79 matches
-
tu asta? {EminescuOpVIII 61} [CELSUS] Pretutindeni a fost așa, așa va fi ș-aici. Un singur lucru v-ar putea ținea până ce deasupra acestei putrejuni va reînvia o auroră nouă, va răsări un cer nou, o nouă credință peste zeii asfințiți - un rival. Și soarta vi-l dă - moartea *. Și poarta pe unde vor curge popoarele asupra Romei. Concede- i totul acestui om simplu. Îndoiește-i lanțul * coroanei lui, împarte pământul cu el, dar lasă-l în pace... Adu-ți aminte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care rămânumbre printre lucruri...... XXXIII. ÎNTRE RUGĂ ȘI ASFINȚIT, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. nu mai am timp să privesc în mine nici spre cartierele de taină ale trecutului stau între rugă și asfințit câtă umilință în respirația clipei îngenunchez pe linia de jos a orizontului și aștept până când cineva îmi va șopti noa hai... așa începe orice așteptare în haine noi barbierit repetând aceeași rugăciune doamne! Citește mai mult nu mai am timp
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
parnasienilor și al simboliștilor. Z. scrie cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în alte volume, se întâlnesc, din nou, „lunaticii crini” și „candelele muzicale”, „baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul razelor în urne”, „carbonizatele păsări” bacoviene și toate celelalte simboluri de la începutul secolului al XX-lea, într-un discurs lent, țesut mărunt și complicat într-o oarecare măsură de prea multe aluzii. Nevroza simbolistă e întoarsă spre jubilație, în spitalul
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
ceară, De la bot pană la coadă, Tăbărâte mii, grămadă, Și l-au strâns cu meșteșug, Încuiat ca-ntr-un cosciug. Nu ajunge, vreau să zic, Să fii mare cu cel mic, Că puterea se adună Din toți micii împreună. Vocabular: asfințit: apus de soare a prăda: a fura urdiniș: deschizătură într-un stup de albine nerod: prost, neghiob, nătărău norod: multime cu meșteșug: cu pricepere cosciug: sicriu Răspundeți întrebărilor de mai jos: 1. Ce și-a propus șoarecele să facă? 2
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
că ESPLA a putut să tipărească o asemenea carte cu greșeli atât de grave”. *** Mihnea GHEORGHIU 40: „Ca un scriitor din zilele noastre să-și ia sarcina de a smulge (fie și numai parțial) masca de pe obrazul urât al tagmei asfințite a celor în «frac și joben», e un fapt de seamă (...). Schițele mai ample strânse sub titlul sugestiv Fără frac și joben (de Al. Duiliu Zamfirescu n.n.), își propun să treacă prin focul satirei o parte a personalului Departamentului Trebilor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit, Pîn-ce izvorăsc din veacuri stele una câte una Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna: Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn. Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului Domn, {EminescuOpI 149} Sta zâmbind de-o amintire
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Călător spre porțile asfințitului roman Doamnei mele, Lili „Toată viața vorbim despre multe, despre orice, și așa trece timpul, și abia la urmă, în ultima clipă ne dăm seama că numai despre ce trebuia nam vorbit nimic.” Partea întâi 1. Pe drumul de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc în înalt. Altădată, la acel ceas, ar fi putut încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aramă rămânea distinct și singur și-l auzeau desigur și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea ploaie subțire s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzusem într-un film?) că franțujii, când pun capăt relației cu o femeie, o invită la un restaurant și petrec câteva ceasuri. Un fel de cină de adio, destinsă, ca și cum în ducerea clipelor cât mai plăcute îngropi povestea de iubire asfințită. După întâmplarea din tren, după ce mi-am recuperat lucrurile de la doamna Petricius, am înțeles că relația cu Ester nu mai avea cum să continue. Oboseala mea, încordarea ei ajunseseră la acea limită la care ori te oprești, și amintirile rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre bucurie duhovnicească. Te caut Te-ai afundat în umbrele din noapte ... Te caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-e sufletul rănit; Tânjesc după fierbintea mbrățișare, Petală din fiorul nesfârșit. Te caut prin pădurea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fier Și lacăte și lanțuri, din peisaje pier; Tu mă primești la tine, și îndoieli dezleg Deși, eu, pentru nimeni, nu am un ochi întreg ... Umbre în singurătate Lumini și umbre ne-nconjoară în dansul lor neobosit, Ne plânge doru-n asfințit, Un răsărit ne mai doboară. în brațul drept păstrez o stea Să-ți lumineze pașii goi; în umbrele ce plâng în noi Un cer ți-aș râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci Aș presăra în ceața
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ar fi Întors zâmbind spre Buni, toate simțurile s-ar fi aflat În alertă, pregătite s-o cântărească, s-o măsoare. Deasupra celor cinci cârlionți ai ei, uscați de permanentul ei proaspăt, de proaspătul vopsit, licărind ca arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare cu Încetinitorul! Buni se ridică, mai Întâi se ridică umerii gheboșați, apoi micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători, vezi? vezi vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu păreri de valuri pământul îmbrăcat în grâu. Aripi cu sunet de legendă s-abat înspăimîntate peste râu. Vântul a dat în pădure să rupă crengi și coarne de cerbi. Clopote sau poate sicriile cântă subt iarbă cu miile. [1925] * ASFINȚIT Peste-aceleași arătări și-aceleași case clopot de sear-aud. Și stau în cruce cu o zi sub cer pierdută. Prin ani subt poduri se depărtează ce focuri vechi? ce nouă plută? Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă. Se desface - care poartă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
atâta aparență și și-au rănit ochii într-un real minor. Spațiul oferit de visuri n-are orizont și astfel se întinde el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri. Cum se dezmărginește lumea într-o simțire asfințită! De-aș fi Dumnezeu, m-aș face orice afară de om. - Ce mare ar fi Isus, dac-ar fi fost mai mizantrop! Față de materie, viața reprezintă un avantaj de intensitate. Tot așa boala față de viață, cu diferența că ne aflăm în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
hărnicie (2); imediat (2); lumină (2); neașteptat (2); niciodată (2); cu noaptea-n cap (2); obositor (2); prea (2); rău (2); tare (2); ziua (2); în zori (2); 7.00 (2); acuma; acuș; adesea; adorm; aici; ajutător; alarmă; antic; apus; asfințit; atent; atunci; de bine; care; chin; cinci; claritate; confuzie; conștiincios; copii triști; copil; cuminte; curiozitate; curînd; departe; deseară; devreme acasă!; dezgust; 5 dimineața; 7 dimineața; 8 dimineața; duzine; existență; familie; fără; fata; femeie; fraged; frumos; grabă; ieri; imposibil; inexorabil; interes
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
-a fost “lumină lină-n luminie...”, “hrănit cu drumul trudei din marele pustiu...” Amintirea sa înseamnă ofranda unui om și-al unui bun creștin, eloJiul poeziei sale și al patriotului care-a fost. Merită sășoptim împreună cu Poetul: „E vremea îngerului asfințit!” (Porunca) Să aprindem „toate luminile lumii pe-acest fără de margini câmp” (Ascensiunea). Să presărăm pe altarul preasfântului nost’ Sământ, îmblânzit de aripa versului meșteșugit, cât mai multe luminițe întru vestirea sărbătoririi nașterii sale. Să-i vestim aniversarea nu numai în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Domnului, totul se terminase. Am luat-o pe Dimitrov, apoi pe Viitor și ne-am oprit în curtea liceului, de unde porniserăm cu o săptămână în urmă. Nu mi-am luat rămas bun de la nimeni. Am plecat singur spre casă prin asfințitul galben sclipitor, tîrîndu-mi valiza cu greutate. Pe drum, o imagine stranie m-a izbit și mi-a rămas apoi gravată adânc în suflet: era o fundătură cu case vechi, în ruină. La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lucru. Atunci cum de mă scoate de bârfitor? Văd, văd: simțiți o poftă teribilă de râs uitându-vă la mine și pariez că vă gândiți dacă nu mi s-ar potrivi cumva versurile astea tâmpite: Și poate că la tristu-mi asfințit Iubirea-mi va surâde-ntr-un sfârșit 81. Ha-ha! izbucni el brusc într-un hohot de râs isteric și începu să tușească. Și ca să vedeți, spuse el răgușit, printre accesele de tuse, ce fel de om e Ganecika: vorbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
obiectivul inițiatului este de a evolua în contact cu aceste efecte și de a-și ridica nivelul de înțelegere a Cauzei acestora. Deci calea în rețeaua conexiunilor oculte trebuie să fie inductivă. Voi spune liturghia Elsei pe treptele unui adânc asfințit Când păsările părăsesc cerul unde sfârșitul zilei s-a rătăcit Ca un actor ce din rolul știut un cuvânt nu-și mai amintește Din parcu-n umbră la nara mea o parfumul de cimișir Abia distingi pe-acoperișuri pianul depărtat al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ilie Leu citește istoria cu Villiers de L'Isle Adam și la Pommeraege ori altceva. Însfârșit din aceste două pricini pleacă cu băiatul în țara nemțească, tocmai la Berlin, care-i mai departe decât Deva. Grâie tinere ciocârlii salcâmi înfloriți. Asfințit splendid: aur topit (16 Mai). Cuconu Ilie Leu acceptă automobile și aeroplane, radiofonie etc. Nu poți fi om mare pentru femeia cu care trăiești. Trunchiuri scurte de răchită, ciumpăvite și tunse: par niște adunări de gnomi. [POLONIA ȘI GERMANIA] Omăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a procesului de revigorare a lumii își va întemeia familia, acționând așa cum îi stă în fire: ca un războinic biruitor. În balada Dămean și Sîla I(10), monstrul este înfruntat sub aceeași protecție solară: „De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit” (CoșteiBanatul Sârbesc). Ipostaza terifiantă a răului conține aici atribute solare prin ochi - simbol al forței spirituale - și tocmai pe aceia îi va fura Dălea-Dămean: „El tot da și-o omora,/ Ochii negri îi scotea,/ La șeaua sa îi punea,/ Chiar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fost părăsită de noua reprezentare. Bogdan sau Delea este cel care propune proba cu caracter voinicesc a întrecerii în alergări, reperabilă la civilizațiile arhaice. Și mai interesantă apare durata: „Ci mai bine să nentrecem/ De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit”. Actele miraculoase de întemeiere a unei grădini pe mare, a unei vii în mlaștină trebuie să se încadreze, după cum știm, în răstimpul dintre apus și răsărit. Intervalul reprezintă un întreg, un ciclu diurn, în cazul baladei lui Bogdan, și de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vieței acestui furnicar omenesc. Dincolo de oraș, pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii și livezi, presurate cu monastiri vechi: Galata, Cetățuia, Hlincea, Măgura, care răsar din bogăția frunzișului, albe, sclipitoare, marture vii ale unor timpuri asfințite. Apoi mai departe, tocmai la orizon, se profilează un șir de alte dealuri mult mai mari, aproape cât niște munți, peste care se întinde, cât cuprinzi cu ochii, un codru imens secular, locaș de dihănii sălbatice și izvor nesecat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fântână, Dormim pe coasă, la capăt de ogor Și ne trezim în zori cu arma-n mâna. Cand veșnicim în frescă sau în lut, Ne vrem icoane sau ne vrem ulcioare; Orice sfârșit ni-e clipă de-nceput Și orice asfințit ni-e răsărit de soare. Ni-e chiotul în horă un hultan, Iar plânsul îl ascundem sub pleoape; Și înfruntăm napraznic uragan, Știind că Ștefan Vodă e pe-aproape. E Dulcea Bucovina copilă din Carpați Cu iia zdrentuita-n toiul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]