54,825 matches
-
ani. Doamna Moga și băieții de la Librăria Humanitas din Sibiu. Am aflat de la ei că, înaintea plecării în Germania, au reușit să-i procure varianta în limba română, de la editură. Autoironia. Ochii lui din Idiotul și din Cumnata lui Pantagruel. Asumarea neputințelor. Încăpățînarea, bună de multe ori, dar care poate să joace și împotrivă, așa cum recunoșteam amîndoi, cînd orbește simțurile. Godot-ul formidabil al lui Purcărete, scos fără nici o explicație din cărțile teatrului, cum se cam întîmplă cu ce face Purcărete, povestea
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia Roșca un balast care trebuie zvârlit peste bord. Această veșnică pendulare între vulnerabilitate și cruzime, între exihibiționism și depresie melancolică, între exhibarea anatomiei și asumarea unei afectivități foarte... feminine, conferă poeziei sale forța autenticității. Ruj pe icoane, volumul de debut al Liviei Roșca (Premiul de debut al Editurii Cartea Românească) este alcătuit cinematografic, din mai multe secvențe ilustrative pentru devenirea unei femei. Cele trei secțiuni
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
a construcției simbolice cu ritmurile riguros clarificate. Neoexpresionist în limbaj și neoantropocentrist în imagine și în filosofia implicită, el înțelege actul creației atît ca pe un ceremonial grav, cu implicații existențiale și metafizice, cît și ca pe o formă de asumare a timpului său într-o largă perspectivă morală. Fie că lucrează în bidimensionalul clasic al picturii/graficii, fie că negociază cu cea de-a treia dimensiune prin decuparea mecanică a unor suporturi-forme-obiect, un fel de homunculi supuși simultan triumfului și
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
concept dinamic, precum orice noțiune istorică; ea înseamnă ceva la 1918 și altceva în anul de grație 2006. Aceasta nu echivalează cu renunțarea la tradiție, expedierea sa ca o vechitură nefolositoare la coșul de gunoi al istoriei, ci, dimpotrivă, cu asumarea precedată de conștientizarea ei. Nimic important nu se pierde, totul evoluează, se transformă istoric și glisează conceptual, îmbrăcând noi forme peste fondul sedimentat de probleme. Nu altfel au stat (au mers...) lucrurile în trecut. Iată, pentru unii dintre noi, surpriza
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
fizionomiei identitare a unei întregi națiuni. 1.3. Cultura ca formă de luptă politică Iată, prin urmare, de ce în presa literară a exilului românesc se remarcă - trăsătură esențială - o deosebit de pregnantă dimensiune combativă. Ea devine astfel un mod permanent de asumare și concretizare a datoriei, obsesiv repetată, privind conservarea și apărarea memoriei. În lipsa unei asemenea poziționări, imponderabila și indelebila amprentă prin care se lasă întrezărită identitatea spirituală a unei națiuni ar fi condamnată la o rapidă și definitivă disoluție. Efect previzibil
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
16.00, Colegiul NaȚional Cântec pentru Iași Organizator: Colegiul NaȚional Iași. 16.00 - 20.00, Stadionul „Emil Alexandrescu” „IA ȘI marchează” - campionat de fotbal între instituȚii publice Organizator: Primăria Municipiului Iași 18.00, Casa de Cultură Masă rotundă cu tema “Asumarea responsabilităȚii în filmul românesc”. Portret Corneliu Porumboiu. Organizator: Casă de Cultură a Municipiului Iași „Mihai Ursachi” 18.00 Galeriile Dana (str. Lăpusneanu) Vernisajul expoziȚiei de pictură „Baruch Elron la Iași” Organizatori: „Casă Baruch Elron” din România, „Galeriile Dana”, Primăria Municipiului
Sarbatorile Iasului, 6 – 30 octombrie 2010 () [Corola-blog/BlogPost/94486_a_95778]
-
16.00, Colegiul NaȚional Cântec pentru Iași Organizator: Colegiul NaȚional Iași. 16.00 - 20.00, Stadionul „Emil Alexandrescu” „IA ȘI marchează” - campionat de fotbal între instituȚii publice Organizator: Primăria Municipiului Iași 18.00, Casa de Cultură Masă rotundă cu tema “Asumarea responsabilităȚii în filmul românesc”. Portret Corneliu Porumboiu. Organizator: Casă de Cultură a Municipiului Iași „Mihai Ursachi” 18.00 Galeriile Dana (str. Lăpusneanu) Vernisajul expoziȚiei de pictură „Baruch Elron la Iași” Organizatori: „Casă Baruch Elron” din România, „Galeriile Dana”, Primăria Municipiului
Uncategorized [Corola-blog/BlogPost/94471_a_95763]
-
nu-i lucru puțin, într-o vastă bibliotecă a enormei - din multe perspective - probleme. Subiectul nu doar că rămâne actual, dar s-a regenerat după falimentul celuilalt totalitarism, de extremă stângă. Cartea lui Dieter Schlesak este una despre producerea și asumarea (etică, metafizică, religioasă) a vinovăției, mai ales a celei reale, directe, dar și despre responsabilitatea omului ca agent, martor, pacient al terorii și suferinței. Există în noua carte o dispunere în timp, dar și o sistematizare a actelor și evaluării
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
nivelul trăirii. Diferența dintre sinceritatea de zi cu zi și sinceritatea artistică ține, la urma urmei, de stil: „Recunosc faptul că am o directețe în conversație și, poate, și în scris, ce se confundă cu sinceritatea, dar directețea presupune curaj, asumarea ideilor pe care le susții, credință în aceleași idei. În schimb sinceritatea este laxă, leneșă, comodă, deși duce la un disconfort ulterior, egal, probabil, cu gradul de lenevie al sincerității. Exclud posibilitatea ca eu să fi fost o singură dată
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe occidentale în micile și indecisele noastre scuare, statuia, chipul recognoscibil al unui personaj real sau imaginea alegorică a unui fapt excepțional. Orașul, viața publică și asumarea directă a istoriei creează instantaneu o nouă mitologie și un alt plan de referință care, într-un anumit fel, se substituie vechilor reprezentări ale transcendenței. Chiar și prezența cea mai banală în spațiul public, de la cea motivată individual și pînă
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
tentația diabolică supremă (banul e ochiul dracului, nu?). Fără integritatea lor, exprimată în cinste și corectitudine, lumea ar eșua în haos. Chiar dacă sensul sacral al existenței mânuitorilor de bani s-a degradat în timp, această castă continuă să funcționeze în virtutea asumării seculare și mutuale a pantonomiei onoarei. Când află din ziar despre sinuciderea casierului, colegii lui de breaslă pun lucrurile într-o ecuație etică radicală și sugestivă „- Bravo, nene Anghelache!... - Da! mai bine moartea decât dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Fukuyama - adeptul ideii hegeliene a încheierii istoriei - nu au pus la îndoială lidership-ul puterii care va modela lumea viitoare, SUA, „națiunea indispensabilă”. Într-adevăr, căderea comunismului nu s-ar fi produs atât de brutal fără cerbicia democratică a Americii, fără asumarea de către SUA a destinului de campion al Occidentului după ce, de la jumătatea secolului XX, „cea mai burgheză națiune a planetei” - după inspirata caracterizare a lui François Furet - a renunțat la izolaționalismul tradițional angajându-se, fără întoarcere, în problemele lumii, în dirijarea
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
de nestăvilit. Emmanuel Todd este unul dintre contestatari. În Sfârșitul Imperiului. Eseu despre descompunerea sistemului american, el se lansează într-o paradoxală demonstrare a declinului Americii, sesizabil mai ales după atentatele din 11 septembrie 2001 care au fost motivul (pretextul?!) asumării pe față a destinului imperial, a rolului de unic jandarm al lumii. Ar fi, desigur, interesant să analizăm de ce contestarea vine de la un gânditor francez și în ce măsură poziția lui este influențată de politica Franței, cea mai acerbă opozantă pe moment
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
primejdioasa demnitate a literaturii nu constă în a ne face să presupunem că în lume există un mare autor, absorbit în mistificatoare visări, ci în a ne face să simțim apropierea unei puteri stranii și impersonale.” 6) Noua religie este asumarea iluziei. De aceea Borges este cel mai reușit personaj al lui Borges (vezi obsesia din Borges și eu reluată după zeci de ani). Povestirile lui sunt iluzii („tot ce e sugerat are mai multă forță decât lucrurile elaborate”7), simboluri
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
explicații am găsi, este un experiment nereușit, adică - mai simplu spus - un eșec. Dar poate că ar fi mai potrivit să judecăm mai relaxat această situație: nu e vorba de un dicționar academic, riguros, ci de un exercițiu studențesc de asumare neconvențională a unei tradiții.
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
în așa fel încît el să se înscrie în circuit și să-și afirme explicit prezența . Accesul în expoziție, indiferent cu ce se începe, se suprapune cu privirea de ansamblu și cu vizitarea fragmentată a Cetății, cu descoperirea și cu asumarea acesteia de către vizitator. De la percepția detaliului, cum ar fi structura și textura zidurilor, la concentrarea asupra unui element definit (fîntîna, de pildă) și pînă la îmbrățișarea globală, totul funcționează pentru că totul este semnalat. Spre a o indentifica și, mai apoi
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
Vasilache Douăzeci și trei de ani! și n-am făcut încă nimic pentru nemurire!" Sînt, spuse de un personaj al lui Schiller, doar vorbe lejere de tinerețe. Dacă, însă, le citim, printre rînduri, într-o pagină de jurnal, sînt, dimpotrivă, asumarea timpurie a unei "misiuni" urmărite strîns. Sigur, oricît e de important, pentru adevărata reușită, programul intelectual și cel mult mai larg, de existență, notițele care-l consemnează nu sînt, deseori, scutite de ironii. E de amintit, și ajunge, doar lectura
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
-și pierde nicidecum gustul pentru vizionar și chemarea mistică - memorabilul distih "De cînd lumea se știe inspirația este un șoricel alb / cu borta în capul lui Dumnezeu" nu face decît să-l confirme - dar formula biografistă certifică un grad de asumare fără precedent a versurilor. Este vorba despre, pe de o parte, "texistența" care pune semnul de egalitate între expresie literală și existență, pe de alta parte, despre medierea pe care Istoria o realizează între textul și existența individuale, înscriindu-le
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
inevitabilă, fundatoare pentru un topos cu virtuți identitare, cel al "veșnicului război dintre Europa și Asia." De la războiul Troiei până la cuceririle lui Alexandru cel Mare și ale diadochilor săi, Europa a încercat mereu să impună Asiei un model rațional de asumare a realității, o atitudine activă față de mediu. Nu fără primejdia contaminării cu fastul și luxura asiate, cu universul fantasmatic al spiritualității uriașului continent din Est. Cum s-a întâmplat în lumea elenistică și, apoi, în lumea romană. Roma a fost
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
premisă a unificării europene, a regăsirii vocației ecumenice a micului continent ce prelungește Asia și mărginește Africa. Imperiul spiritual, pe care Roma apostolică a încercat să îl propage, a fost însă blocat de frângerea Bisericii în occidentală și orientală, de asumarea unui pseudoeuropeism de către "noi Roma", de sorginte asiatică, aspirând la dominarea lumii concentrate în Europa. Gheorghe Ceaușescu analizează sintetic modul în care, în ciuda tentativelor de refacere imperială a unității, Europa s-a transformat într-o "Europă a națiunilor", fracturată de
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
părerea mea, a arunca această acuză în fața unor interlocutori români, cînd se potrivește și cînd nu, poate avea doar rezultatul invers celui scontat. Revenind la problematica schițată mai sus, aș spune că cea de-a doua cauză a incompatibilităților în asumarea ei, ar fi ignoranța. Așa cum, pînă nu de mult, în România nu se auzise mai nimic despre Holocaust (prigonirile, deportările în Transnistria, progromurile de la Iași, Dorohoi, București) în Israel marea masă ignoră aproape cu desăvîrșire caracterul criminal, al metodelor și
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
și a păstrat-o pînă la sfîrșit într-o stare de Ťprospețimeť, de emoționantă puritate, de neprihănire, de care nu beneficiază cei ce nu știu sau nu mai știu, cu timpul, să sufere pe viu, fără obișnuitele ipocrizii și fără asumarea unor tactici protecționiste". Chiar dacă termenul de "imaturitate" e discutabil, nu putem decît a contrasemna această conservare a sensibilității vibrante drept un factor benefic, apt a garda individualitatea în pofida tuturor adversităților, un mijloc al unei lustrații spontane prin intermediul "suferinței pe viu
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Martha Bibescu e cea căreia are cel mai mult să-i reproșeze pentru a nu se fi ridicat la nivelul moștenirii genetice și al educației primite; episodul pe care-l povestește și asupra căruia revine, trădarea germană a Marthei și asumarea de către ea a unor merite pe care nu le avea, nu e încă lămurit de biografi). Nepoata lui Odobescu e reticentă față de evrei (nu crede într-un holocaust românesc, e de părere că în general "evreii fac un scandal enorm
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
să se regăsească toate variantele concrete posibile. Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația �70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului, el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin îndemînarea mimetică a pictorului, prin fidelitatea lui față de un reper preexistent, ci prin grilele de lectură la care este supusă, ceea ce înseamnă, implicit, că ea se
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
cu un zîmbet, salvator, discret, în colțul gurii. Preț de cîteva minute mi-am amintit cum își povestea Ioana Berindei, Hudița de față, anii de pușcărie, copilul născut și crescut acolo, copilul lăsat afară... Aceeași răscolitoare simplitate, același tip de asumare, acelasi zîmbet dulce-amar pe buze, tot timpul poveștii. Rodica Negrea sarea prin timpuri, prin vîrste, era bătrînă sau copilita, era femeia topită după bărbatul fără păr pe piept, era soția care nu-și iubește soțul, era iarăși tînără și iarăși
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]