867 matches
-
creștere procentuală a output-ului; randamente descrescătoare de scală pentru fiecare input. Cantități suplimentare seccesive de muncă sau capital vor genera creșteri progresiv mai mici ale otput-ului. Fenomenul e denumit de economiști diminuarea produsului marginal al muncii sau capitalului. Această asumpție este, în special, importantă cu privire la capitalul fizic. Cu cât se adaugă mai mult capital la o ofertă fixă de muncă, output-ul suplimentar se diminuează constant; imperfecțiunile piețelor pentru produse și imput-uri sunt minimale. Competiția determină egalizarea prețurilor cu
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
2.2.b). Mai important este că modelul ne spune puțin despre factorii care determină rata de schimbare tehnologică; în schimb, asumă că, schimbarea tehnologică e determinată exogen (nu are nimic de a face cu rata de economisire sau investiții). Asumpția modelului de randamente descrescătoare ale fiecărui input implică stagnarea output-ului/persoană în absența progresului tehnologic. Intuitiv, această ipoteză înseamnă că randamentul fiecărei fiecărei noi investiții este mai mic decât cel al investiției anterioare. Investițiile vor fi rentabile pentru o
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
rata de creștere necesară pentru aceasta; se bazează aproape exclusiv pe macroeconomia keynesiană - toate condițiile (calificări tehnici, echipamente, resurse) sunt date fixe. “Preocuparea lor esențială - scria Bauer - a vizat condițiile de <steady growth> a societăților industriale avansate. În scopurile și asumpțiile lor sunt keynesiene. Sunt preocupate de condițiile ocupării depline pe termen lung, în special, rata de creștere a venitului necesară pentru aceasta; ele desconsideră schimbările în preferințe cunoștințe, atitudini și obiceiuri, gradul de monetizare a economiilor, sistemele politice, tehnici, etc.
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
conștienți că indivizii sunt capabili de a acționa irațional sau de a urmări alte obiective decât maximizarea utilității, dar strategia de excludere a acestor devieri de la principiul raționalității este justificată prin efortul de a identifica dinamica internă a economiei. Aceste asumpții pe care se bazează teoria neoclasică, și cu ea teoria capitalului uman, sunt formulate în termeni universali și aistorici”(...) „Fundațiile metodologice ale economiei neoclasice omit determinanții politici, sociali și culturali ai acțiunii economice”. Sociologia economică infirmă prima ipoteză a teoriei
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
lungul timpului practici. Criticii sunt de acord cu faptul că lucrarea ce surprinde cel mai bine caracteristicile sociologice ale postmodernității este "The condition of postmodernity: an enquiry into the origins af cultural change" a lui David Harvey. Trebuie menționate aici asumpțiile principale ale cărții: 1. cele mai multe din manifestările postmodernității par să aibă la bază capitalul și modul în care se operează cu acesta. El consideră că postmodernitatea marchează trecerea de la fordism (pe care îl explică prin producție de masă, standardizare, stabilitatea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dezvoltarea formelor democratice de guvernare; - schimbări ce se referă la integrare sau creșterea solidarității societăților. Trecând în revistă cele șase elemente fundamentale ce definesc/compun dezvoltarea economică, Smelser arată că, în ciuda acestora și „chiar și la acest nivel economic, multe asumpții importante sunt legate de sistemul instituțional și alte realități ale societății”, cum ar fi instituțiile și normele care sprijină și reglementează piața economică. Cu alte cuvinte, spune Smelser, „este imposibil să te gândești la dezvoltarea economică, chiar și în termeni
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
instituțional și alte realități ale societății”, cum ar fi instituțiile și normele care sprijină și reglementează piața economică. Cu alte cuvinte, spune Smelser, „este imposibil să te gândești la dezvoltarea economică, chiar și în termeni foarte restrictivi, fără a invoca asumpții despre restul societății și structurile sale sociale. Aceste asumpții sunt adesea implicite, dar ele trebuie să fie prezentate” (Smelser, 1997, p. 2) pentru a putea explica și înțelege relația de determinare reciprocă dezvoltare economică - dezvoltare socială. Pornind de la această idee
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
instituțiile și normele care sprijină și reglementează piața economică. Cu alte cuvinte, spune Smelser, „este imposibil să te gândești la dezvoltarea economică, chiar și în termeni foarte restrictivi, fără a invoca asumpții despre restul societății și structurile sale sociale. Aceste asumpții sunt adesea implicite, dar ele trebuie să fie prezentate” (Smelser, 1997, p. 2) pentru a putea explica și înțelege relația de determinare reciprocă dezvoltare economică - dezvoltare socială. Pornind de la această idee centrală, Smelser încearcă să răspundă la o primă întrebare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sporește capacitatea de organizare politică a unei societăți. Coleman arată că sistemele politice ale societăților moderne au o capacitate mai mare de a face față și integra valori precum identitate națională, legitimitate, participare și (re)distribuție decât societățile tradiționale. Principalele asumpții ale teoriei modernizării sunt: 1. Modernizarea este un proces realizat în trepte/stadii succesive (a se vedea teoria lui Rostow); 2. Modernizarea este un proces de omogenizare (a se vedea teoria convergenței); 3. Modernizarea este un proces de europenizare și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Lenski" Lenski, 2002), ceea ce a dus la o stagnare prelungită. Mai mult, arată HYPERLINK \l "Rostow" Rostow (1960), sistemul de valori al acestor societăți a avut la bază ceea ce s-ar putea numi un fatalism pe termen lung, mai precis, asumpția potrivit căreia paleta perspectivelor ce se deschid în fața nepoților unui individ sunt aproape exact aceleași pe care le-au avut și bunicii acestuia. Cu alte cuvinte, condițiile sociale și politice, ca și cele economic-tehnologice limitate au blocat posibilitățile oamenilor de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
au fost incluse statele europene, cu excepția Marii Britanii. SUA este exemplul cel mai frecvent invocat pentru a desemna această categorie. Este vorba de indicatorul folosit de Esping-Andersen. Castles propune sintagma de wage-earners welfare state. Clausewitz însuși este un bun exemplu al asumpției sale. Deși lucrarea sa este una de bază în domeniul s., fiind unul dintre puținii autori citați în majoritatea cărților de planificare strategică (nu doar în domeniul militar, ci și în cel al managementului afacerilor), ca militar de carieră nu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
indivizi, care determină evenimentele internaționale (ca variabilă dependentă): prima este natura umană într-o reprezentare generică, iar a doua se referă la personalitatea și, pornind de aici, deciziile liderilor considerați individual. Identificarea cauzei evenimentelor internaționale în natura umană pornește de la asumpția că politica internațională este finalmente expresia instinctelor umane în general, dincolo de diferențele specifice dintre indivizi și dincolo de contextul temporal sau spațial particular. Prezumția metodologică a acestei explicații este analogia dintre individ și stat, conform căreia statul se comportă în arena
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
teorii înrudite sunt denumite, de alte surse de specialitate, cu termenul de „pozitivism”, pe care îl recomand, tocmai datorită faptului că elimină confuzia dintre Școala engleză a relațiilor internaționale și o categorie întreagă de teorii înrudite între ele doar prin asumpții metodologice și gnoseologice. Explicarea sociologică a apariției unei școli distincte a relațiilor internaționale în lumea britanică ține, fără îndoială, de poziția diferită a țărilor Commonwealth-ului, în ierarhia de putere internațională, față de cele două superputeri, mai ales în anii ’60-’70
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale. Precursorii evocați în scrierile Școlii engleze sunt Grotius și Vattel, sub aspectul importanței pe care aceștia o acordă dreptului internațional și primelor teoretizări sistematice ale acestuia. Un alt autor al teoriei politice clasice, ale cărui idei se regăsesc în asumpțiile fundamentale ale raționalismului, este John Locke. Concepția sa despre starea naturală (state of nature), fundamental diferită - în ipotezele și implicațiile ei cele mai profunde - de concepția lui Hobbes, atât de invocată în cazul realismului clasic, constituie o sursă importantă de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri non-factuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă fiind acela de a da sens datelor. Asumpțiile trebuie judecate nu după corespondența lor cu realitatea, ci pornind de la capacitatea teoriei care le include de a explica domeniul cercetat. Un demers strict inductiv, concretizat prin
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri non-factuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă fiind acela de a da sens datelor. Asumpțiile trebuie judecate nu după corespondența lor cu realitatea, ci pornind de la capacitatea teoriei care le include de a explica domeniul cercetat. Un demers strict inductiv, concretizat prin emiterea de ipoteze pornind de la observarea realității, este ineficient: el va pune în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din punct de vedere structural” (Ibidem, p. 89) cu sistemul politic internațional, în sensul că în ambele funcționează principiul auto-ajutorării. Piața condiționează comportamentul actorilor economici, recompensând și sancționând, la rândul ei, anumite tipuri de comportamente. Într-un astfel de mediu, asumpția lui Waltz despre unități (state) este că ele vor căuta să supraviețuiască, modelându-și comportamentele în acest sens. Al doilea eșalon al structurii se referă la specificația funcțiilor unităților. În domeniul intern, relațiile de supraordonare-subordonare încurajează diferențierea între unități, fiecare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
însă pe terenul politicii externe - adică fără a trata modul sau eficacitatea cu care unitățile vor răspunde acestor presiuni și posibilități. Teoria trebuie să lege nivelul sistemic de cel al actorului, în sensul că, pornind de la un set minimal de asumpții despre stat și motivația acțiunii sale, trebuie să arate cum constrângerile structurale generează rezultatul așteptat. O asemenea teorie este cea a balanței de putere. Astfel, într-un mediu anarhic, caracterizat de auto-ajutorare, statul are drept scop suprem supraviețuirea, ca precondiție
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un potențial agresor) nu va lua în calcul motivele, ci exclusiv capacitățile acestuia. Ea se poate realiza prin eforturi interne (sporirea propriilor capacități) sau externe (crearea de alianțe). Alegerea de către stat a comportamentului de contrabalansare nu are nevoie de nici o asumpție de raționalitate a statului - el este „prescris” de la nivelul structurii, prin intermediul mecanismului de socializare. Waltz pornește de la premisa că orice teorie trebuie să treacă proba falsificabilității, însă recunoaște că, deoarece se prezice doar o vag definită și inconstantă condiție de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
au fost, în mare, confirmate pe intervalul studiat, iar epocile de multipolarism neechilibrat (1793-1815, 1903-1918 și 1939-1945) sunt marcate de războaie majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set de asumpții despre stimulentele conflictului sau cooperării interstatale. În primul rând, interpretând dilema securității, realiștii defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce la o diminuare a securității, prin aceea că un
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina studiilor de securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale - spre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale - spre exemplu, probabilitatea războiului între Marile Puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Poate fi delimitat un cadran al neorealismului defensiv, cuprinzând teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadranul neorealismului ofensiv, o poziție proeminentă este deținută de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin - așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare - de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dintre acestea trebuie să fie realismul structural, care are meritul de a fi parcimonios și clar, deși sfera fenomenelor pe care le cuprinde este limitată. Altul [...] trebuie să fie un program de cercetare structural, modificat, care să relaxeze unele dintre asumpțiile realismului structural, dar să rețină destul din nucleul dur pentru a putea genera predicții a priori pe baza informațiilor despre mediul internațional. În fine, avem nevoie de teorii mai bune despre politica internă, luarea deciziilor și procesarea informațiilor, astfel încât golul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se pornească de la cunoașterea contextului în care ea se produce. Caracterul structural este important deoarece, pornind de la influența structurii sistemului internațional, se pot face predicții cu privire la comportamentul actorilor. Programul de cercetare enunțat de Keohane se bazează pe o serie de asumpții ale realismului structural care suferă, însă, unele modificări: statele sunt principalii actori în politica mondială, însă organizațiile interguvernamentale și actorii nestatali joacă roluri mai importante decât sunt dispuși să accepte realiștii; actorii sunt caracterizați de raționalitate, în sensul că tind
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]