269 matches
-
pe rând, fugitiv și sistematic, în negura din ce în ce mai îndepărtată, ce cuprinde, acaparând veșnic, trecerea zilelor... Privind spre păsările, care în zborul lor lin, înălțându-se spre culmi semețe, pare că ating nori cu aripile lor, mângâindu-i în foșnet ușor asurzind vântul ce adie spre pământ, printre ramuri de copaci imenși, admirăm, pierzându-ne cu gândul în neștire, o parte plină de profunzime a nemuririi, spre al cărei ecou, ce ne cheamă neîncetat dincolo de orice rațiuni umane, ne îndreptăm plutind în
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
lumea satului românesc actual, se mai păstrează tradițiile și obiceiurile, tinerii mai sunt interesați de valorile înaintașilor? - În privința satului românesc, sunt un nostalgic incurabil și am să vă trimit două-trei poezii pentru a vă convinge. În satul de astăzi te asurzesc manelele de la boxele instalate pe prispă de indivizi care nu au citit o carte sau o revistă în viața lor. Faptul că tinerii nu mai fac nici armata, i-a transformat într-o cireadă zăpăcită de streche care o ia
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
A criminalului perfect. În locul cuvântului care zidește, dospeam pe cel care ucide. § Privești pe fereastra camerei. Înainte se întinde bulevardul. Șiruri nesfârșite de automobile; coloane fragmentate ici-colo de semafoarele de la intersecții. Dacă deschizi oberlihtul, năvălesc spre tine zgomotul și fumul. Asurzindu-te. Sufocându-te. Ești ținta unor agresiuni. Pornesc radioul, televizorul, desfaci ziarul. Numai amenințări. Te feliciți că nu ai telefon. Scrii un roman; prin Magistrat, în Stațiune, ai interzis automobilul și aparatul de radio. La data la care ai plasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unui Întreg popor? Treptele ce duceau la camerele de oaspeți de la San Marco dădeau către o străduță laterală față de piața din fața bisericii. De jur Împrejur, Îmbulzeala celor lipsiți de orice ocupație părea să sporească, Într-o gălăgie confuză care Îl asurzea. Ar fi vrut să se Întoarcă de Îndată la Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se știe câtelea ghiont Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Conectat la aparat printr-un păienjeniș de fire, brasarde și ventuze, pacientul nu suferă, trebuie doar să spună adevărul, tot adevărul și numai adevărul și, acuma, să nu creadă, tocmai el, în aserțiunea universală care, de la începutul veacurilor ne tot asurzește urechile cu sloganul că voința poate tot, iată aici, ca să nu mergem mai departe, un exemplu care îl neagă flagrant, căci această uimitoare voință a ta, oricât te-ai încrede în ea, oricât de tenace s-a dovedit până astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
deasupra lumii... -Doamnă, nu e bine! Analiza cu markerii tumorali e încadrată cu negru...eu nu știu...Ilona căzu de la înălțimea la care zbura împreună cu florile de pomi și bulgării de gheață...se lovi de glasul și ecoul care o asurzea: nu e bine, nu e bine, nu e bine! Întunericul îi cuprinse gândurile, le îngropă în pământ...nu mai simțea nimic.Murise , oare? Ce bine e! Nu-i chiar așa de rău să fii mort! Dar ce caută toți cei
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
deasupra noastră. Când fulgera zicea-i că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra chiar în fața lui. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
nr. 489 din 03 mai 2012. - Ia du-te Sfinte Petre și vezi ce mai e pe pământ, i-a zis Dumnezeu, ce mai fac noroadale mele, pentru că aud prea multe jelete și țipete, și mai mult decât toate mă asurzește zăngănitul de arme. I-auzi ce bubuie tunurile, și ce mai plâng bietele mame și bieții copilași. Vezi ce mai fac popoarele ălea, Că le aud numai plângând și gemând ... - Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre, oftând, că
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
în fântâna aceea ... Citește mai mult - Ia du-te Sfinte Petre și vezi ce mai e pe pământ, i-a zis Dumnezeu, ce mai fac noroadale mele, pentru că aud prea multe jelete și țipete, și mai mult decât toate mă asurzește zăngănitul de arme. I-auzi ce bubuie tunurile, și ce mai plâng bietele mame și bieții copilași. Vezi ce mai fac popoarele ălea, Că le aud numai plângând și gemând ...- Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre, oftând, că
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
că trena unei rochii; pentru prima oara/ vei înregistra înțepătura gravitației/ că un spin în călcâiul tău,/ și omoplații te vor durea de imperativul / aripilor./ Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât/ căderea prafului pe mobile să te asurzească,/ să-ți simți sprâncenele că pe două răni/ în formare/ și amintirile tale să-ți pară că încep/ de la facerea lumii. - (Din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961 ) *** A.B. - Stimata Doamna Nina
INTERVIU CU POETA NINA CASSSIAN de ANGELA BACIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364692_a_366021]
-
sterpe Șoptea frunzelor reumatice În nopțile negre de suflet Brize șovăielnice de la Dunăre alergau să-și acorde vioara în regatul celor pustii al celor necitați în gazete de stradă, în autobuze sau trenuri; petrecuții, din avioane, agățați de telefoane mobile asurzeau alternative planete în ceruri Julia May se încrunta în ierburi baroce fierte în culori de măslin; invizibilii treceau la lucru prin lanuri de orz în alte lumi, un dingo se măsura în oglinda cu vise a lumii De departe oglinda
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
o pădure fără cântec am așteptat să curgă secundele ascunse-n ploaia ce-mi râdea nebună la geamul dinspre grădina cu mere verzi. Dar acum, acum, ce faci că ploaia nu se oprește și tobele cerului încep să bată și asurzesc urechile pământului Am să pun telefonul pe vibrații, chiar daca inima îmi bate mai tare și n-am nicio șansă, acum, în toiul nopții... mai bine stau cu ochii pe display, dar pe ecran sunt ochii tăi și tare mă pierd
DISPLAY de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349123_a_350452]
-
deasupra noastră. Când fulgera zicea-i că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra chiar în fața lui. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
iar vântul ar șuiera trecerea vieții, în cetățile trecutului unde chiar dacă ar învia strămoșii, tot nu ai simții mai mult decât cei încă viu în văile și munții noștrii! Se aud dacii ... se aud zimbrii ... se aude cum mugetul lor asurzesc zările. Aici vei putea culege picături de tăcere între catedrale de piatră și piscuri, ce-și plecă fruntea-n țărâna străveche. Aici sunt clipe când acest loc șoptește cerului, cu plecăciune-n rugăciune, moment în viață de trecere în altă
ACESTA-I BRASOVUL! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350030_a_351359]
-
deasupra noastră. Când fulgera zicea-i că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra chiar în fața lui. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga luiDumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
trecut Prezentu-i îngropat și stins în ieri... Saharele-au crescut în asfințit Nici ploi, nici uragane nu ne-adapă Cascade din izvoare de argint Nu-s de ajuns și-n noi tristețea sapă... Nu ne găsim nici pașii nici chemarea Au asurzit potecile-n amurg Doar umbre mai adună înserarea Când peste noi atâtea nopți mai curg... Popas să facem, gândul să ne-adune Într-un buchet de lacrimă târzie Iertare să-ți aștern și vorbe bune Să îmi rostești pe-un
RUG DE IASOMIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351830_a_353159]
-
meu clădit cu migală. Aveam 29 de ani și mi se părea că lumea mea se sfârșise o dată cu Moncherul. Așa am perceput tristul eveniment, ca pe o nenorocire personală care se abătuse neașteptat peste mine. M-am înstrăinat și am asurzit de liniște oarbă. Îmi pierdusem reperul. Numai în 1967, la moartea lui Arghezi mă prăbușisem așa, în surzenie și muțenie. Dar el era octogenar, pe când Moncherul mă luase prea pe nepregătite. Nu știam pe atunci mai nimic despre el, decât
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
precum o dor pe Mirna, izvoditoarea de mir din Damasc înainte de a-i vedea pe Isus și pe Maica Cerească. Mă doare tot trupul cum o durea pe Caterina Emmerich fiecare celulă când primea coroana de spini și stigmatele. Orbesc, asurzesc, amețesc, mă-ncovoi, e o luptă teribilă. Toate au un sfârșit, veți spune de tot înțelepți, atunci de ce te tot chinui? Pentru că n-am încotro, pentru că altfel n-am stare de respirare... Odată, demult, am văzut o piesă de teatru „Bocet
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
ale acestui volum, este tonul grav, discret, obosit, aproape solemn, nostalgic, cu care-și rostește discursul, ca un mesaj trimis într-o sticlă, pe ocean. Cine să-l găsească, cine să-l citească, cine să-l audă, când talazurile te asurzesc și te fac una cu apa spumegândă? Și totuși, chemarea din larg este precum cea a sirenei, unduioasă, tulburătoare, irezistibilă, dar cu atâta tristețe patetică-n glas!... În răstimpul peregrinării terestre, fiecare își deapănă povestea sa, cu parfum de mărgăritar
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
înțelege în profunzime creația estetică rezultată din această binecuvântată muncă. De la sine înțeles este faptul că ziua ta, a scriitorului, este în fiecare zi a existenței cititorului. Se scutură salcâmii peste sufletul meu care urlă după tine. Urlă cu disperare, asurzindu-l pe însuși Creatorul Universului... Numai la urechile tale nu ajunge strigătul meu care îmi împrăștie ființa în mii de fărâme. Nu îmi rămâne decât să sper că le va risipi în cele patru zări să nu se mai adune
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
vină astăzi, aici, la școală! Noi suntem credincioși cu adevărat, nu credem în Satana, ca ea! Îmi mut băiatul la alt colegiu! Nu pot să-l distrug așa. Sunt patron și rezolv eu problema, chiar dacă este mijlocul anului! Și deodată asurziră cu toții sub acordurile șlagărului de succes: “Diavolul râde în hohote ... asta ne învață încă de la școală...“. . Era stația dată la maximum, așa cum funcționa zilnic, în fiecare pauză, de nu te mai puteai înțelege om cu om. Inspectorul plecă și făcu
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
spirituală își întemeiază demersul pe solitudine și pe o privire iubitor-detașată a ambiantei, consemnând și comunicând o atare experiență în structuri stilistice hiperconcentrate - dat fiind că singurătatea nu este, prin firea ei, câtuși de puțin discursiva. Spre pildă: Toamnă - mă asurzește uruitul singurătății. Ori: Singuratica pe-o creangă spre vârf ultima gutuie. Și, mai cu seamă, rezumativ, emblematic: Darul cel mai frumos primit vreodată - singurătatea. La un asemenea nivel, și într-o asemenea interferență de impulsuri lăuntrice, contemplare nu mai înseamnă
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
fluvii de sânge, să unim trei rase de fecioare diferite, care împreună cu noi, toate cinci, vom doborî Copacul abundenței. O ploaie colorată de bucate va cădea din belșug și ne vom îmbogăți sângele soarelui din casele noastre. Iar bubuitura va asurzi lumea și o va scoate din țâțânile ei. Femeia blondă, îngrozită de cele auzite și văzute pe Internetul celest, ceru imediat să se întoarcă la Tatăl Ceresc și să-I ceară Lui să-i dea ei Securea-Dublă a Patriarhului, ca să
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]