344 matches
-
și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca un elefant cu zece trompe... Dacă nu se înțelege foarte clar, bucureștenii lui Ceaușescu nu-mi plăceau. Oamenii ăștia întruchipau tot ce nu eram eu: niște brute proletare, idioate, adormite, adunate de prin toată țara și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pinteni. Ușa nu se deschise Însă. O voce de pe coridor anunță: - Curier cu semnul scutului și al spadei! - Să intre! porunci Angelo. Abia atunci ușa se deschise pe ambele laturi și În Încăpere se ivi un ostaș cu mantie albă, asudat și prăfuit de drum. Ținea În mână două săgeți cu mesaj, pe care i le Înmână lui Angelo. Acesta desfăcu sulul Înfășurat pe prima săgeată și citi. Apoi, făcu la fel cu sulul de pe a doua săgeată. Nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar nici un răspuns nu sosea dinspre voievod. Încetul cu Încetul, În rândurile răzeșilor se răspândi un cuvânt greu. Acela că măria sa fusese ucis. Căpitanul de steag Isailă porni, În fugă, spre dealurile din stânga Bârladului. După jumătate de ceas se Întoarse, asudat și plin de sânge. - Nu se poate trece spre măria sa... le spuse răzeșilor din jurul său. E o bătălie acolo cum n-am mai văzut. Au căzut mulți din Apărători... Răzeșii Își făcură cruce. Dacă și Apărătorii cădeau, atunci totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu avea nici un mesaj scris, căci reținuse exact ce are de spus. Și spusese repede, după ce băuse fără să răsufle o cană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl Înmână, fără un cuvânt, voievodului. Ștefan Își scoase coiful cu nazal și făcu semn unui scutier să-i desfacă platoșa stropită cu sânge. Era obosit și asudat, iar căldura lui iulie devenise greu de suportat. Dar mai erau doar trei sau patru ceasuri până când, la adăpostului codrului, aerul avea să devină mai răcoros. Se simțea mireasma frunzelor de fag și a ierbii crescute sălbatic În apropierea Siretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
misiunea voastră a luat sfârșit. Vă ordon să vă Întoarceți la comandantul vostru suprem, În Alpii italieni. Veți primi alte misiuni. Cea din Moldova s-a Încheiat. Căpitanul Petru Ilaș privi În jurul lui. Apărătorii erau nerași de o săptămână, obosiți, asudați, tăcuți. Îi evitau privirea. Așteptau o soluție care nu mai putea veni de nicăieri. Războiul era pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu mai vedeau nici o scăpare. Singura victorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există o mare concurență între țigănușii care spală parbrize. În timp ce unul număra banii adunați grămăjoară pe jos, celălalt scuipă în mijlocul monedelor asudate. Două chipuri ale orașului București. Nedumerire, după recitirea notiței de mai sus: dacă prostia este universală, de ce mitocănia este caracteristică națională? "Bogații rămân bogați chiar și după ce nu mai au bani." Afirmație făcută cu convingere de Dov N. fost bogat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Telefona din cinci în cinci minute pentru a spune undeva, în îndepărtata Americă, doar atât: It's great, it's great... Cel de-al doilea personaj, un bărbat ce semăna teribil de bine cu Mircea Cărtărescu, se ținea sudat și asudat de balustrada de protecție ce ne despărțea de apa adâncă și pură a Lemanului. Dar cum semăna cu Mircea Cărtărescu, cum mai semăna... În plus, părea că amușinează aerul ca un câine de vânătoare, văzând lucruri pe care alții nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se păreau învăluiți în mantale de colb. Veneau în pas de voie, cu ranițele și puștile în spate, cu bidoanele agățate la șold, lângă teaca baionetei... Când s-au apropiat de noi, i-am văzut și la chip: slabi, nerași, asudați, nedormiți, epuizați, plini de colb din cap până-n picioare. Abia își târau opincile. Unora li se desfăcuseră moletierele de la picioare și le atârnau și fluturau capetele, ca niște cârpe cenușii, murdare, zdrențăroase. Când li s-a dat repaus, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dorea să-și reamintească ce efecte nocive au acțiunile răului. Trebuie să înveți despre ce urmează să înfrunți. Întru pregătirea confruntării cu răul, își ciocnea uneori forțele cu ale lui Georgică, strîngîndu-l cu putere în pumn sau frămîntîndu-l în mîna asudată, după ce colegi răi își bătuseră joc de el. Lupta nu ajungea niciodată la final, pentru că încă nu învățase tot ce se poate despre puterile acestuia, încă mai rămîneau mistere de preluat. Totuși, pentru a-l face să înțeleagă că oricînd
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ultimul moment al vieții. Presupun că i-a aruncat aceeași replică binecunoscută, legată de familia pe care o proteja, și Sylvester m-a dus la fiu-său, un tânăr pe care banii și problemele familiei păreau să-l țină perpetuu asudat. Ceva, afacerea lui fantomă și scaunele goale la ora două, vioristul care cânta numai pentru el și operatorul din cabina de proiecție l-au obligat să se simtă strâmtorat că îmi dă și mie doi gologani. L-au făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mă gândeam că dacă era adevărat ce spusese Thea despre mine, probabil că acest adevăr mi se citea pe frunte și dacă era atât de vizibil, chiar că nu mai era nimic de spus. Și, după toată goana și zbuciumul asudat și graba teribilă, faptul că mă găseam aici în vârful muntelui ca un miriapod cu un rând de piciorușe care nu mai aveau un punct de sprijin, în timp ce celălalt rând încerca în continuare să zorească, îmi crea un sentiment foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea trebuie să îți fie chiar și mai milă, a spus Mintouchian, pentru că ea a fost cea care a trebuit să mintă și să ducă două vieți paralele. Secretele astea sunt povara cea mai grea. Vii acasă gâfâind încă, sau asudat sau cu mintea încețoșată după o ședință de amor. Și aici ce găsești? O altă lume, o altă viață; ești o altă persoană. Știi exact ce faci. Exact ca un farmacist care trece de la o rețetă la alta. Cantitatea potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Înapoi o clipă. Pe urmă, mi-am dorit să n-o fi făcut. Brian mă privea foarte lung, cu o expresie neidentificabilă pe chip. * * * Cât lipsisem eu, ringul de dans se transformase Într-o masă compactă și haotică de trupuri asudate. Tânărul În pantaloni argintii, cu care dansase Rachel, se rotea acum pe una dintre estrade. Își scosese cămașa și etala un frumos set de mușchi abdominali. În spatele lui se afla vânzătorul de droguri În costum ecosez, care Însă rămăsese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la fel de grele. — Ne vedem. Rachel arăta ca trăznită. I-am șoptit un „Ți-am spus eu“ și mi-am Încheiat haina până la gât, căci tremuram de frig. Să ieși În aerul rece al nopții, venind din atmosfera caldă, umedă și asudată a clubului, era rețeta perfectă pentru a te pricopsi cu o gripă. Dar eram Încă așa de fericită cu haina din piele de leopard, că nu-mi păsa de chestiuni atât de pământești. Ceasul din dubiță indica două și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Robert, îi zâmbea și-i spunea: „Bună dimineața, domnule profesor“. John Robert se propti de unul din capetele bazinului, se opinti și se așeză pe o banchetă, ținându-și de astă-dată capul și umerii deasupra apei. Își șterse fața roșie, asudată și tumefiată, cu un prosop aflat alături și începu să facă exercițiile recomandate de medicul lui japonez, împotriva artritei. Când John Robert fusese în Texas sau în Arizona, simptomele artritice îi dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex încuiase toate ușile și se dusese, beată, la culcare, lăsând-o pe Ruby afară, în grădină. Ruby își petrecuse noaptea în Rolls. Lui Alex i se făcea greață la gândul hălcilor asudate ale lui Ruby, tolănite în automobil. „Am să-l vând, gândi ea, l-a spurcat.“ Ceva mai devreme văzuse din nou vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant, deveniră brusc amenințătoare. Prezența unui asemenea volum, de abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil oare ca întreaga construcție să fie pe punctul de a exploda? Nu cumva din pricina acestui pericol iminent era întreaga clădire pustie? Toată lumea fugise, în afară de el.“ Țevile păreau să gâfâie, să dârdâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui părea să nu mai aibă margine. Nici unul dintre cei care au fost siliți să participe la manifestările dedicate Zilei Naționale nu va uita vreodată cum arătau stadioanele patriei pe data de 23 August a fiecărui an. Mii de oameni asudați din pricina arșiței de sfîrșit de vară, Încercînd să se sincronizeze În lehamite, ca să formeze cu trupurile lor prost hrănite sau cu cartoanele pe care le țineau ridicate deasupra capetelor litere ce compuneau cuvinte sau imagini pline de un patriotism grotesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Început, pe burțile goale, vinurile din sticlele Înfundate li se părură acre. Încet-Încet, Însă, acreala dispăru și li se dezlegară limbile. În sala de ședințe, Directorul intră cu un zâmbet de mare om darnic Întins peste fața grasă, roșie și asudată. Ridică mâna ca la o Întrunire de partid, atunci când cerea cuvântul. Ceilalți se opriră din pălăvrăgit. „Tovarăși! Dragi colegi! Prieteni! Ceea ce urmează e tratație din partea mea!” Apoi, spre ușă: „Dați-i bătaie, băieți!”. Pe muzică de marș intrară, cu instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu zicea nimic, se aduna de pe jos, strângea din dinți și căuta primul prilej să mă cotonogească. Stând așa, ca prostul, ieri În curtea pustie a școlii, mi-am dat seama că mi-era dor să văd chipul de porc asudat al lui Picere și să simt pe tibii, glezne și laba piciorului gâdilăturile fioroaselor lui crampoane. A plecat din sat. Am auzit c-ar fi fost o vreme subofițer pe la trupele de grăniceri. Dar puțin Îmi pasă ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fi identici până și la nume, nu Însă și la minte, căci mai ager s-a arătat cel care ajunsese vânzător la librăria din magazinul universal sătesc. Acolo poposise Într-o seară ploioasă de toamnă Ectoraș. Strângea În palma asudată, vârâtă În buzunar, douăzeci de monede și căuta, Înspăimântat de câte i se ofereau, un cadou pentru ziua de naștere a mamei sale. Nu izbutea să se hotărască Între o sticluță cu parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unor gânduri? Impresii? Bănuiala lipsei de iubire? Supercivilizata absență a superhulpăvelii? Carne omenească care se tânguie? O să vrea să se știe, ca să poată fi date deoparte toate aceste luări la cunoștință. EA: Și toate aceste marginalii ale tale vor fi asudatele notițe de subsol ale unuia despre îndemânare și asigurare. EL: Și sub această formă citatul superâncârligat se va putea remarca. Se va găsi măcar că e șic să nu fi înțeles nimic. Vezi, nimănui nu-i place un om din cauza omului
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche de țâțe de ai fi zis că-s două corfe de gunoi și c-un obraz cum numai pe la baronci mai vezi, toată asudată, unsă și afumată ca un horn”1020, care nu reușește să-și îndeplinească conștiincios îndatoririle). Puternic dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe cimentul verde în fața numărului patru mondial! Din tribună, Jumbo Connors, tomnatic, privește condescendent. Cam asta era și soarta lui pe vremuri, cînd domnișorea tenisul și făcea arabescuri complet nelucrative în fața bătacului lui Borg. Se învîrtea California cu Roddick. Palid, asudat, febril. Probabil că bucătăria americană, pentru care maioneza e un maximum de rafinament posibil, i-a pus capac. Vor fi mulți cei care vor spune că Pavel a întors meciul în fața unui tip bolnav, pe fruntea căruia scria „Dați-mi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]