158 matches
-
alătura quarcurilor inițiali pentru a crea noi hadroni. Forța tare are o proprietate numită libertate asimptotica, ceea ce înseamnă că, cu cat quarcurile se apropie mai mult unele de altele, cu atat forță nucleară tare se micșorează mai repede, apropiindu-se asimptotic de valoarea zero. În schimb, cu cat quarcurile se îndepărtează unele de altele, forța crește în magnitudine. Quarcurile nu pot fi găsite în stare liberă în Univers din cauza fenomenului de confinare. Trebuie calculate funcțiile beta, care codifică comportamentul constanței de
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
cuplaj adimensionale g nu mai este valabilă. Dat fiind că odată cu scăderea energiei, cuplajul a crescut, metodele perturbative cu dezvoltarea cu o serie de puteri nu mai țin, metodele neperturbative ar fi cele mai eficiente în această situație.Pe lângă libertatea asimptotica este prezentă și confiarea,adică quarcurile sunt confiați în particula.Daca se încearcă despărțirea unui quarc,atunci energia câmpului gluonic compensează printr-un alt quarc ,de aici rezultă și inexistentă quarcului liber.La energii de peste o anumita limită n ,intervine
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
prezentă și confiarea,adică quarcurile sunt confiați în particula.Daca se încearcă despărțirea unui quarc,atunci energia câmpului gluonic compensează printr-un alt quarc ,de aici rezultă și inexistentă quarcului liber.La energii de peste o anumita limită n ,intervine libertatea asimptotica iar la energii sub această intervine confiarea. Forța nucleară tare explică de ce nucleul atomic, alcătuit din protoni încarcați cu o sarcină pozitivă și neutronii neutri din punct de vedere electric, este destul de stabil. Spre deosebire de forță tare, forța nucleară descrește odată cu
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
fizic se face pe baza acestei dezvoltări în serie. Este implicită în această metodă iterativă presupunerea că termenii succesivi descresc suficient de rapid pentru ca primii termeni să domine și să furnizeze o aproximație bună. Stările inițială și finală sunt stări asimptotice care conțin un număr de electroni și pozitroni cu impuls și helicitate bine determinate, și de fotoni cu vector de undă și polarizare bine determinate. În reprezentarea numerelor de ocupare, aceste stări sunt descrise ca rezultând din aplicarea de operatori
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
rezumat în expresia unde formula 123 este constanta structurii fine. Dyson a argumentat că raza de convergență a acestei serii este zero; totuși, valoarea mică a constantei de cuplaj materie-radiație permite calcule numerice foarte precise pe baza unei serii numerice doar asimptotic convergentă. Feynman a comentat că „nu există nicio diferență semnificativă între experiment și teorie” și a tras concluzia că electrodinamica cuantică este „piatra nestemată a fizicii” ("the jewel of physics"). Tehnica diagramatică introdusă de Feynman este atât de eficientă încât
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
și analiză contrazic vehement presupunerile științifico-teoretice clasice ale lui Popper sau ale Cercului vienez despre natura cercetării științifice. Constructivismul merge mai departe și respinge teza falsificaționismului, potrivit căreia modificările în curs de desfășurare ale tezelor falsificate duc la o apropiere asimptotică către realitate. Relativismul consideră paradigmele științifice drept o chestiune de credință, aceste paradigme putând fi considerate adevărate sau false doar în cadrul unei anume culturi și epoci. Pe lângă acestea s-a dezvoltat în ultimele două decenii - pornind din SUA - o cercetare
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
oameni ce arată că dezvoltarea lor nu este făcută pe toate direcțiile, dublată de orizonturi de preocupare proiectate în viitor, ce arată că tendința lor de asincronie este permanentă. <br> La copii obișnuiți dezvoltarea inteligenței se face într-o curbă asimptotică. Astfel la 10 ani ei au aproximativ 95-98% din inteligența lor măsurabilă prin teste IQ deja formată. Restul de procente se dezvoltă mai târziu, iar acumularea de experiență și dezvoltarea la un nivel mai înalt a acelorași abilități vizibile la
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
polare ar fi putut varia, datorită precesiei. În afara porțiunii interne luminoase a nebuloasei, există o serie de inele concentrice, despre care se crede că ar fi fost ejectate înainte de formarea nebuloasei planetare, în timpul în care steaua se afla în ramura asimptotică a gigantelor din diagrama Hertzsprung-Russell. Aceste inele sunt foarte uniform distanțate, ceea ce sugerează că mecanismul responsabil pentru formarea lor le-a ejectat la intervale foarte regulate în timp și cu viteze foarte similare. Masa totală a inelelor este de aproximativ
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
1, calculăm acum entropia unui oscilator : Integrând de la U = 0 până la U: Pentru un ansamblu format din N oscilatori identici cu energia totală U obținem, folosind proprietatea de extensivitate a entropiei: Introducem numărul Cu aceasta: Pentru N mare, reamintim formula asimptotică a lui Stirling: atunci, până la termeni de ordinul (ln N)/N, Observația centrală este că , dacă P este intreg, atunci cantitatea R(P,N) este "numărul de moduri distincte în care P obiecte identice ("cuante") pot fi distribuite în N
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
Kelvin au un punct de ramificație în "x" = 0. Pentru "n" întreg, Ber("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Berformula 7, în mod normal notat cu Berformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este unde formula 11, iar pentru formula 14 întreg, Beiformula 15 are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Beiformula 7, în mod normal notat cu Beiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este: unde formula 22, formula 23 și
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este unde formula 11, iar pentru formula 14 întreg, Beiformula 15 are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Beiformula 7, în mod normal notat cu Beiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este: unde formula 22, formula 23 și formula 24 sunt definite ca cele pentru Berformula 8. Pentru "n" întreg, Ker("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Kerformula 7, în mod normal notat cu Kerformula 8, are următoarea dezvoltare în
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
formula 23 și formula 24 sunt definite ca cele pentru Berformula 8. Pentru "n" întreg, Ker("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Kerformula 7, în mod normal notat cu Kerformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 32, iar Pentru "n" întreg, Kei("x") are dezvoltarea in serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Keiformula 7, în mod uzual notat cu Keiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 41, formula 42 și formula 43 sunt
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 32, iar Pentru "n" întreg, Kei("x") are dezvoltarea in serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Keiformula 7, în mod uzual notat cu Keiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 41, formula 42 și formula 43 sunt cele definite pentru Kerformula 8.
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
divid în alte trei implicații mai complexe ș.a.m.d. Dintre toate acestea, trei prezintă o importanță deosebită: Acestea sunt orto-deducțiile, operații definite ca succesiuni convergente de implicații ale implicațiilor fundamentale. Orto-deducția pozitivă sau identificatoare este ansamblul de implicații orientată "asimptotic" spre polul logic imposibil în care se actualizează infinit implicația pozitivă. Aceasta alcătuiește structura teoriei fizice clasice, a cauzalității acesteia și a experienței matematice corespondente. Orto-deducția negativă sau diversificatoare evidențiază actualizarea implicației negative și potențializarea celei pozitive, este operația inversă
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
nucleu inert din carbon și oxigen, înconjurat de un înveliș de ardere a heliului și unul de ardere a hidrogenului. În acest ultim stadiu steaua va fi un gigant roșu din punct de vedere observațional și o stea ramură gigant asimptotică din punct de vedere structural. Reacțiile de fuziune a heliului sunt extrem de sensibile la temperatură, având rate de reacție proporționale cu T. Acest fapt înseamnă că o creștere de 2% a temperaturii determină o accelerare a ratei de reacție cu
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
mult. Un exemplu specific de asimptote liniare se pot găsi în graficul funcției "f"("x") = 1/"x", în care se văd două asimptote: dreapta orizontală "y" = 0 și dreapta verticală "x" = 0. Există mai multe moduri de a interpreta comportamentul asimptotic. În particular, afirmația ""O funcție "f"("x") tinde asimptotic la o funcție "g"("x") când "x" → ∞"" are unul din următoarele înțelesuri distincte: O funcție poate avea mai multe asimptote, de un singur fel, sau de feluri diferite. O astfel de
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
găsi în graficul funcției "f"("x") = 1/"x", în care se văd două asimptote: dreapta orizontală "y" = 0 și dreapta verticală "x" = 0. Există mai multe moduri de a interpreta comportamentul asimptotic. În particular, afirmația ""O funcție "f"("x") tinde asimptotic la o funcție "g"("x") când "x" → ∞"" are unul din următoarele înțelesuri distincte: O funcție poate avea mai multe asimptote, de un singur fel, sau de feluri diferite. O astfel de funcție cu asimptote orizontală, verticală, și oblică este reprezentată
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
-1) care are asimptotă verticală în "x"=1, după cum arată limita Când o asimptotă nu este paralelă cu axele "x" sau "y", ea se numește asimptotă oblică. Dacă "y" = "mx" + "b", este orice dreaptă neverticală, atunci funcția "f"("x") este asimptotică la ea dacă formula 13 Un exemplu este ƒ("x")=("x"-1)/x care are asimptotă oblică pe "y"="x" după cum arată limita Identificarea computațională a unei asimptote oblice poate fi mai dificilă decât cea a unei asimptote verticale sau orizontale
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
supernove este un sistem binar cu stele apropiate. Sistemul constă din stele din secvența principală, cea primară având masă mai mare decât cea secundară. Fiind de masă mai mare, cea primară este prima dintre cele două care evoluează în ramura asimptotică a gigantelor, unde straturile exterioare se extind considerabil. Dacă cele două stele ajung să aibă straturi exterioare comune, atunci sistemul poate pierde cantități semnificative de masă, reducându-și momentul cinetic, raza orbitală și perioada de rotație. După ce steaua primară a
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
de energie a radiației termice la temperatură T: (legea Rayleigh-Jeans). Acest rezultat este confirmat de datele experimentale doar la frecvențe joase; creșterea cu pătratul frecvenței se atenuează la frecvențe intermediare, funcția formula 150 atinge un maxim, iar pentru formula 151 ea tinde asimptotic la zero. Extrapolată la frecvențe înalte, legea Rayleigh-Jeans ar conduce la "catastrofa ultravioletă": densitatea totală (integrată peste frecvențe) a energiei radiației termice ar rezulta divergentă. Țițeica a arătat că mecanica statistică clasică, bazată pe o distribuție continuă a energiei, este
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
convergență nu este zero, atunci seria definește o funcție analitică. O astfel de funcție și prelungirea ei analitică este numită funcție hipergeometrică. Se pot obține serii matematice interesante în cazul în care raza de convergență este 0, de exemplu dezvoltarea asimptotică a funcției gamma incomplete: care poate fi scrisă sub forma: formula 26. Totuși, folosirea termenului de "serie hipergeometrică" se restrânge în mod uzual la cazul în care seria definește o funcție analitică veritabilă. Seria hipergeometrică ordinară nu trebuie confundată cu seria
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
niciodată pe deplin realizat. Din punct de vedere temporal, evoluția tendențială nu este certă și univocă, dar probabilistică. Având în vedere lipsa sau insuficiența resurselor de modernizare interne (ideologice, economice, administrative, financiare etc.), modernitatea tendențială este un tip de modernizare asimptotică, care nu reușește să ajungă la cerințele modernității, indiferent de cât de aproape pare să se apropie de modernitatea occidentală. În societățile cu o evoluție modernă tendențială, modernitatea evoluează lent și cu dificultate prin rețeaua complexă de structuri socio-instituționale ale
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
evaluare etc.) ascund realități mult diferite. O tot perfecționăm de la 1848 încoace, opintindu-ne din greu, reluînd periodic încercările, schimbînd, poate, modelele - dar cu același, mai mult decît îndoielnic, succes. Modernitatea e, pentru noi, o țintă himerică înspre care tindem asimptotic, ceea ce, orice elev de liceu știe, vrea să spună că ținta nu va fi atinsă. Are, probabil, dreptate dl Schifirneț. Exemple care să-i susțină teza sînt la îndemîna oricui și la toate nivelurile. Începînd de la cele vulgare pînă la
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
care aceasta are ca efect "restricționarea quarkurilor" ("quark confinement") în interiorul hadronilor, constanta de cuplaj este de ordinul unității; contribuția fluctuațiilor stării de vid (crearea de perechi quark-antiquark virtuale) este pozitivă. La scară mult mai redusă domină însă mecanismul numit "libertate asimptotică" ("asymptotic freedom"): interacțiunile dintre quarkuri devin foarte slabe. La energii de ordinul masei bosonului Z, constanta de cuplaj tare se reduce la formula 14. Existența unor constante de cuplaj efective dependente de energie ("running coupling constants") și faptul că valorile lor
Constantă de cuplaj () [Corola-website/Science/337066_a_338395]
-
gîndire, cu alte cuvinte, integrală și integrativă, aptă să ne pună în contact cu întregul care sîntem și cu inteligența globală, universală. Și nu cumva experiența poetică, precum orice experiență veritabilă a ființei noastre, este tocmai apropierea ezitantă, bîjbîită și asimptotică, de miezul cel mai profund al creierului nostru? Această „sfântă a sfintelor” iradiantă și indicibilă din centrul minții noastre, unde se concentrează totalitatea arborescențelor neuronale, deci perceptive și intelective, unde se sublimează toate pragurile de senzitivitate existente și toate nivelurile
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]