1,573 matches
-
polifoniei vocale medievale și renascentiste. "Joie, douleur, recueillement ou exaltation, la musique et les mots ont de tout temps joué avec ces sentiments". Da, asta se întâmpla chiar și în Evul Mediu, în fața căruia marxiștii, dialecticieni au ba, și-au astupat nu numai urechile, ci și pleoapele ori mintea. Ce poți face însă când un Landini, Leoninus, Perotinus, Hucbald sau Ogier te obligă să le destupi? Un singur lucru, desigur: le asculți, pur și simplu, muzica. Aidoma unui copil ce învață
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
și vorbe care închipuiesc patima<footnote Sf. Efrem Sirul, Cuvinte și învățăturiă, cartea a treia, p. 87. footnote> și nu trebuie să avem nici glas împodobit și trăgător către poftă și către amăgire<footnote Ibidem. footnote>. De aceea, se spune: astupă-ți urechile<footnote Monahul Agapie Criteanu, op. cit., p. 83. footnote> pentru ca astfel să nu auzi cuvinte necuviincioase și de rușine<footnote Ibidem. footnote>, care pornesc patimile<footnote Sf. Nil de la Sorska, Lucrarea minții și așezământ ucenicilor săi..., p. 61. footnote
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
ar închide acesta ochii la cărțile unor Ogilvy sau Jack Trout? În plus, instituția criticii literare nu se rezumă la cronicile din reviste, mai mult sau mai puțin atente, inspirate sau pătrunzătoare. Pe de altă parte, a trece cu urechile astupate pe lângă aceste temeri oneste ale lui Bogdan Ghiu nu e deloc recomandat nici unui critic. Pentru ambele tipuri de opinenți, însă: Tolle lege ! Ecologia lui Traian Ungureanu În numărul din decembrie al Ideilor în dialog, articolul care a reținut cu precădere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
cu care copilul se tot îmbracă, până devine bărbat, pânzele umede și mucegăite în care se înveșmântează, ca un Lazăr disputat între moarte și viață, colierul din ace de siguranță date cu oja mamei ori vata cu care aceasta își astupă rănile, zăpada "ca o imensă carne albă revărsată" și marea ascunsă sub cearșaful patului: toate aceste elemente devin componente ale unei aceleiași retorici. Precum Dan Coman, în Anul cârtiței galbene, poetul își construiește aproape inginerește un spațiu fantasmatic, învârtindu-se
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
cel mai fierbinte; ca și cum autorul și-ar fi trădat brusc subiectul. Dar,... l-o fi trădat, oare? * Romândor termină apocaliptic: ...Și dacă-i hotărât din vecie Patria să cază fără vină! Aceeași soartă ș-a noastră fie, Un mormânt ne-astupe ș-o țărână Vrăjmașului alta nu-i rămână Decât pământul și slava română! Te și rușinezi de atâta măreție; de virtutea propusă de marele umanist transilvan... Astfel de lucruri însă au fost aievea, și vor mai fi, în paradoxala țărișoară
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
le dăm și lor ceva bani, ca să aibă de o țigară. Batozele și tractoarele trebuie luate de la chiaburi, la prețul fierului vechi. <footnote Lucia Hossu Longin, op. cit., p. 196. footnote> Pentru a se trage vestita brazdă peste haturi, au fost astupate sute de fântâni cu cumpănă, pentru a se întinde câmpul cel mare. Apa lor rece și limpede era deosebit de necesară efortului depus de țărani pe arșița verii. Micile plantații cu viță de vie producătoare au fost desființate, prioritate, având cultura
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
un simbol al aspirației de integrare în Europa Secvențe din istoria pălăriei: de la ișlic și calpac, la joben și... așa mai departe ... ”Și de-a soarelui căldură/ Voi fi roșie ca mărul,/Mi-oi desface de-aur păru/Să-ți astup cu dânsul gura. De mi-i da o sărutare,/Nime-n lume n-o să știe/Căci va fi sub pălărie; Și-apoI, cine treabă are? ( M. Eminescu, „Floare albastră“, 1873). Dintre semnificațiile pe care pălăria le poate avea, Eminescu a
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
va muri, "din copita să-ți faci sapă./ Lîngă ulmi să-mi faci o groapă./ Și cu dinții să m-apuci,/ În tainița să m-arunci./ Ulmii că s-or clatină,/ Frunză ca s-o scutură,/ Trupul că mi-o astupa." Înțelege, deci, să se supuie morții. Dar după ce și-a pedepsit vrăjmașul, ucigîndu-l cum se cuvenea unui act hain. Distanță, se vede bine, e la dimensiuni astrale de comportamentul ciobanului moldovean din Miorița. Avea dreptate, cred, reputatul folclorist Ovidiu Bârlea
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
un stil care făcea din om o anexă a sculei, si nu invers. Nu un om la zece mașini, ci zece oameni la un ciocan. Că am dreptate, vă puteți convinge privind un grup de muncitori, de pildă, cei care astupa și destupa la nesfârșit gropi pe aproape fiecare stradă, în fiecare oraș. Veți constată, la orice oră, ca, matematic, unul da cu târnăcopul, iar ceilalți șase, șapte, opt membri ai echipei îl privesc curios-apatici. După o vreme, cănd vreunul și-
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
care nu-și găsește locul în cetate - având parcă rolul de a neliniști, după ce alții vor fi liniștit prea îndeajuns (ca să parafrazez o spusă de altădată a lui André Gide). Mintea critică a domnului Sora, pe care erudiția nu a astupat-o, cum de atâtea ori se întâmplă, ci a predispus-o la o plimbare printr-un crâng de paralelisme de unde ieșirea se face mai întotdeauna către actualitatea românească, aceasta minte critică abordează cele mai variate realități ante- și mai ales
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
urmă de tot, escrocii, îmbrăcîndu-l, cică, pe împărat, îl iau cu alai cu toți curtenii, la plimbare. Cum mergea împăratul așa în alaiul său, aclamat, un copil care îl vede, strigă tare: ÎMPĂRATUL E GOL! Tatăl lui vrea să-i astupe gura. Nimic, - poporul începe și el să strige, ca și copilul, ÎMPĂRATUL E GOL! Sau Jos Utopia!... Dragă Frederik,... dacă, ajungînd aici, vei auzi un hohot de rîs zgîlțîind toată planeta, cu munți, cu fluvii, cu tot, cu miliarde de
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
care duce la Hogwarts, școala de scamatorii, în loc să ajungi la Manchester. Fantasticul, o spune Rowling, pe-nțelesul tuturor, dar mai întîi de toate pe cel al copiilor, e pretutindeni. Ajunge să mijești ochii, să tragi aer în piept, să-ți astupi urechile și-ai intrat în lumea lui Harry Potter. Teoria lui Todorov, a cărămizii din zid, nu mai e valabilă. Mai curînd, zidul e același, depinde cum și cine îl privește. Citeam într-un interviu cum și-a început scriitoarea
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
strîns în mînă la spate. Am stat, am așteptat, participînd, fără să vreau, la masacru. Cînd pe placa găurită a canalului apărură vreo trei-patru pui de șoricei, bătrînul, cu un rînjet colosal, repezi pietroiul spre ei, făcîndu-i terci. Mi-am astupat ochii cu palma. Cînd mi-am dat-o jos, văzui brațele larg deschise ale lui Francesco d'Assisi cu întreg grupul său statuar, și mi-am dus repede palma la loc.
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
fost tîrîta de bîrfitori fără scrupule în aventuri obscene sordide, proiecții ale unei fantezii bolnave, de o crasa indecentă, un erotism de mahala care se adapă invariabil în spelunca sau în bordel. Și niciunui tribunal nu i se admite să astupe canalul insultelor și să depună după gratii pe mîzgălitorii de inepții răufăcători. Mai mult decît atît. Și cercuri cu ifose de distincție cărturăreasca adulmeca uneori fără jenă ordinarele clevetiri, care ating moralitatea marei poete, intelectuali subțiri nu dau înapoi să
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
avea valoare să nu poată părăsi cercul strâmt al aleșilor. Va veni, desigur, un moment în care fierăraiele ruginițe, pământurile fără vlaga și zonele etern defavorizate vor fi zvârlite, ca niște ciozvârte pline de viermi, și "vulgului", pentru a-i astupa gură. Partea proastă e că până atunci s-ar putea ca întregul "vulg" să se fi îmbarcat pe "Evangelista IV, V, VI...", și tot așa, până la deplină golire a țării de tot ce nu înseamnă neo-nomenklatură și topârlănime politicianista. În
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
și și la “reeducați.” Acești indivizi au urmărit tot timpul loveau, încât victimele urlau de durere. Dar nu era voie să experimentul, au instruit torționarii, au anchetat deținuții supuși strigi. Cei ce strigau erau pedepsiți în plus și li se astupau gurile torturilor, și și-au notat reacțiile lor. Între ei era și un individ, cu zdrențele murdare cu care se spălău WC-rile... Mulți au fost aparent locțiitor politic, cu numele conspirativ Marină. Părintele bătuți cu bețe fine peste testicule și
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
cedîndu-i, și apoi vrei din nou să fi ademenit. E momitorul prin excelență, instanța care, sub pretext că-ți oferă înlesniri, te aservește. E cîștigul pe termen scurt al cărui preț e pierderea sufletului. Mai mult, pactul cu dracul îți astupă conștiința pînă într-atît de adînc că devii solidar cu propria-ți precaritate, ajungînd să fii încredințat că adevărul e de partea ta. Uitați-vă în jur la semenii cu porniri decisive: nu au nici o îndoială că sunt de partea bună
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
direcției la trupul ei, dar cel puțin îi pusese pe față ceva de care spre care trebuia să se îndrepte. avea să se sperie și să nu se mai întoarcă niciodată. Orașul arăta la fel ca atunci când nu se întâmpla Astupă totul în grabă, întorcându-se spre casă. nimic. Fumul se ridica liniștit, iar zgomotul așternea o Ajunsă în curte, cu botul plin de urme de sânge, zări imperturbabilă mantie peste toate. De sus, porumbelul nu câțiva oameni scotocind prin grădină
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
pârg/ nu ascult pitpalacul/ și-n zori nu mai stau răsucită-n cearceafuri/ ca o șerpoaică sătulă între nuferi/ citind în oglindă ce-mi scrie pe frunte/ Ceasul stă-n trup/ Eu încerc să-l conțin/ cum aș încerca să astup cu palmele un fluviu la vărsarea în mare” (p. 45). Sau: „Cineva ne aprinde și ne stinge după cheful lui/ ca pe niște beculețe de Crăciun/ Cineva ne face și ne desface ca pe-un zid la grădina nimănui/ Cineva
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
ceea ce au făcut. Cea de-a doua etapă presupune “reducerea presiunii”. Potrivit lui Lacombe, fiecare părinte ar trebui să se gândească la o oală cu supă care fierbe cu capacul pus, cel mai rău lucru fiind să țină capacul bine înșurubat, astupând oala. Plecând de la această exemplificare, pentru a nu provoca un mic accident casnic este indicat să se ridice capacul din când în când pentru a da posibilitate vaporilor să se elimine în atmosferă. Totodată, nu trebuie uitat că într-un
Părinți de succes: Trei pași de urmat pentru a stăpâni furia () [Corola-journal/Journalistic/22108_a_23433]
-
că e cienva care a făcut o coloană ca un șirag de mătănii, că la celălalt capăt al orașului a pus o masă și câteva scaune și ce poate să însemne asta, - din fericire românii sunt acolo și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai personală, privind propriile Dv. preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști, ați scris despre cubiști, despre pictura murală
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
mi-i murgul cam nebun/ Și de fugă numai bun./ Închina-voi ulmilor,/ Uriașii culmilor,/ Că sunt gata să-mi răspunză/ Cu freamăt voios de frunză:/ Ulmii că s-or clătina,/ Frunza că s-a scutura,/ Trupul că mi-a astupa". Toma Alimoș i-a impresionat nu numai pe V. Alecsandri și A. Russo, pe Ion Ghica, cel care o auzise cântată, ca și G. Ibrăileanu, mai târziu (care face trimitere la Fântâna dintre plopi a lui M. Sadoveanu), dar și
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
diletantismul, prin faptul că sîntem intransigenți cu ceilalți și mult prea îngăduitori cu noi înșine, prin faptul că ne înstrăinăm unii, de ceilalți, nu ne mai acceptăm, unii, altora, puncte de vedere diferite, privirea ni se întunecă și urechile se astupă în fața argumentelor, competiția noastră responsabilă și morală s-a mutat din planul istoriei și al memoriei teatrului în unul mărunt, meschin, prea apăsat de umori și interese bizare, de vanități. Prăpastia între creatori și privitorii avizați s-a adîncit de
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
durerii pe care o are supliciatorul. Nu este vorba despre auz fin, ci despre "măiestrie" în a detecta sonoritatea cifrată a supliciului. Se întâmplă, însă, ca schingiuitorul actant să nu dorească să audă urletul victimei sale, drept care gura acesteia este astupată, iar gâtul, sufocat, pentru ca urletul să rămână înăuntru. Țipătul este un stindard auditiv de care torționarul nu vrea să ia cunoștință, căci l-ar învinovăți, iar tortura pe care o aplică ar deveni personalizată. Vocea poate fi o armă a
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ca mai toate vilele are debarcader la Lac, gazon englezesc și toate celelalte accesorii, deci, dacă treci pe acolo și te simt cățelele și câinii, vei avea parte de-un lătrat atât de asurzitor, încât e neapărat nevoie să-ți astupi urechile. E un fel de lătrat venit din interior de casă, deci care are și-un ecou aparte. Ecou de iad. într-alt Palat din acesta există însă un pian la care nu cântă nimeni. Nici atunci când vin stăpânii la
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]