul Frederic Barbarossa în Italia, unde s-a distins în asedierea și distrugerea Milanului. În 1164, Albert s-a alăturat unei ligi a principilor, constituite împotriva lui Henric Leul. Prin încheierea păcii în 1169, Albert și-a divizat teritoriile între cei șase fii ai săi. El a încetat din viață în
Albert I, Margraf de Brandenburg () [Corola-website/Science/327779_a_329108]
-
cumanilor, vlaho-bulgarii au obținut victorii la Adrianopol în 1205, luându-l că prizonier pe împăratul latin, Balduin I de Constantinopol. Ioniță nu a reușit însă să cucerească Constantinopolul din cauza manevrelor politice ale adversarilor. A fost ucis de un cuman în timpul asedierii Tesalonikului în 1207. Succesorul său, țarul Borilă s-a confruntat cu boierii și cu erezia bogomila. A înăbușit conspirația boierilor la Vidin cu ajutorul unei oaste maghiare, formate din secui, români și pecenegi sub conducerea comitelui Ioachim. A organizat represalii împotriva
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
menționează descendenții până la Gyula care a fost capturat de Ștefan, atunci când Transilvania a fost ocupată. Cronicarul relatează apoi pierderile teritoriale ale lui Menumorut. Acesta a vrut să se refugieze în Bizanț. După alte bătălii ale ungurilor în Pannonia, este redată asedierea cetății Biharea. Fiind cucerită, Menumorut a trmis o solie lui Arpad să-i transmită supunerea și i-a oferit fiica de soție pentru fiul său, Zoltan. După un an, Menumorut a murit fără descendenți și țara a rămas ocupată de
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
oponenți, banul Teodor, și-a concentrat forțele în cetatea Mehadiei, unde a fost asediat câteva luni de trupele regale. Regele maghiar și noul domnitor român din sudul Carpaților după 1310, Basarab I(numit domnitor chiar de rege) au colaborat în asedierea cetății banului Tudor. Se spune că Basarab I ar avea origine cumana. În timpul domniei sale, procesul de formare a Țării Românești s-a finalizat. Într-o diplomă a regelui maghiar Carol Robert de Anjou, din 1324, apare numele voievodului Basarab denumit
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
din Boemia". Sigismund, însoțit de mai mulți prinți germani, în fruntea unei armate cruciate, a sosit în fața Pragăi pe 30 iunie. Cruciații veneau din toate țările Europei, mulți dintre ei fiind doar aventurieri atrași de perspectiva jafurilor. S-a început asedierea Pragăi, acțiune militară care a fost rapid abandonată. Au fost inițiate negocieri pentru rezolvarea diferențelor religioase. Facțiunile husite unite și-au formulat cererile într-o petiție cunoscută ca "cele patru articole de la Praga": Aceste articole, care conțineau esența doctrinei husite
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Acest truc îi permite să îl lase inconștient și să scape, dar îl lasă în grija lui Gérard, pe care îl cheamă folosind Atuurile. Corwin călătorește pe Pământ și asamblează o linie de producție pentru a-și asigura armamentul necesar asedierii Amberului. În timpul acestei călătorii, își vizitează casa din New York, unde găsește un mesaj de pace de la Eric, pe care îl respinge. În continuare, își recrutează o armată dintr-o Umbră similară celei din care recrutase anterior armata cu Bleys, antrenând
Armele din Avalon () [Corola-website/Science/324160_a_325489]
-
solidi", însă toate încercările de mituire au fost refuzate. În ianuarie 1099, Raymond a pornit către Ierusalim, în vreme ce Robert și Godefroy de Bouillon au rămas în Antiohia până în luna februarie. Ei s-au unit cu trupele lui Raymond cu ocazia asedierii orașului Arqa. În iunie, Robert și Gaston al IV-lea de Bearn au condus avangarda care a ajuns la Ramla și, împreună cu Tancred de Tarent, a condus o expediție în interiorul Samariei, destinată găsirii de lemn pentru a putea construi mașinile
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
a aderat la pacea dintre Polonia și Imperiul Otoman. Încă din ianuarie 1462 sunt menționate lupte la hotarele dintre cele două țări, ceea ce periclita comerțul în zonă. Conform cronicarului Laonic Chalcocondil, Ștefan cel Mare a colaborat cu flotă otomană la asedierea Chiliei, în iunie 1462. După eșecul asediului, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveana a intrat să jefuiască în Țară Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș. La
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
chiar trimite scrisori domnilor țărilor române ca să „le câștige bunăvoința și ambiția acestora”. Mailat este asediat în cetatea Făgărașului în 1540, dar va rezista asediului, chiar dacă Zapolya populează și la sprijinul Universității Săsești căreia îi solicită să trimită soldați la asedierea Făgărașului. Acest lucru a fost posibil datorită lucrărilor de întărire a cetății pe care le-a făcut Mailat. Perioada 1520-1541 a fost una foarte importantă pentru evoluția cetății Făgărașului. Mailat a dat o mare importanță cetății pe care a întărit
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
Robert Guiscard, Iordan a fost excomunicat, după care imediat tatăl său a căzut bolnav, s-a retras la Capua, s-a reconciliat cu Biserica și a murit. Iordan, temându-se să guverneze sub interdictul lansat de biserică, a renunțat la asedierea Napoli și a mers la Roma pentru a se reconcilia la rândul său cu Papa Grigore al VII-lea și a-și rezolva relațiile cu Biserica, față de care tatăl său fusese cîndva atât slujitor cât și protector. Se pare că
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
Boulogne și Tancred de Taranto s-au îndreptat spre zona din răsăritul Asiei Mici, unde au întemeiat Comitatul de Edessa, grosul trupelor participante la prima cruciadă și-a continuat înaintarea spre sud, ajungând în dreptul Antiohiei, moment în care a început asedierea orașului, din octombrie 1097, sub comanda normandului Boemund de Taranto. Cu cele peste 400 de turnuri ale sale, orașul era aproape impenetrabil. Ca urmare, asediul a durat pe tot parcursul iernii, cu multe impedimente întâmpinate de cruciați, care ajunseseră în
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
sub dominația islamică. Numeroase unități militare au fost chemate din Sicilia și, sub conducerea contelui Godefroi de Conversano, au supus Otranto asediului. Următoarea mișcare a constituit-o sosirea lui Robert Guiscard, cu un mare număr de trupe, care au început asedierea asupra bizantinilor din Bari în 5 august 1068. Înăuntrul orașului erau două partide: unul care își dorea menținerea supunerii față de Bizanț, iar celălalt care manifesta simpatii pro-normande. Atunci când trupele normande s-au apropiat, gruparea pro-bizantină a avut câștig de cauză
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
îndemnuri de atac asupra Bari din partea principilor longobarzi Adelchis de Benevento, Guaifer de Salerno și Landulf al II-lea de Capua. Abia în primăvara anului 867 Ludovic a pornit la acțiune împotriva emiratului de Bari. El a trecut imediat la asedierea localităților Matera și Oria, recent cucerite de către sarazini, și a incendiat-o pe prima dintre ele . Oria a fost o așezare prosperă anterior cuceririi musulmane; Barbara Kreutz consideră că astfel se explică de ce Matera i-a rezistat lui Ludovic, pe când
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
Nicopole era un oraș bine fortificat și bine aprovizionat, iar cruciații nu aduseseră cu ei mașini de asediu pentru a cuceri cetatea. Cruciații au rămas în zonă, așteptând forțele otomane trimise pentru despresurarea Nicopolelui. Sultanul Baiazid I era ocupat de asedierea Constantinopolului, dar și-a mobilizat armatele și a mărșăluit spre Nicopole. Aliatul otomanilor, despotul Stefan Lazarević al Serbiei, s-a alăturat pe drum suzeranului său și, pe 24 septembrie, cei aproximativ 104 000 de soldați ai sultanului au ajuns în fața
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
Georgia și Azerbaidjanul Persiei. Osman al II-lea și-a început domnia prin asigurarea granițelor estice, semnând un tratat de pace cu Iranul safavid, după care a condus personal invazia otomană în Polonia, pentru contracararea influenței poloneze în Moldova. După asedierea Hotinului de către hetmanului Jan Karol Chodkiewicz în septembrie-octombrie 1621, Osman al II-lea s-a retras la Constantinopol umilit, dând vina pe lașitatea ienicerilor și prostia funcționarilor săi. Murad al IV-lea, care a domnit între 1623 - 1640, a rămas
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]