4,147 matches
-
figura mitică sau legendară a poetului capabil prin cîntecul său să îmblînzească fiarele și să facă întreaga natură să vibreze în consonanță cu ritmurile armoniei cosmice. Poetul lui Emerson se revendică direct din Orfeu, dar și omul, după el, poate aspira la o putere asemănătoare, căci dacă Poetul "reprezintă omul complet printre oameni incompleți", nici omului nu-i este închisă calea spre plenitudine. Tonul extatic folosit de Emerson ori de cîte ori proslăvește omul, apropiindu-l de Dumnezeu, a făcut, se
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
identitate socială, psihologică și estetică", relevînd "resorturile recuperatoare ale unui tip de autenticism, care pune în complementaritate, dincolo de orice miză mai înaltă, fixarea detaliului și înregistrarea derizoriului, a anodinului, a marginalului cu deschiderea către totalitate". Pe cînd eul poetic modern aspiră către divorțul de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent ce se asociază cu formele decantate ale lirismului precum metafora hermetică sau revelatoare, eul poetic postmodern e fermecat de "estetizarea imediatului", de angajarea ontologică
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
subiectele și temele preferate, abordându-le cu aceeași siguranță și cu noi nuanțe. Un text (o comunicare la Academie) se intitulează Heliade și personalitatea lui, conturând un portret frumos și exact al scriitorului în mantie albă împărțit între antiteze și aspirând la armonioasa lor echilibrare. O secțiune întreagă, apoi, din volum e dedicată exilului literar românesc, cu analize amănunțite ale unor apariții editoriale recente devenite instrumente de lucru (Enciclopedia lui Florin Manolescu, cartea publicată de Eva Behring) și cu punctarea întârzierilor
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
de semnificativ atmosfera ostilă cu care erau întâmpinați refugiații români în Franța de după 1947, când intelectualitatea occidentală se situa, în covârșitoarea ei majoritate, la stânga eșichierului politic. Se pare că deja la momentul respectiv intelighenția franceză renunțase cu totul să mai aspire la ceea gândire întrebătoare care, potrivit sociologului Edgar Morin, ar fi trebuit să caracterizeze esența naturii unei intelectualități moderne. Demarxizarea elitelor pariziene avea să se producă (și într-o proporție nu tocmai convingătoare) abia prin anii șaptezeci. Era normal ca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
față este bine să fim realiști și să nu avem pretenția reînvierii unor tipologii ce nu mai corespund contextului istoric, politic, religios și cultural al vremurilor (de pildă modelul bizantin), dar nici nu putem fi atât de ignoranți încât să aspirăm spre efemeritatea statutului laic (modelul francez), și asta de dragul autonomiei și a unei presupuse libertăți, bineștiind că adevărata și autentica libertate nu există decât în Dumnezeu - Cel în Sfânta Treime lăudat. Imparțialitatea, neutralitatea ori nepărtinirea Statului în relație cu cultele
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
nici cel izvorât din revoluția franceză, al Statului laic și laicizat nu pot fi alternative viabile pentru contextul actual? Și aceasta în condițiile în care Biserica este chemată la (re)evaluarea vocației sale profetice cu privire la cârmuirea duhovnicească a lumii care aspiră la ajungerea din „Biserica luptătoare” în „Biserica cea triumfătoare” - care nu este din lumea aceasta dar este pentru lumea aceasta - și vrea să participe „într-un cer nou și pământ nou” la comuniunea veșnică și deplină cu „Împăratul Veacurilor ce
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
care scheaună zi și noapte în mine. Patria mea e sîmburele strîmb al neputinței dăruit mie la plecare de Tăia. Păpuși de silicon, profesioniste ale sexului, în poziții acrobatice, horoscop pentru animale de casă, copii plimbați în lesă, grădinari care aspiră iarbă, femei cu pielea prinsă în ace, oameni unși cu toate alifiile. În mod sigur nu ți-ar plăcea. Dar măcar am avea ce povești împreună, așezate pe pătuiagul de sub cireși. încet, în surdina, să nu trezim cîinele negru, de
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
de monologul tău, strada ca după o colindă trecători însingurați și-atît de rari încît ar fi putut să-și dea binețe a fost doar o seară de vară și-o înscriere de vînt în lanul încă fraged * pesemne, aidoma fetei aspirînd mireasma unei grădini, înfiorată de așteptarea unuia, încă nevăzut și neștiut existînd însă pentru ea în astă lume... tot astfel așteptarea fiecăruia răsfrîntă într-o tandrețe pulsînd sub stern pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
în continuare tratative pentru a i se satisface doleanțele. Ursula era de părere că fuseseră îndemnați unii să se supună straniului experiment, nu ca să capete faimă peste veacuri, ci să se umple de ridicol: nimănui nu-i era îngăduit să aspire la o condiție nemeritată. Ea însăși își permisese să interpreteze legile lumii, bănuite, dar nescrise, să întoarcă vremelnic spatele Domnului, iar, acum, venea plata și pentru ea. În această situație, câștigător părea a fi doar Stănchescu. El nu se aventura
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
chipul cel mai discret, mă voi sinucide, cu un glonț în tâmplă..." Să fie asta o urmare a asimilării învățăturii lui Confucius? întreabă interlocutorul. Cel întrebat confirmă în parte - "A avut dreptate Confucius lăsând să se înțeleagă că orice om aspirând la înțelepciune trebuie să-și poarte sub braț de-a lungul întregii sale vieți - sicriul." Nu altceva, ține să adauge, spusese Montaigne: "La mort n'est rien, le mourir est tout."
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat la apogeul carierei, Nicolae Manolescu aspiră la o atmosferă fericită de zarva infinită a contradicțiilor.
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
vrut să facă literatură din cazul excepțional al dramei Mănăstirii Vladimirești, o „carte patetică despre Romeo și Julieta la mănăstire” (p. 227). Probabil că e mai bine că nu a făcut-o. A rămas un martor și un mărturisitor care aspiră continuu spre literatură, care suferă că ineditul documentar pe care îl aduce nu are suficientă încărcătură simbolică, nu are suficient efect estetic. Dar, dacă nu are originalitate literară, are autenticitate documentară. Petre Pandrea este un intelectual de marcă din acea
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
Mircea Mihăieș Împingerea în arenă a vrăjitoarelor, a cititorilor în palmă, stele, cafea și prostie omenească arată disperarea actualei Puteri. Dar și disprețul față de populația la al cărei vot, totuși, aspiră. Să faci un asemenea tărăboi bazându-te pe cărțile soioase ale cutărei țațe cu fote largi înseamnă a fi dat și tu, Putere politică, în mintea copiilor. Stau și mă gândesc din cerebelul cui o fi ieșit parascovenia: din a
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
spus odată că și eu, și Nego îl invidiem pentru că e un mare critic... Nici nu era un mare critic, nici nu-l invidiam, nici eu, cu puținele mele cărți, cu atît mai puțin Nego, care avea tot dreptul să aspire la un astfel de calificativ...”. Gelu Ionescu îl lasă pe cititor să deducă numele „marelui critic”, ceea ce nici nu e prea greu... În fond, cartea de care ne-am ocupat în prezentul comentariu, Copacul din cîmpie, e mai mult decît
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
să o manipulez”. Brook caută să parvină prin teatru la viață, nu la viața cotidiană, ci la o viață concentrată. La Brook atracția pentru teatrul naiv se explică prin viziunea organică a lumii, viziune ce definește pe toți artiștii care aspiră la uniunea cu lumea și cosmosul. Naivitatea e de obicei o vocație înnăscută și nu obținută, și în acest sens Brook se înrudește mai degrabă cu Paul Klee, devenit naiv, ca și el, prin decizie, și nu cu Le Douanier
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
lumii. Schiller, la rîndul lui, confirmă ideea naivului cucerit, nu a naivului dat, a naivului obținut prin luptă. Artistul naiv, “naiv primordial”, adoptă deviza poetului german: Să nu-ți fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine, aspiră la unitate, dar nu o căuta în uniformitate; aspiră la odihnă, prin echilibru și nicicum renunțînd la activitate”. Iată ceea ce Brook caută și obține după ani întregi de luptă: o unitate în mișcare, unitate ce nu înnobilează creația, dar în
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
nu a naivului dat, a naivului obținut prin luptă. Artistul naiv, “naiv primordial”, adoptă deviza poetului german: Să nu-ți fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine, aspiră la unitate, dar nu o căuta în uniformitate; aspiră la odihnă, prin echilibru și nicicum renunțînd la activitate”. Iată ceea ce Brook caută și obține după ani întregi de luptă: o unitate în mișcare, unitate ce nu înnobilează creația, dar în același timp aduce calmul ce exclude accidentele unei lumi
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
României acestor ani, dar o face cu mijloace nepotrivite, slabe, înșelătoare, care îl trădează pe prozator. Ar fi putut scrie o bășcălie aiuritoare, o parodie a vremurilor în care senzaționalul și kitsch-ul metafizic să frapeze cu adevărat, dar a aspirat la ceva sofisticat, peste puterile lui și nu i-a ieșit decât o supă sentimentală și liricoidă. Abia în cheie minoră, autoironie, cinism și distanțare naratorială, picăturile de sînge ar fi sărit firesc „în toate părțile”, am fi râs cu
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
partidului unic. Așa prinde el gustul puterii și al frazelor prefabricate. Detașat, încă înainte de terminarea școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în aparatul de agitație și propagandă, face ceea ce a fost învățat, cu zel de neofit, aspirînd să ajungă la nivelul cadrelor superioare, prin orice mijloace. însă, din pricina originii, e încă suspect tovarășilor, care decid să îl trimită, pentru încă un test de devotament și vigilență, la "munca de jos", pe șantierul unei uzine, tot ca politruc
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
scop de a-l cunoaște pe Bacovia fără intermediari și fără teorii preconcepute sau adăugate. Nu-l interesează dacă Bacovia e simbolist, expresionist sau postmodernist, cum declară în prefață: "Fug de ceea ce nu-mi place: critica înecăcioasă, în jargon tehnic. Aspir la o âcritică mai omenească>, simplă și fluentă" (p. 7-8). Ceea ce înseamnă că nu a căutat o actualizare a lui Bacovia, cu orice preț, și nici o confruntare cu anumite tipare, clasice sau recente: "Sunt liber de orice superstiție teoretică și
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
își compromite chiar obiectivele sale de prezentare neutră (pe cât e posibil) și informație utilă. Un "dicționar inconformist", cum îl recomandă Horea Poenar pe al său în prefață, nu mai e un dicționar decât cu numele. Cu atât mai puțin poate aspira să devină "un dicționar oficial", cum crede tânărul critic de la pupitrul său de comandă, fără să-și exercite însă nici un fel de autoritate, din pură generozitate și cu gustul experimentului. Ceea ce nu-l face mai puțin responsabil, căci trebuie să
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
micului continent ce prelungește Asia și mărginește Africa. Imperiul spiritual, pe care Roma apostolică a încercat să îl propage, a fost însă blocat de frângerea Bisericii în occidentală și orientală, de asumarea unui pseudoeuropeism de către "noi Roma", de sorginte asiatică, aspirând la dominarea lumii concentrate în Europa. Gheorghe Ceaușescu analizează sintetic modul în care, în ciuda tentativelor de refacere imperială a unității, Europa s-a transformat într-o "Europă a națiunilor", fracturată de interese divergente, supusă - datorită contradicțiilor din "interiorul cetății " - influenței
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
de departe cel mai celebru și de cea mai mare amploare. Voi începe de la o frază borgesiană avant la lettre emisă de Grigori N. Lazu cel care dezvăluie traducerile lui Coșbuc: De când există poezia, poet de la poet a învățat, fiecare aspiră aceleași idei și sentimente să le exprime și mai bine; unul prea altul imită, precum pasere pe pasere stârnește să cânte; așa că - putem spune - din veac în veac și până astăzi, există ca o singură mare și sfântă poezie, compusă
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
formare (un acord putea fi ușor realizat în euforia care a cuprins țara după căderea lui Ceaușescu dacă din partea "emanației" ar fi existat voința), Ion Iliescu a lovit, utilizând din plin învățătura leninistă, în toate persoanele, formațiunile și instituțiile care aspirau la revenirea noastră la mentalitatea europeană: așa s-a ajuns la acea rușinoasă zi de 29 ianuarie 1990 când s-a strigat pe străzile unei capitale care se voia europeană "noi muncim, nu gândim", "moarte intelectualilor", "noi nu ne vindem
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
și, nu de puține ori, grotesc. 12. Dacă ar fi să evaluăm muzica toposului sanguin, va trebui să ținem cont de probabilitatea ca ea să emane o pletorică mobilitate și concordie, precum și o apreciabilă dimensiune apolinică. 13. Muzica epocilor sangvine aspiră la sublim, fără a sintetiza durerea (ce în graiul ei cel mai înalt se manifestă ca un fior) cu bucuria (ce poate escalada piscurile delirului). Este, mai curând, fructul unei gândiri ascuțite, redată printr-o expresie simplă, directă. 14. Un
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]