288 matches
-
Apoi a-nceput și ea să spună: „Poate ai vreo sanie prin pod” (Mă uitai la dânsa, cam nărod) „Păi atunci să vii tocmai la vară! Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit. Mintea lor, pesemne,-a asfințit; Poate astea toate-au fost un vis. Citește mai mult A venit la curtea mea asearăO nălucă-n lesă cu o fiară.Se făcea că plouă, deși toamnaEra jos, în beci, și-aștepta iarna.Prima oară m-am uitat la
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Apoi a-nceput și ea să spună:„Poate ai vreo sanie prin pod”(Mă uitai la dânsa, cam nărod)„Păi atunci să vii tocmai la vară!Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit.Mintea lor, pesemne,-a asfințit;Poate astea toate-au fost un vis.... XIX. SONET PENTRU MAMA, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. De ce n-au scris poeții despre tine? De ce Chopin nici azi nu te-a cântat? Pe
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
pe urechea-mi surdă. Nu pot sinele meu să reclădesc, Nu pot s-aduc un răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechită A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuită Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuită. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri ... Citește mai mult Am auzit
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
pe urechea-mi surdă.Nu pot sinele meu să reclădesc,Nu pot s-aduc un răsărit în mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri ... XXVII. PE CINE-NTREB DE DUMNEZEU?, de Lorena
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
apoi a încetat să mai existe și acum nu mai era decât sare. Nu era mare scofală, mi-a spus eu, vanitatea era încă departe. M-am uitat totuși în oglindă, căci îmi cercetam toate schimbările. Soarele strălucea pe ea. Asfințea. Și am mai văzut că hainele lui Benjamin erau perfecte. — M-am așezat aici pentru că trenul e gol, numai cu soldații în față, în drum către casă. Să nu călătorești de capul tău. Și atunci, ce văd... Nu am bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri erau o batjocură, sunete pline de sarcasm. A capitulat imediat și s-a retras în pat, căutând adăpost sub aripile calde ale somnului. Feifel a dormit aproape o oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn bun, Feifel se simțea din nou bine, cu toate că își udase pantalonii și cearșaful. Dar ce miracol! Durerea îi dispăruse din piciorul umflat. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu sălbăticie. Afară era foarte cald. Ieșit din semiîntunericul pivniței unde fuseseră ținuți captivi, inspectorului îi trebui ceva timp ca să-și obișnuiască ochii cu lumina puternică de afară. Probabil că erau orele optsprezece, nouăsprezece cel mult, pentru că soarele, deși nu asfințea încă, coborâse destul de mult spre orizont. Cei doi gealați, îl îmbrânceau spre o camionetă oprită într-o parte a curții, la umbra uneia dintre clădiri. Era un autoturism de teren Toyota, unul dintre acelea cu filtrul de aer și eșapamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treisprezece. Totul a înghețat, doar în viața mea s-a aprins o flacără. Fiecare zi avea alt chip. Povesteam ore în șir îmbrățișați și sobindu-ne din priviri. Când gerul era mai domol ne aruncam în zăpadă. Ne jucam până ce soarele asfințea. Nu mai eram singur. În primăvară i-am promis Anei că o să ne mutăm la oraș. Urma să-mi caut un loc de muncă spre a intra în rândul lumii. Când primăvara și-a arătat chipul m-am plimbat cu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
luate”, tinerii se plimbă pe ulița principală, cei mai în vârstă ies pe băncile din fața caselor și mai schimbă o vorbă. Așa se întâmplă și la oraș? Mă îndoiesc. A doua zi de Paște se joacă iar și, când soarele asfințește, hora se sparge, mulțimea pleacă în pâlcuri vesele spre case: „Pe deal se suie-ncetișor Neveste tinere și fete, Bătrâni cu iarna vieții-n plete; Și-ncet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână”. Vine
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Hanului și cum să-mbrățișezi timpul și să simți cu sufletul dulceața vieții. Să ne mai amintim un pic și de Conul Mihai, acel munte al literaturii române, Sadoveanu, care aflat o dată cu scriitorimea de la Viața Românească sus, pe Ceahlău, în timp ce asfințea fascinant astrul zilei, el stătea, scuzați, cu dosul la minunatul spectacol ceresc, suflând în cărbunii și vreascurile focului, care trebuiau să-și aprindă răsăritul lor meschin, dar atât de trebuitor. Și cine-apoi a descris cel mai strașnic amurg de soare
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
în întunericul neclintit al somnului. Evenimentul nu a fost considerat oportun, am înlocuit creionul cu un stadler ușor, să nu părăsesc echidistanța dintre ferestrele deschise și respirația încă trează a eroului necunoscut. COMPARAȚIE Doctorul spune că tensiunea arterială crește la asfințit pentru ca răsăritul să poată aduna gândurile, ca obstacole în calea accelerației gravitaționale. HÂRTIA ȘI FOCUL Ni se face câteodată dor de copertele cu miros melancolic de viață intrinsecă. Alte ori, doar privirea lor ne amintește căderea dinastiilor cerești. Cu frecvența
CRATIME (2) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364240_a_365569]
-
după amiezii aproape orbindu-te, iar eu în închipuirile mele edenice mă “teleportez” într-un peisaj în plină vară din pânzele maeștrilor flamanzi ai Renașterii, ori din Goya hispanicul - că tot suntem pe meleagurile venerabililor săi înaintași, consumându-mi apropiatul asfințit într-un paradis campestru cum nici nu l-am visat și închipuindu-mă într-o armură medievală prăfuită, fața în față cu “omul erei atomice” care ține între brațele-i vânjoase “trăznetul-lumină” din arcul electric (am în mintea imaginea simbol
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
locuia, când s-a declanșat dezastrul din adâncuri, pentru că îi erau copiii și soțul rămași acasă. Nu a mai uracat la ei. Trupul i-a fost rupt bucăți în lift. Avusese o familie frumoasă, își trăia o fericire care a asfințit chiar în zorii ei. Durase doar câțiva ani! Fiindu-i apropiată dincolo de scenă, Sida Spătaru își amintește: „Am cunoscut-o la Restaurantul «Măgura» din Eforie. Băiatul ei era născut în aceeași lună cu Dana, fetița noastră. Eu am cunoscut-o
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
trec una pe lângă alta, ca iarna cu primăvara ... ! Una venind, alta plecând printr-o viață ca o bucată de zăpadă. Cât de frumoasă-i o iubită în lumina ochilor celui îndrăgostit, dar ce ascunsă-i în tăceri și mister ... ! De ce asfințim, de ce se duce la umbră timpul nostru, de ce soarele sărută sânul iubitelor și timpul îl usucă?! Iubirea și primăvara sunt doctorițe, nu ale saloanelor albe prin care curg martirii necanonizați ai injecțiilor, ci ale adâncului din suflet! La orice vârstă
FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349051_a_350380]
-
Apoi a-nceput și ea să spună: „Poate ai vreo sanie prin pod” (Mă uitai la dânsa, cam nărod) „Păi atunci să vii tocmai la vară! Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit. Mintea lor, pesemne,-a asfințit; Poate astea toate-au fost un vis. Mă dezic și azi de paradis! Stau mai bine singur, în bordei, Să-mpletesc cuvinte cu hamei, Timp în care grav, cu ironie, Mă-ntreb ce-i așa filosofie... Mâine, știu, năluca se
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
Apoi a-nceput și ea să spună:„Poate ai vreo sanie prin pod”(Mă uitai la dânsa, cam nărod)„Păi atunci să vii tocmai la vară!Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit.Mintea lor, pesemne,-a asfințit;Poate astea toate-au fost un vis.Mă dezic și azi de paradis! Stau mai bine singur, în bordei,Să-mpletesc cuvinte cu hamei,Timp în care grav, cu ironie,Mă-ntreb ce-i așa filosofie...Mâine, știu, năluca se
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
Că-i o iarbă de minune./ După ce s-au săturat/Sub un brad m-am așezat/Din fluieraș am doinit/ Până-n sat s-a auzit./ Vitele mă ascultau,/Vițelușii se jucau,/Codru' întreg răsuna/De fluierătura mea./ Când soarele a asfințit/ Spre sat cu ele-am pornit/La casa mea m-am oprit/Și la Domnu-am mulțumit./ Nevasta s-a bucurat/Nepoțeii-am sărutat,/La icoane am privit,/M-am culcat și-am adormit./ Dimineața m-am sculat/Și din nou
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului VI Tristețea Lumii trăită în timp, scoate din tine cele mai nebănuite revelații și rămâi copleșit într-un continuu animism, tentat să îți faci cruce cu limba în căutarea altor puncte cardinale. Căci Estul e Asfințit și Vestul e când zori de ziuă, când Amurg și niciodată un răsărit de soare, un continuu Miază Noapte. Prăbușit în idei ca în groapa Lupului făcută de „Capra cu trei iezi”, te gândești numai la scăunelul din ceară. Dacă
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
fost prădată și de sărăcie, și de făuritorii datinilor sluțite! Astfel de sărbători acompaniază vacanțele copiilor. Fiul meu, Maximilian a venit în zorile vieții, într-un decembrie fără zăpezi, când soarele meu arunca o privire înapoi, înainte de a începe să asfințească pe sub bulbuci de nori și cioburi de cer albastru. Voiam pentru el o educatoare care știe că oamenii sunt arbori ce țes pe sub pământ rădăcini tari, chiar în locul în care germinează sămânța lor pierdută de la păsările cerului, sau izbucnesc în
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
lumina Focului sacru ce arde mereu Pe stânca de aur în care de veacuri Se-aude cântarea pământului meu ANOTIMPURI Când primăvara vine Pe aripi de lumină Alungă din tăcere Un murmur de albină Și florile albastre Se-nchină-n asfințit O zi în care viața Se roagă-n infinit Când vara se arată Peste amurguri roșii Pădurea de lumină Primește cuvioșii Pe drumuri de aramă În șoapte de argint O zi în care viața Se roagă-n infinit Când toamna
ULURU (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366386_a_367715]
-
lumină Primește cuvioșii Pe drumuri de aramă În șoapte de argint O zi în care viața Se roagă-n infinit Când toamna se ivește Peste coline calde Un murmur se aude În leagănul de șoapte Și frunzele speranței Plutesc în asfințit O zi în care viața Se roagă-n infinit Când iarna risipește O magică lumină Pădurea se îmbracă În haină de regină Și fluturi albi aleargă În dans înlanțuit O zi în care viața Se roagă-n infinit ------------------------------- Adelaide, 7
ULURU (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366386_a_367715]
-
plesnească pe coapse, frământând în mâini un fir de păpădie. - Spune-mi, Marina, pentru ce vrei tu să te apuci acum de muzică; ce ți-a venit? - Ce mi-a venit?! Se întoarse pentru a-i privi părul în care asfințise soarele. « Hmm! Nu-i place Beran. Nu-mi plac baietii cu părul roșu. Unde mai pui că are și mustață blondă! Nu-mi plac nici mustățile. Atunci?... -Întotdeauna mi-a plăcut să cânt dar acum e vorba de cu totul
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
și himera:” Mă voi trezi mereu agonizând,/ Rânjind parșiv, iubindu-mă-n osânda/ Tot alergând de mine, alergând “.( Aceasta e a orelor aroma). Adrian Munteanu, prin sonetele sale, experimentează simbolistică literelor alfabetului:”Abrupt atac, aripa amuțita,/Amorfe-accente aspru amputate,/Au asfințit abulic amânate/ Având alături armă ațintita “.(Abrupt atac, aripa amuțita, experiment litera a ), sau “Dispunere domoală-n dicționar,/ Dâram despotic, decadent durată/ Destinului decapitat. Dispar.“( Depun dantelă datinei decise. Experiment litera d ).Stranietatea versurilor, idealismul profund umanist, demnitatea tonului, severitatea
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
toamna frunzelor fără păduri. Pe cărări scâncesc sălbatic amintiri și nu se vede Nicio lacrimă în ochiul amorțit și vreau să-mi furi Zorii albi ce ning amarnic peste vise părăsite. Stau în gene vechi coșmaruri când de dor îmi asfințești Alizee-n palma goală-ți mângâie neobosite Un reflux nestins de valuri, când un val în flux îmi ești... Și aș vrea să-ți simt pe gleznă, noaptea-n care să răsară Un sărut uitat pe-o filă-ngălbenită de-amintire
IARNĂ FĂRĂ MIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351851_a_353180]
-
DAMIAN - SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS Autor: Teodor Damian Publicat în: Ediția nr. 731 din 31 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Daniela Gifu scrie cu primăvara în suflet, cu sufletul în vis și cu visul ca un soare răsărind și asfințind ca în zilele facerii lumii. Volumul „Păcatul neliniștii” este expresia unui „dor purtat în suflet o vreme-ndelungată”, care „oricât l-ar paște moartea nu moare niciodată”, cum ar zice Victor Eftimiu, dor ce se manifestă atât în căutarea firească
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]