129 matches
-
Totuși, acestei lumi de „semne” nu-i lipsește o anumită materialitate, consistență, chiar dacă epurată de „contingent”. A. este un poet orfic, care mizează pe efectul auditiv, pe sonoritatea ritualică a poemelor (se remarcă frecvența figurilor de sunet, în special a asonanței). Temele poeziei sale sunt singurătatea, rostirea (Cuvântul), tăcerea, moartea, iubirea, înstrăinarea. SCRIERI: Corabia de celofan, București, 1976; Culorile rostirii, București, 1986; Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei, București, 1995. Repere bibliografice: Dan Stanca, Protecția lacrimii, LCF, 1996, 9
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
3.1. Astfel, există, mai întâi, relații între un semn și alte semne lingvistice. Acestea se pot stabili în mai multe feluri: a) relații cu semne izolate, care se stabilesc, la rândul lor, după "profilul material" (e cazul rimei, al asonanței sau al aliterației) sau după "profilul conținutului" (în cazul cuvintelor cu "formare transparentă", precum it. pipistrello, en. bat, fr. chauvesouris, germ. Fladermaus, lat. vespertilio, dan. flagermus etc.). Majoritatea exemplelor din această ultimă categorie țin de atât de condamnatul procedeu al
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sau privind forma) apar în normă. Trebuie să avem în vedere faptul că activitatea creatoare în limbaj, în special activitatea poetică, constă în mare parte în a descoperi, de fiecare dată, noi asociații privind semnificația (imagini) sau latura formală (rimă, asonanță, aliterație, armonie imitativă etc.), posibile în sistem (adică, existente virtual), dar inedite în normă."349 Așadar, ca semantică a normei, semantica configurativă este totodată o semantică asociativă, asemănătoare în parte, dar diferită în mare măsură de semantica opozitivă ce analizează
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
bibici, s.m. (Ornit.) Nagâț. - Din magh. bibic", respectiv "BIBÍC2 -Ă, bibici, -ce, s.m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. - Cf. bibi." Dintre acestea, ultima accepțiune e folosită mai des, ca urmare a dublei asonanțe bebe(c)/bibi(c) și iubit/bibic (dim.); însă, în discursul public românesc actual, aceasta e concurată de o accepțiune peiorativă, de proveniență caragialiană. Bibicul este, precum se știe, porecla lui Crăcănel, pe care Mița îl "traduce", în D'ale
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Acestea („umeri ca grinzi”, „cuvintele în aer se sparg precum oglinzi”, „umbrele sfințite în amurguri cum cozi”, „tâmplele ca hățuri” etc.) par să ignore simțul limbii. Efecte analoage, de ordin mai mult decât lingvistic, provoacă și unele „originalități” propriu-zis poetice: asonanțe năstrușnice („voce”-„rocii”, „ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii”, „roz”-„orz”, „foamei”-„oameni” ș.a.), aritmii stridente (mai ales în Incantații, 1931), versuri greoaie, lutoase, sfărâmicioase. Cu toate acestea, definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de fraze. Dacă substituim versul frazei ca element de bază, regăsim împărțirea cîntu rilor în stanțe așa cum a practicat-o „populația cea mai estetică”. Și aici, trimiterea este tot la Dante. Ca echivalent al rimei, Comte inventează un joc de asonanțe incredibil de complicat. Fiecare paragraf are drept deviză, s-ar putea spune, un cuvînt preluat din una dintre cele cinci limbi occidentale, plus latina și eventual greaca, iar cuvîntul citit pe litere furnizează, în ordine, inițialele (care au la rîndul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care se încheie cuvîntul precedent, punînd la contribuție sectoarele cele mai șocante ale lexicului. Ar rămîne să ne punem întrebări asupra atracției pe care o prezintă acest joc pentru niște minți tinere. Nu am explica-o printr-o căutare de asonanțe, pe care am numi-o pur și simplu poetică. Asonanța este unul dintre mijloacele de care poezia se folosește pentru a ajunge la niște realități inexprimabile în proză. De fapt, acest joc evocă sub o formă rudimentară un procedeu de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mai șocante ale lexicului. Ar rămîne să ne punem întrebări asupra atracției pe care o prezintă acest joc pentru niște minți tinere. Nu am explica-o printr-o căutare de asonanțe, pe care am numi-o pur și simplu poetică. Asonanța este unul dintre mijloacele de care poezia se folosește pentru a ajunge la niște realități inexprimabile în proză. De fapt, acest joc evocă sub o formă rudimentară un procedeu de versificație familiar vechilor poeți, prin rime numite înlănțuite, concatenate, anexate
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
...asta-i întrebarea! Este deja al doilea număr al revistei ApoGeul și mândria ne este crescândă când ne gândim că aparținem acestei clase, cu o asonanță atât de impunătoare...! A trecut un an în care am învățat (și-am învățat, și-am învățat...) cum să ai o atitudine “G” sau de “G”, de la foștii noștri elevi arhitecturiști și designeri până la avalanșa de dogme care ne înconjoară
Apogeul by Astrid Corina Bagireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1791]
-
e realizată cu destulă acuratețe. Autorul adoptă metrul trohaic de opt silabe și rima Împerecheată, specifice poeziei populare, le mânuiește cu suplețe (cu câteva licențe de ritm, versurile 5, 16, 19, 26), practică enjambement-ul (strofa a III-a) și asonanța (versul 17). Personificarea utilizată, maniera de redare a personajului feminin, ca și cele câteva imagini mai pregnante (strofele V și VI, structura contrastivă, oximoronică, a strofei a II-a) trimit, de asemenea, la o serie de motive folclorice de largă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
scris. Există o tematică, prea puțin tratată în teoriile de naratologie, cea a turn ancillaries, un artificiu prin care naratorul dă cuvîntul altor personaje. [...] E o problemă de stil, o problemă ideologică, o problemă poetică, asemeni alegerii unei rime, unei asonanțe sau introducerii unei paragrame. E vorba de încercarea de găsire a unei anumite coerențe. (Eco, 1985: 37 și 39) În "Conversații și sub-conversații" (1956) Nathalie Sarraute examinează, la rândul său, această "copleșitoare convenție". Cazul unui mult prea prezent și dominant
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri personificate, cu o întrebare, cu o exclamație ori cu o afirmație sentențioasă. Exemplu: "Dar de ne-om prăpădi cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni!” (O. Goga- Oltul) Asonanța este figura de stil sonoră care constă în repetarea unor sunete în interiorul cuvântului (aceeași vocală accentuată): Exemplu: "Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune Vântu-n trestii lin foșnească Unduioasa apă sune!” ( M.Eminescu- Lacul) Comparația reprezintă figura de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Ce se ascunde în această dispută este întrebarea dacă experiența fenomenală ar trebui limitată după o politică retorică și simbolică înaltă. Aici se observă popularitatea temporară a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric. Problema nu este utilitatea comparației, sau antiteza și aliterația, ci faptul că aceste figuri de stil erau folosite în exces iar rezultatul riscă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din râul Araris [Ararat] e alb ca zăpada atunci când e lună plină și negru precum cărbunele ars când e lună nouă, așa și Euphues, care era foarte zelos atunci când am devenit prieteni, iar acum e fără de credință" (232). Aliterațiile și asonanțele abundă. Fiecare propoziție conține o antiteză. Putem observa comparații peste comparații în legătură cu peștele Scolipidus. Dacă Euphuis este asemănat peștelui, este asemănat ș lebedei albe și negrului cărbunelui ars? Mai mult, clasicul și biblicul Scolipidus se referă la latinul De Fluviis
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tradiția poetică regională. Modelele metrice sunt utilizate în mod diferit și devin trăsături specifice în conturarea ontologică a poeziei. Prin intermediul lor, putem înțelege diferențierea existențială ce stă în compoziția lingvistică a poeziei 38. Stratul lingvistic este modelat prin rimă, aliterație, asonanță sau consonanță. Toate pot fi folosite ca elemente independente ce dau o formă și un înțeles poemului, în anumite cazuri, precum versului ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie la sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
maestru feminin”, ghid psihologic, social și erotic, cam În felul doamnei de Renal din Le rouge et le noir, să zicem. (Francezii posedă, de altfel, interesantul și ambiguul cuvânt - maîtresse, ce Însemană și una, și alta, iar printr-o ușoară asonanță poate Însemna și măiestrie - maîtrise!Ă Femeile, ca și cărțile, m-au ținut prizonier În lumea posibilului și am fost În general un prizonier fericit, libertatea - un cuvânt, o flamură sub care omenirea luptă și se zbate de vreo două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-i marea-i, mărgini n-are;/ Leri domnesc/ Da’ diadâncă niși potrivă” (Dubău - Transnistria). Fără limite spațiale și fără fund, apa aceasta pare exact acea fons et origo în care Mircea Eliade vede „matricea tuturor posibilităților de existență”. Aliterația și asonanța din sintagma mării fără capăt augmentează la nivel auditiv senzația imensității, atmosfera de incantație creată făcând din însuși textul colindei unul cu aparență sacră. În balada Ardiu - Crăișor I(30), toposul mării fără maluri este ulterior diluviului, pentru că are în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Europa, că pe vremuri au fost creștini. Față de temperamentul celorlalți beduini, vlaho beduinii sunt sociabili, religioși, comunicativi, Îndatoritori. Ei sunt răspândiți În prezent În localități la 100 km depărtare de mănăstire iar În vorbirea lor au cuvinte cert nearabe cu asonanțe latine. Pentru lingvistică și istoria românilor această descoperire are extremă importanță căci ar aduce elemente semnificative pentru tracii din secolul al VIlea așa cum remarcă I.I. Rusu În lucrarea Etnogeneza românilor. Cercetări În această direcție nu s-au făcut dar s-
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
sub 20, nivel mintal 2 ani, vârsta socială 0-3,5 ani. După criteriul organizării mintale a normalității și a deficienței mintale, se pot identifica două tipuri de bază ale deficienței: 1. Deficiența mintală de tip ACCI - tipul de organizare cu asonanță cognitivă comunicațional-intelectivă - se caracterizează, în primul rând, prin existența factorilor nonevolutivi sau involutivi, la nivelul blocului energetic, în general la nivelul sistemului nervos. 2. Deficiența mintală de tip DCCI - tipul de organizare cu disfuncționalitate cognitivă comunicațional-intelectivă - se caracterizează prin prezența
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cântece ale copiilor, ale fetelor tinere, ale bărbaților etc. A treia parte este dedicată cântecului în sine. Forma prozodică a culegerii este una fixă, versurile fiind octosilabice, ritmul trohaic, fără rimă, dar cu armonie și muzicalitate interioară, întâlnindu-se frecvent asonanța și aliterația. O altă caracteristică a culegerii ar fi diversitatea tematică. Ion Stăvăruș consideră că multe dintre cântecele din Kanteletar se apropie de doina din Carpați, fără a exista însă acele stereotipuri caracteristice de tipul "foaie verde". O explicație pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic întâlnit în poemele anterioare. Avântul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze în strofe, rima sau asonanța împodobesc numai întâmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborât de la elementele, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în ruptul capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge preschimbă pagina într-un carnaval fonetic, zgomotos ca un clopot și gol ca un pahar. Din acest motiv, fragmentele epice care îi ies din condei sunt sterile ca un cristal sunător, al cărui clinchet e
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
...asta-i întrebarea! Este deja al doilea număr al revistei ApoGeul și mândria ne este crescândă când ne gândim că aparținem acestei clase, cu o asonanță atât de impunătoare...! A trecut un an în care am învățat (și-am învățat, și-am învățat...) cum să ai o atitudine “G” sau de “G”, de la foștii noștri elevi arhitecturiști și designeri până la avalanșa de dogme care ne înconjoară
APOGEUL ARHITECTURĂ ȘI DESIGN by COLEGIUL NATIONAL „OCTAV BANCILA“ - IASI () [Corola-journal/Journalistic/326_a_562]
-
în paragrafe, asemenea unor strofe ample, conservă un ritm sensibil, mai variat și mai capricios decît în poezie, însă un ritm care se impune imediat cititorului. Prozatorul conservă de asemenea toate atributele convenționale ale versului, utilizînd fără reținere aliterațiile și asonanțele, repetițiile sub diferite forme (anaforice și epiforice), paralelismele, refrenele, cuvintele-cheie prin care se marchează dominanta semantică, pentru a nu mai vorbi de toată galeria figurilor semantice (între care se detașează comparația, nu metafora - ca în poezie). Rezultă un gen de
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]