100 matches
-
ce se afla lângă crucea de marmură albă pe jumătate umplut cu apă, în care cineva pusese grijuliu câțiva trandafiri. Lumânarea aprinsă am pus-o în interiorul suportului metalic în formă de felinar, la adăpost de vântul bezmetic ce răscolea fără astâmpăr somnul eternității. În scurtul moment de reculegere am contemplat în tăcere fotografia de pe cruce, zâmbetul luminos al Dianei, reîmviindu-mi în suflet momentele fericite ale prieteniei ce ne legase. Va urma Referință Bibliografică: Icoana prieteniei noastre / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
de Vatră 1 refractari și așa mai departe, vor forma o altă corporație. Aș putea asemui Dandysmul și Salahorismul cu două Vârtejuri clocotitoare, fără fund, care au țâșnit la suprafață În puncte opuse ale pământului: deocamdată par două puțuri fără astâmpăr, bolborosind tumultuos, pe care doar arta omului ar putea să le acopere; dar observați-le cu atenție, diametrul lor se mărește pe zi ce trece: sunt ca niște Conuri scobite ce urcă clocotind din Adâncul nesfârșit, peste care solidul vostru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unor periodice, cum și informații despre numeroșii redactori și colaboratori care au populat scena „mediatică” a vremii. Personalități cu identitate definită ori figurine de plan secund, campioni ai scrisului zilnic și poligrafi excentrici formează o lume complexă, colorată și fără astâmpăr, cercetată cu un ochi străin de ispita înfloriturilor ce denaturează, dar și de tentația spectacolului îndoielnic al deriziunii. Contribuția lui Z., într-o arie care din start se anunța ingrată, e prețioasă și prin mai multe descoperiri: pseudonime sau simple
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
se grămădi unele în altele. Sărmanu mormăi, ca și cum simțise pe cineva venind. Fii cuminte, nu-i nimeni, măi Sărmanule! îi zise Niță. Se sculă de la locul lui. Prin întuneric, căuta să privească în juru-i; se gândea ce să facă pentru astâmpărul vitelor. - Dar și cânele și vitele simțiseră ceva, înaintea omului. Și când simți și omul, era prea târziu. Cu zgomote năprasnice și ascuțite începură să pârâie legăturile șopronului. Îngrozite, vitele se tălăzuiră și se izbiră în toate părțile. Bătut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băieților noștri care ne-au părăsit atât de curînd!... Și acum, să ne ridicăm și să păstrăm un moment de reculegere pentru cei dispăruți, care vor fi veșnic în amintirea noastră, așa cum i-am cunoscut: plini de viață și fără de astâmpăr... și să ne limpezim gândurile privind spre Cișmigiu! care a fost pentru dumneavoastră, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul. Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în gât, distinct și metalic, însoțit treptat de ceea ce unii ar numi o problemă gastrică. Stomacul (organ care de obicei își face simțită prezența posesorul său doar din când în când ) și-a schimbat starea, a devenit mobil, activ, fără astâmpăr. Vesey suferă cumplit, o senzație perfidă, mlăștinoasă, care imediat după ce s-a suit în machan se transformat într-o bolboroseală continuă. Nici o încordare sau exercițiu mental n-ar putea schimba inevitabilul. Este doar o chestiune de timp. Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căutare de plăceri. Acești oameni sunt pregătiți pentru ceva, așteaptă. La aproape o oră după apusul soarelui, începe un marș cam dezorganizat, protestatari cu ghirlande împungând aerul în zgomotul tobelor și al trompetelor tânguitoare. Lasă în urmă un val fără astâmpăr de bărbați și băieți, dornici de acțiune, de vreun lucru asupra căruia să se concentreze, ceva care să aducă greva la punctul culminant. Pe stradă este aprins un foc din niște resturi și oamenii se adună în jurul lui. De la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
documentele. Nu știam dacă treburile Curții încetiniseră pentru că Su Shun nu putea să țină pasul cu mine sau dacă el își schimbase tactica și încetase să-mi mai trimită documente. Nemaiavând cu ce să-mi ocupa serile, am devenit fără astâmpăr și iritabilă. Existau alte lucruri la care aș fi putut să recurg - cititul, scrierea unui poem sau pictatul. Dar eram pur și simplu incapabilă să mă concentrez. Mergeam la culcare și mă holbam la tavan. În liniștea adâncă a nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tale prietenii, toate dorurile tale, pe care eu astăzi trebuie să le trăiesc din nou, desigur . A rămas ceva departe, o fâșie de viață, care a trebuit să te urmărească atunci când m‐ ai născut pe mine, de nu mai am astâmpăr și nu mă pot împiedica să visez. Fără de preget, gândul meu arde și mă chinuiește; apropierile cele mai ciudate se fac într‐o clipă; simțiri ce nu le pricep, mă încearcă; lucruri ce nu le‐ am bănuit, îmi par firești
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
clipa în care o găsesc, mă opresc, deoarece casa mea este goală, veștile cele bune vor trebui să mai aștepte, iar între timp, eu sunt nevoită să rămân doar cu cele rele, cu bărbatul acesta străin care se foiește fără astâmpăr pe pat, asemenea unui invalid căzut la pământ, exact ca Udi în dimineața aceea. Dă-mi mâna, îmi cere el, eu îmi întind mâinile pentru a-l ajuta să se ridice, dar mă trage cu putere spre el, vrei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
familiei până la ora cinci după-amiază când maică-sa se întorcea de la lucru. De fapt, care grijă? Alexandra n-avea nevoie să-i poarte nimenea de grijă, decât să i se dea să mănânce. Încolo, umbla de colo până colo, fără astâmpăr, zâmbăreață și gureșă, cât era ziua de lungă. O drăgălășenie de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se speriat. Se chicotește copios și se scot tot felul de sunete. Pst-pst! Pst-pst! Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză marțială, se ridică, apucă haina de pânză albă de pe speteaza scaunului și și-o trage pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam să mâncăm cu cea mai mare grijă, evitând cel mai neînsemnat zgomot. Cinteza, cât un pumnișor roz de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă întrebînd-o distih: Cinteză, ia ciripește: Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mai ales că umbla pe stradă cu capul în nori. (Be câte ori nu i-am spus: fii atentă, draga mea, mergi cu ochii-n patru, fiindcă Doamna Mor-Mor abia așteaptă să găsească pe cineva în greșeală.) Mă plimbam fără astâmpăr prin odaie, ca un leu în cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îndoiți de posibilitățile mele, cu o fină și reținută ironie... Cred că vă aduceți aminte în ce împrejurare, nu? Ei bine, v-am dovedit-o acum cu vârf și îndesat. Sînteți satisfăcută?" Din pricina acestei emoționante destăinuiri nu mi-am găsit astâmpărul toată ziua. În sfârșit, mă felicitase Mihaela! Și plânsese pentru ea, pentru tot ceea ce pierduse ea! Deși o durea, desigur, succesul meu, ținuse totuși să mă felicite. Mie îmi ajungea numai să fi știut că a plâns. Îi doream să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aflarea deznodământului. Ca un admirator exclusiv al sexului frumos, jurnalul este bine pigmentat cu întâmplări amoroase, multe din ele efemere, pentru că viața omului trece indubitabil prin grădina pasiunilor perene, de la o generație la alta, întâmplări adesea decisive în asigurarea unui astâmpăr civic și personal, astfel că fiecare individ devine fără voia sa personaj literar. Autorul Jurnalului nu poate face excepție de la această regulă și își asumă deschis o chemare sine die către mirabilul sex opus, față de care exprimă în majoritatea cazurilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
stomacele noastre delicate și ficații noștri fragezi -, imediat după dejun, deci, în loc să mă odihnesc, am pornit iar în oraș, cu Nelu, care era palid după boală și abia putea să țină hățurile. În ce mă privește simt că n-am astâmpăr! M-am dus la Universul să iau altă cutie cu Fântânile luminoase, una cu tot ce-i trebuie, ca măcar de Anul Nou să se poată bucura Jacques de ele. Eu intram, domnul Crețu ieșea, m-a salutat, dar cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
are nici o putere, Nici jignire de amoriu Fără numai mîngîere. 36 Puiculiță, puiculiță, Las să-ți pun mâna la țâță, Să mă joc cu-a tale țâțe Ca cu niște gutăițe. Să te strâng cu drag la sân Să-mi astâmpăr al meu chin, Și te rog să fii blajină Pentru-un rob, ce ți se - nchină. Tuturor li răsplătești Cu asupra de măsură, Numai mie-mi dăruiești 410 {EminescuOpVI 411} {EminescuOpVI 412} {EminescuOpVI 413} Ochii tăi cari mă fură. Luceafăr
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îl corectă Henrietta, șovăind între negru sobru și roșu provocator. Ești complet pe dinafară, ca de obicei. Conduce o clinică de tratare a infertilității, asta-i tot. Simon o lipi de el, punându-i mâna pe organul lui veșnic fără astâmpăr. De ce nu mă ajuți să intru înăuntru atunci? Henrietta își trase mâna enervată. — Pentru că în douăzeci de minute ne vin musafirii și nu vreau să aștepte în prag, ascultându-te cum gemi în extaz ca o balenă în călduri. — Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
exotic, atunci, pe vremea aceea, era, ca să vezi, o preafrumoasă și cochetă capră. Așa capră nați mai întâlnit voi nici dacă-ați fi umblat pe jos ani și zeci de ani, poate chiar sute, până ce picioarele vă cereau odihnă și astâmpăr. Și cum zic, capra asta a noastră, strașnică femeie era. Să nu fi căzut în gura ei vreodată că praf și pulbere te-ar fi făcut. O auzea lumea din satul vecin când avea ceva pe suflet și nu se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar el nu mă ia niciodată În seamă. Are o barbă rară, un nas ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spirit Înlănțuit de convențiile sociale. Se simte prizoniera unui mecanism dictatorial, pentru care suferința e doar cazul particular al unei legi de funcționare a lumii. E drept că paginile ei cele mai bune sunt cele răscolite de o revoltă fără astâmpăr, de o neliniște În care se Întrețes nesiguranța de sine și spaima obscură de realitate. Pe de altă parte, Sylvia Plath e cât se poate de conștientă că, prin hazardul afinităților elective, scrie cele mai bune rânduri când e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de îmbărbătare. - Ce mai poate face, doctore, un om bolnav, c are a depășit cei optzeci de ani? Mai plec de acasă, împins de durere și de singurătatea asta apăsătoare. Am rămas singur , si ngur și nu-mi pot găsi astâmpărul, nici mângâierea și nici cons olarea.” Era confesiunea omului care mângâiase cu privirea, ani de-a rândul, sute și sute de Feți frumoși și Ilen e Consânzene din amfiteatrele unde predase studenților, zecil or d e doctoranzi pe care îi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Grigoriu Petrică, elev în clasa a XI-a ce se pregătea pentru bacalaureat și pentru o eventuală admitere la medicină; o năstrușnică bătrânică de vreo 80 de ani, slabă și fâșneață ca un măturoi de lux ce nu-și găsea astâmpărul decât în mâna unui stăpân harnic care ar pune-o la treabă, mătușa mirelui, precum și mama miresei, cu o rochiță lungă ca un capot cu nasturi și decolteu în față, pensionară I.O.V.R., încă frumoasă, ce putea oricând să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
potolească nerăbdarea, se uită împrejur, căutând cunoscuți și prieteni printre zecile de fețe tăbăcite de război și schimonosite sub povara căștilor de oțel... Generalul stătea în dreapta, numai la vreo trei pași, ursuz, nemișcat. Mai încolo însă locotenentul Gross trepida fără astâmpăr, urmărind cu atenție disperată toate mișcările condamnatului, care-i fusese bun prieten. Văzând pe Gross, Bologa își aduse aminte de căpitanul străin de adineaori și îl descoperi la spatele generalului, ținîndu-se cu mâna de falcă, neclintit ca o mustrare. " Ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]