133 matches
-
ales Grupul de Armate Sud, (care mai înainte cucerise Ucraina), având sarcina să străpungă frontul sovietic, să traverseze stepele rusești până în Caucaz, pentru a captura zona petrolieră importantă de aici. Această operațiune de vară a fost numită "Fall Blau". Forțele atacatoare erau formate din Armata a 6-a germană și Armatele 1 Panzer și a 17-a. Hitler a intervenit în planurile strategice ale atacului, dând ordin ca Grupul de Armate să se dividă în două ramuri. Grupul de Armate Sud
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
mare dintre cele trei - avea să treacă prin strâmtoarea San Bernardino în Marea Filipinelor, apoi urma să vireze spre sud și să atace de asemenea zona de debarcare. Acest plan putea duce la distrugerea uneia sau mai multor dintre forțele atacatoare, însă mai târziu Toyoda explica anchetatorilor americani că: „Știam că dacă pierdem insulele Filipine, degeaba ne rămâne flota și se întoarce în Japonia, pentru că nu i-ar mai fi rămas combustibil pentru operațiile militare viitoare. Dacă flota nu s-ar
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a unor trupe bolșevice de dincolo de Nistru la Ataki (astăzi Otaci), urmată de un atac pe toată linia Nistrului, până la Hotin. În decursul câtorva zile zona a devenit teatru de război, în care pe de-o parte au fost trupele atacatoare venite de dincolo de Nistru, trupe la care s-au asociat elemente și grupuri locale înarmate și pe de altă parte au fost implicate trupele Armatei Române, care la un moment dat s-au retras spre interiorul regiunii, fie împinse de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Călărașeuca și Verejeni (istoricul Gheorghe Cernea a afirmat că numărul atacatorilor a fost de 5.000 de oameni, 300 de călăreți și 10 tunuri). Acestea au fost susținute de un tren blindat, care a trecut podul de peste Nistru. Printre trupele atacatoare din această zonă s-a găsit și banda lui Gheorghe Bărbuță. Atacatorii au fost susținuți de o parte a populației locale, care s-a răsculat în spatele trupelor române. Datorită legăturilor anterior stabilite, inamicii au putut beneficia astfel de ajutorul unor
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea pasului Vâlcan. Prin breșa creată au început să se scurgă grosul forțelor atacatoare. Comandantul Armatei 1, generalul Ioan Culcer consideră situația pierdută și propune Marelui Cartier General să aprobe retragerea trupelor pe linia Oltului și abandonarea Olteniei. Regele Ferdinand nu aprobă atitudinea defetistă a generalului Culcer și îi ia acestuia comanda înlocuindu-l
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
scris o scrisoare conducătorilor cruciați, pe care i-a amenințat cu excomunicarea. Conținutul scrisorii nu a fost dus la cunoștința soldaților de rând, iar atacul asupra orașului Zara s-a dat așa cum se plănuise. Catolicii din Zara le-au amintit atacatorilor că sunt coreligionari, agățând steaguri cu crucea la ferestrele diferitelor clădiri ale orașului și pe zidurile fortificațiilor, dar orașul a fost luat cu asalt și cucerit după un scurt asediu. Atât venețienii cât și restul cruciaților au fost excomunicați imediat
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
un succes redus din moment ce ținta reprezentată de avioane era una rapidă, mult mai manevrabilă și mai mică decât navele de război. B-29 avea un armament defensiv formidabil astfel încât atacul suicidal împotriva sa impunea o mare îndemânare și abilitate din partea pilotului atacator pentru a fi un atac eficient. Misiunile erau atât de periculoase încât recomandările adresate piloților de a se salva înainte de impact erau ineficiente, personalul experimentat - vital situației în care se afla Japonia - era adesea pierdut nereușind să se salveze dacă
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
spre Satu Vechi, în special centrul 3. Din sud, a înaintat Divizia 4 Preslav, atacând sectorul Daidîr cu centrele 6-9. Dinspre sud-est, a atacat Brigada I-a din Divizia 1 Sofia spre centrele 11-12 din sectorul Antimova. Necunoscând valoarea trupelor atacatoare, posturile române s-au retras pe linia gărzilor mari, la 2-3 km înaintea liniei centrelor - principala linie de rezistență. În zorii zilei de 2 septembrie coloanele germano-bulgare au reînceput înaintarea, forțând trupele române să se retragă pe linia a 2
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
mobilitatea trupelor mecanizate și superioritatea aeriană - au fost reduse de vremea proastă și de terenul accidentat și împădurit. În condițiile din acea iarnă, un număr relativ mic de apărători bine pregătiți și hotărâți au reușit să lupte foarte eficient împotriva atacatorilor americani. Pentru ca situația să fie și mai dificilă pentru aliați, în condițiile în care diviziile americane înregistraseră o rată a pierderilor foarte ridicată, au fost mobilizați în zonă recruți neexperimentați. Pădurea greu de străbătut și apărătorii germani bine camuflați echipați
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
reîntoarcă în Ierusalim și să reconstruiască Templul. Ioan Chrysostom din Antiohia scrie opt predici împotriva evreilor, intitulate "Adversus Judaeos". În Callinicum, o mulțime de creștini, la invitația episcopului local, arde și jefuiește o sinagogă. Împăratul roman Teodosiu I pedepsește pe atacatori ordonându-le să refacă lăcașul de cult evreiesc. Episcopul de Milano, Aurelius Ambrosius (devenit ulterior "Sfântul Ambrozie") se opune cu vehemență cererii împăratului și acesta din urmă renunță la plata daunelor. Împăratul Honorius al Imperiului Roman de Apus îi numește
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
În primăvara anului 1940 au fost construite o serie de baraje rutiere cu porți metalice de-a lungul graniței cu Germaniei și Franței - așa numita Linia Schuster. Oficialii dela Luxemburg considerau că aceste bariere ar fi încetinit înaintarea oricărei armate atacatoare și ar fi permis garanților neutralității țării să adopte măsuri militare împotriva invadatorului. Aceste baraje rutiere aveau doar o valoare simbolică în comparație cu uriașa putere a armatei germane și ele au fost construite mai mult pentru calmarea populației. Datorită restricțiilor Tratatului
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
pentru troieni, planul abilului Ulise a funcționat aidoma previziunilor sale. Troienii, în ciuda prezicerilor Cassandrei și a lui Laocoon, dar și a altor voci lucide din cetate, nu numai că au exuberat la vederea Calului, care fiind combinată cu plecarea flotei atacatoare, i-au făcut pe aceștia să deschidă larg porțile cetății (după alte surse, chiar au distrus cu propriile lor mâini o parte din zidul de apărare al Troiei pentru a face loc imensului artefact) și să "primească" cu bucurie Calul
Calul troian () [Corola-website/Science/309539_a_310868]
-
secretă. În cazul atacului cu text cifrat ales, atacatorul dispune de cheia publică a entității atacate (exponentul de criptare "e" și modulul "n"), și interceptează mesaje cifrate trimise acestuia. Pentru a obține mesajul clar "m" dintr-un mesaj cifrat "c", atacatorul poate proceda, de exemplu, astfel: Atacatorul obține astfel mesajul cifrat. Există mai multe feluri de atacuri cifrate, dar sunt câteva moduri de apărare împotriva lor. Unele pot fi evitate dacă pur și simplu entitatea protejată cu chei secrete refuză să
RSA () [Corola-website/Science/311911_a_313240]
-
își mută tabăra și toate unitățile fortăreței Mitsukuri și ale aliaților acesteia fură împinse înapoi spre Castelul Kannonji. Când se lăsă seara, primii oameni penetraseră zidurile castelelor inamice. Stele și scântei străluceau pe cerul senin al serii de toamnă. Forțele atacatoare dădură năvală. Se înălțau cântece de victorie care, în urechile celor aliați cu clanul Sasaki, sunau pesemne ca glasul fără inimă al vântului tomnatic. Nimeni nu se așteptase ca acea fortificație să cadă în doar o singură zi. Fortăreața de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
închiseră în castel, jurând: — Aici vom părăsi această lume. Demonstrându-și voința de a muri luptând, zăvorâră zdravăn poarta castelului, mâncând ceea ce aveau de mâncat, dormind când era timp de dormit și luându-și rămas bun de la lume. Comandantul forțelor atacatoare din clanul Asakura era viteazul general Keya Shichizaemon. În loc de a-și vătăma o mulțime de oameni, repezindu-se asupra unor luptători care erau gata să moară, asedie fortăreața, tăindu-i lui Hideyoshi retragerea. Atac de noapte! Când se dădu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ori de câteori priveau înfricoșătoarea priveliște, își aminteau afirmația lui Nobunaga de a avea încuviințarea cerului și binecuvântarea Sfântului Dengyo, și se îndemnau înainte. Vizibila convingere a generalilor încuraja trupele. Croindu-și drum prin flăcări și prin fumul negru, soldații atacatori aplicau ca la carte ordinele lui Nobunaga. Opt mii de călugări-războinici pieriră într-un ecou al celui mai oribil infern buddhist. Călugării care se târau prin văi, se ascundeau în peșteri sau se cățărau în copaci încercând să scape, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
putea spune,așadar, că Nobunaga nu greșise alegându-și-l pe Nagamasa de cumnat. Greutățile lui Hideyoshi, care îi salvase pe Oichi și copiii ei din flăcări, și cele ale lui Fujikage Mikawa, nu aveau legătură cu bătălia. Dacă trupele atacatoare ar mai fi așteptat doar trei ore, Hideyoshi și cei dați în grija lui ar fi fost conduși cu ușurință afară din castel. Dar, la doar câteva minute după ce părăsiseră fortul, interiorul castelului fu invadat de flăcări șisoldați care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
neconceput ca această trupă mică și obosită să poată răzbi afară cu forța pentru a i se alătura. Trebuie să căutăm cumva un alt plan. Când îl trimisese înapoi pe mesager, Shikanosuke scrisese în secret un mesaj adresat comandantului forțelor atacatoare, Mori Terumoto. Era o propunere de capitulare. De asemenea, scrisese cereri separate de intervenție către Kikkawa și Kobayakawa. Desigur, îi ruga să-i cruțe viața stăpânului său, Katsuhisa, și să pledeze pentru viețile celor șapte sute de militari din castel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aparțin de pe vremea Seniorului Shingen. Nobumori răspunsese cu o îndârjire cărea aproape i se simțea mirosul din cerneală. Nobunaga își făcuse fiul general, cu toate că era încă foarte tânăr. — Ei, dacă așa vor... comentă Nobutada și dădu ordinul de asalt. Forțele atacatoare erau împărțite în două divizii și asediară castelul simultan, de pe munte, în spate, și din zona care ducea la poarta din față. Era o luptă demnă de numele ei. Cei o mie de soldați din apărare se așteptau să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
apărare se așteptau să moară. Așa cum lesne se putea închipui, valoarea războinicilor din Kai încă nu se degradase. De la începutul Lunii a Doua până la începutul celei de-a Treia, zidurile de piatră ale Castelului Takato fură scăldate în sângele armatelor atacatoare și apărătoare. După ce răzbiră prin primele palisade, care se înălțau la cincizeci de metri de șanț, trupele atacante umplură șanțul cu pietre, tufișuri, copaci și pământ. Apoi, îl traversară foarte repede până la baza zidurilor de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
copaci și pământ. Apoi, îl traversară foarte repede până la baza zidurilor de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și trâmbe de ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de parcă ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Cercetașii trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în apa mică de la marginea lacului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai uită odată la Genba. Se părea că Genba prelua întru totul asupra lui vina înfrângerii. Nu se plângea că Inuchiyo nu-și trimisese trupele în luptă. — Pentru moment, vrei să ne dai o mână de ajutor, ținând în loc forțele atacatoare ale lui Hideyoshi, cu trupele tale odihnite? — Sigur că da. Dar ce batalion dorești, pe cel de lăncieri, sau cel cu arme de foc? — Aș vrea ca batalionul de pușcași să pândească mult mai în față. Ar putea trage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și coloane de piatră. După două ore de lupte în fort, soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau zvârcolindu-se la pământ răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi! Comandanții clanului Tokugawa răcneau ordine de retragere, dar soldații în plină șarjă nu puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]