64 matches
-
profesionale, atât de teologie, cât și de medicină. Din complementarea celor două direcții a rezultat teoria sa asupra asociației, căreia îi va conferi putere explicativă a vieții sufletești. În cartea sa, Constatări despre om (1749), sunt așezate fundamentele teoretice ale asociaționismului clasic. 1. Izvoarele teoretice Inițial, Hartley a încercat să deducă ordinea după care se produce și evoluează activitatea organică și comportamentală umană din cea care guvernează elementele din lumea fără suflet a fizicii. Numai că, urmând o asemenea învățătură despre
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
revoluționară" renascentistă, pentru a se sintetiza într-o perspectivă distinctă de cunoaștere culturală. Sub "lumina" creației lor, care n-a încetat nici până în prezent să fie foarte aproape de conștiința oamenilor, se află și astăzi multe domenii speciale ale psihologiei. 1. Asociaționismul preformist a lui Charles Bonnet Universul vieții sufletești s-a păstrat în centrul preocupărilor filosofilor și naturaliștilor secolului al XVIII-lea. Aceștia s-au interesat tot mai mult de modul în care are loc reflectarea psihică, de mecanismele implicate, de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
crescută etc. În cele din urmă a fost nevoit să admită că și la nivelul conștiinței animalelor pot lua naștere judecăți raționale, asemenea celor care se produc la oameni. Un demers care, de fapt, își are punctul de plecare în asociaționismul lui J. Locke, cu deosebirea doar că acesta din urmă n-a suprapus comportamentul omului peste cel al animalelor. Pentru separarea celor două planuri, metoda anecdotică propusă este de departe nesatisfăcătoare și eronată. A mai încercat-o Le Fabre înainte
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
apela la termenii de conștiință, de activitate "spirituală". Termenul de asociație, la care Thorndike face referire reprezintă doar o simplă legătură ce se stabilește între activitatea mentală și cea de mișcare, una realizată într-un spirit mai concret decât în asociaționismul tradițional, ca fiind expresia unei legături dintre mișcarea dezvoltată și o situație experimentală concretă. Este vorba de o asociație căreia pe mai departe, în studiile de acest fel, i se va da denumirea de conexiune, a cărei elaborare urmează un
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologia legăturii” (cond-psychology), fie „psihologia stimul-răspuns” (S-R psychology) (vezi Hilgard, Bower, 1966, cap. 2, precum și Sahakian, 1976, pp. 82-83). Sistemul conexionist, întemeiat pe cercetările experimentale pe animale ale lui Thorndike, este o extensie teoretică, revizuită de câteva ori, a asociaționismului și empirismului englez reprezentat de Locke, Hobbes, Berkeley și Mills. Originile acestora se întind mult în istorie, putând fi regăsite în filosofia aristotelică. În SUA, asociaționismul a fost reprezentat de un ultim mare psiholog-filosof: William James. Fiind o personalitate covârșitoare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe animale ale lui Thorndike, este o extensie teoretică, revizuită de câteva ori, a asociaționismului și empirismului englez reprezentat de Locke, Hobbes, Berkeley și Mills. Originile acestora se întind mult în istorie, putând fi regăsite în filosofia aristotelică. În SUA, asociaționismul a fost reprezentat de un ultim mare psiholog-filosof: William James. Fiind o personalitate covârșitoare, i-a influențat decisiv atât pe E.L. Thorndike, cât și pe contemporanul acestuia P. Pavlov. Ceea ce poate explica numărul mare de convergențe dintre conexionism și reflexologie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
că această lege i-a adus recunoașterea universală și renumele de „părinte al conexionismului”; s-a spus că era mai îndreptățit supranumele de „părinte al legii efectului” întrucât conexionismul nu a fost altceva decât o tentativă ratată de salvare a asociaționismului ca orientare științifică. Într-adevăr, astăzi nimeni nu mai crede în asociaționismul psihologic, dar oricine recunoaște valoarea științifică a legii efectului. În 1913, Thorndike o formula astfel: „Dacă s-a realizat o conexiune modificabilă între o situație și un răspuns
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
al conexionismului”; s-a spus că era mai îndreptățit supranumele de „părinte al legii efectului” întrucât conexionismul nu a fost altceva decât o tentativă ratată de salvare a asociaționismului ca orientare științifică. Într-adevăr, astăzi nimeni nu mai crede în asociaționismul psihologic, dar oricine recunoaște valoarea științifică a legii efectului. În 1913, Thorndike o formula astfel: „Dacă s-a realizat o conexiune modificabilă între o situație și un răspuns și ea este acompaniată sau urmată de o stare de satisfacție, atunci
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ca formă, culoare etc. să fie percepute ca o formațiune (o lege Gestalt aplicabilă la memorie sau amintire). Acestor legi li se supun și alte contribuții la teoria învățării prin Gestalt: gândirea productivă (gândirea creativă); înțelegerea (opusă logicii formale și asociaționismului); învățarea perspicace (o înțelegere bruscă, plină de înțeles a relațiilor, fără apelul la experiența anterioară, sau, așa cum a spus Köhler: „apariția unei soluții depline cu referire la întregul domeniu expus”); izomorfismul psihofizic (o corespondență structurală gen 1 la 1 a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
referit în istorie la evrei, creștini și la ei înșiși ca la ,Oamenii Cărții’’, datorită faptului că cele trei religii se bazează pe anumite cărți de origine divină. Doctrinar, însă, creștinismul este perceput de către islam ca o formă de politeism (asociaționism, "sîrk" - în arabă "politeism"), așa cum este reflectat de chiar textul sfânt islamic (Coranul), în surata ("capitolul") 5, versetul 73, care spune textual că ""este blasfemie curată să pretinzi că Dumnezeu este unul din trei într-o Trinitate"". Versetul continuă, spunând
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
celor 3 doamne și stapâne (Al-Lat, Al-Uza și Manat), însă exista aici și un domn (rab), care era stăpânul casei (bayt) de piatră, și care în contrast cu divinitățile feminine ce procurau abundență, era creator. De aici explicația insistenței Coranului în respingerea "asociaționismului", adică recunoașterea în continuare a divinităților feminine alaturi de divinitatea masculină recuperată de noua religie. În această optică, islamul este o trecere de la un politeism ierarhic local, la monoteism pur, sub influența religiilor mai vechi, anume iudaismul și creștinismul. Nu
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
iau ființă din elemente psihice nedecompozabile. Precursori Aristotel Aristotel a clasificat asociațiile simple după contiguitate, asemănare și contrast. Thomas Hobbes: 1588 -1679 John Locke: 1632 - 1704 Étienne Bonnot de Condillac: 1715 - 1704 Reprezentanți David Hartley: 1705 - 1757 A fost fondatorul asociaționismului. A recunoscut senzația ca principiu al vieții mentale. A făcut din reptiție principiul fundamental al tuturor asociațiilor. James Mill: 1773 - 1836 A susținut că întreaga bogăție a vieții psihice provine din gruparea senzațiilor și copiilor lor prin mecanismul asocierii. Complexele
Asociaționism () [Corola-website/Science/314663_a_315992]
-
fundamental al tuturor asociațiilor. James Mill: 1773 - 1836 A susținut că întreaga bogăție a vieții psihice provine din gruparea senzațiilor și copiilor lor prin mecanismul asocierii. Complexele realizate prin asociere pot deveni inseparabile. John Stuart Mill: 1806 -1873 A extins asociaționismul în afara psihologiei. A considerat că viața psihică a omului este conștientă chiar senzația neexistând decât dacă omul are conștiința senzației. Alexander Bain: 1819 - 1903 A diversificat tipurile asociațiilor adăugând asociațiile constructive prin care se creează entități noi difrite de tot
Asociaționism () [Corola-website/Science/314663_a_315992]
-
a individului. Herbert Spencer: 1820 - 1903 A luat în considerare bazele fiziologice ale asociațiilor. A susținut ideea transmiterii ereditare a asociațiilor fixate prin experiența individului precum și a stărilor de conștiință prin această idee îndepărtându-se puțin de postulatele inițiale ale asociaționismului. Credea că starea de conștiință nu este posibilă într-un mod omogen și continuu ci numai printr-o trecere de la o stare la alta, și prin sesizarea acestei diferențe. 1. Mânzat Ion, 2007, Istoria psihologiei universale, ditura Univers enciclopedic, București
Asociaționism () [Corola-website/Science/314663_a_315992]