139 matches
-
Dalí are încredere în propriile "impresii lirice": A doua fază: fiul realizează copulația cu mama sa pe la spate, ținând picioarele femeii în mâini, la înălțimea coapselor. Avem de a face cu o postură cu un înalt grad de animalitate și atavism. Această reprezentare ne este sugerată, în tablou, de un obiect accesoriu, roaba, a cărei valențe erotice sunt indiscutabile. Pe lângă metaforele extrem de complexe și de bogate pe care le generează, roaba pare încărcată cu o intenționalitate concretă și specială. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci biomorfice mari și albe, menhire atavice, în Îngerul arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic, bărbatul devine un schelet, un cărucior extinzându-se din capul lui. "Femela" a devorat aproape complet masculul în Rămășițe atavice după ploaie (1934); spectacolul este contemplat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în timpul studiilor și cercetărilor efectuate la Cracovia, Lemberg, Viena, Munchen, Paris, Londra, Budapesta, Belgrad etc., explică, în bună măsură, înclinația sa permanentă către o istorie integratoare, opusă celei secvențiale, către invocări a unor factori precum ,,selecția providențială’’, destinul, caracteriologia, principiul atavismului (,,persistența sângelui’’) sau înrâuririle naturii asupra gândirii și acțiunii umane. Constatând lipsa unei sinteze cuprinzătoare de istorie a românilor, Hasdeu a decis să o elaboreze singur, servindu-se de vastul material documentar reunit în cele patru volume ale ,,Arhivei istorice
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
despre social și construcție socială. Aceasta este o carte despre om și despre vecinătatea umană, despre zbaterea noastră cu dualitățile teribile, naturale, pe care le moștenim genetic. Credem în ființa umană și în capacitățile sale de a se desprinde de atavisme, cutume și de a construi social tot mai sofisticat pentru a-și apăra, în continuare, și a-și pune la adăpost existența. 9. Am argumentat și avem credința că civilizația nu se naște din nimic și că folosirea tot mai
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
proces de sute de mii de ani, așa cum singur îl recunoaște 99. Economia naturală a fost o economie a egalității între oameni 100 atât în ceea ce privește proprietatea, cât și repartiția celor necesare traiului. Egalitatea între oameni va funcționa permanent ca un atavism 101, întreaga istorie umană fiind condusă de efortul de regăsire a unui "rai" pierdut în negurile timpului 102. Atunci când vom discuta despre socialism și monedă vom revenii pe larg asupra acestui subiect foarte important. Egalitatea între oameni și căutarea de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Dacă există o constantă clară a devenirii umane de-a lungul întregii sale istorii atunci aceasta este bătălia cu foamea. Și azi, în societățile moderne, chiar în lumea civilizată, există cetățeni care fac provizii de mâncare ca reflex al unor atavisme, în virtutea unei percepții comune cum că este bine "să ai " pentru că nu se știe ce vremuri vin. Potlatch-ul era o formă de a cheltui surplusul, dar și prin care surplusul era folosit pentru a demonstra un tip de abundență. Omul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
metal în rolul de etalon monetar, suntem departe de a ieși din zodia folosinței aurului ca etalon al valorii, ca principal etalon al valorii am putea spune. Legătura aurului cu valoarea și cuantificarea valorii, am putea spune că stă un atavism uman, un reflex natural, ancestral pe care-l deținem și de care în mod sigur nu vom scăpa niciodată. Calitățile aurului și ale metalelor prețioase în general se asimilează practic cu valoarea, oferindu-le o valoare economică uriașă. Victor Slăvescu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
era comunismul. Socialismul se caracterizează deci, prin puternice remanențe burgheze legate de poziția muncitorilor față de mijloacele de producție; o dezvoltare economică de ansamblu slabă; lipsa de libertate a ființei umane și inexistența (încă!!!) a omului nou, complex, despărțit definitiv de atavismele trecutului său de mii de ani. Oricât de porniți au fost împotriva trecutului, "tovarășii" și-au dat seama că nu pot ajunge direct din feudalism în comunism, adică nu pot impune dintr-o dată "binele" general asupra "răului" general. Cu toate
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
96 Ibidem, p. 20. 97 Ibidem, p. 20. 98 Ibidem, p. 21. 99 Ibidem, p. 17. 100 Vezi și N. N. Constantinescu co, Economia politică a socialismului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, p. 20. 101 F. Hayek, "Dreptatea socială ca atavism", în Adrian Paul Iliescu co., Filosofia socială a lui Hayek, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 44-53. 102 Marcel Mauss crede că economia naturală nu a existat niciodată, iată ce spune: Nu pare să fi existat vreodată, nici până într-o
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
și-i puneam cu delicatețe și cu dragoste mâna pe capul lui bolovănos, pe jumătate chel. Noaptea își făcea cu anevoie rondul pe traseul arhicunoscut; se oprea în vârful dealului, își debita cu toată seriozitatea aria lui canină îmbibată de atavisme, apoi se oprea, ascultând cu urechile ciulite răsuflarea fierbinte a pământului ars de secetă. În această liniște nocturnă nu se auzea nimic, nimic. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără atavisme palpabile în partea inferioară a corpului. Aceste gorile, urangutani sau cimpanzei aveau la dispoziția lor câini-lupi, pregătiți special, dresați să ia urma deportaților care s-ar fi încumetat să evadeze. Ei bine, în asemenea circumstanțe și în fața unei invitații atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Leiba Zibal, din nuvela lui Caragiale O făclie de Paști (1889). „Spaima are adesea efectele curajului”, susține Călinescu. „Leiba Zibal aparține unei rase bătrâne, cu nervii zdruncinați și cu imaginația Înspăimântată de lungi persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de spaimă atavică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din ogor”, năzuință ce poate fi privită și ca un crez poetic orientat spre colectivitate. Un asemenea crez pare să răzbată din piesele primului ciclu din Umbre și lespezi, intitulate Vis străbun, Așa era tata, Țăran, Plugar, Danie străveche. Revelația atavismelor țărănești, a legăturii cu predecesorii, a identificării cu ei se asociază întrucâtva și cu ideea „testamentului” arghezian. Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai puțin ca o comoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
european Împotriva altuia a fost ocuparea Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică, În 1968. Acum mai ales, după căderea Zidului Berlinului și după sfârșitul „războiului rece”, prezența americană În Europa și existența NATO reprezintă forme de a ține sub control resurecția diverselor atavisme, tribalisme, revanșisme. Ele nu au dispărut, e o iluzie să ne Închipuim acest lucru. Administrația Bush s-a pronunțat consecvent În favoarea extinderii NATO; este Însă meritul istoric al administrației Clinton că decizia a fost luată. În 1991-1992 nimănui nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a căpătat un spectaculos avânt în a doua jumătate a veacului trecut. Atunci, posibilitatea unui război nuclear contura dramatic sfârșitul absolut și total al aventurii umane. Amenințat cu dispariția speciei, omul modern a devenit preocupat mai intens ca niciodată de atavismele identității sale. Pasiunea cunoașterii trecutului continuă să facă victime, fiind, de la Adam încoace, cea mai profundă rană în trupul umanității. Modernitatea ne-a dovedit, după lungul secol al formării națiunilor, cât de stabile sunt prejudecățile, forța demenței și viclenia sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o luptă necruțătoare și generală, neobservată până atunci din cabinetele de filosofie ale savanților. În marea lor majoritate, aceste reacții expresive au fost considerate prin comparație cu cele ale animalelor, evidențiindu-se faptul că unele dintre ele pot fi și atavisme prin care oamenii se aseamănă cu ceea ce au fost ei odată, într-un trecut natural-istoric. În vremuri străvechi pumnul strâns era un simbol pentru izbitura ce putea să urmeze prin consecință, la fel cum părul zbârlit venea să-l înspăimânte
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în pagină, așezarea caracterelor, dispunerea grafică n-ar fi purtătoare de sens), suprafață și conținut, mesaj și suport etc. nu provin oare din dualismul originar? Încercarea de a reconcilia cultura cu propria sa materialitate reclamă răsturnarea zidurilor inerției disciplinare și atavismului cultural, în așa fel încît obișnuiții BN-ului parizian să poată merge și la Muzeul Tipografic din Lyon, iar prietenii Luvrului să se poată îndrepta către Arte și Meserii. A trecut timpul în care echipele de sociologi care anchetau "practicile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la medicină din nuvela O făclie de Paște, sesizăm tonul comun, aerul de familie al discursului. „Apoi ... mașinismul, capita lis- mul, alcoolismul etc. Degenerescența ! strigă alții.” Iată ce spune medicinistul din O făclie de Paște, într-un elocvent rapel epistemic : „Atavismul... Alcoolismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Palu dis- mul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne... Dar cazul de reversie ! Darwin... Haeckel... Lom- broso..”. Aceeași lapidară listare a noxelor modernității, a acutelor progresului, cuvinte- cheie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ne introduce într-o dimensiune a monstruosului, cate- goria cea mai expresivă și accesibilă a deformării. Imaginea unei umanități caricaturale constituie totodată și reflexul teratologiilor degeneraționismului lombrosian, a defilării de figuri relevante pentru ceea ce savantul definea ca un cumul al atavismelor prin matoid, potențialul om criminal, așa cum puteau fi vizionate și grimasele istericilor lui Charcot de la Salpêtrière. Mai toate ziarele publicau dia- gra mele evoluționiste ale formelor biologice aflate în con- tinuă schimbare, transformând șopârla în omul societății moderne printr-o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Apoi nevroza”. Patologia finiseculară are propria sa galerie de monștri, cazul de reversie reprezentând una dintre piesele esențiale ale teratologiei lombrosiene. Numele capi- tale, „monștrii sacri” pentru epistema finiseculară sunt invocate : Darwin, Haeckel, Lombroso. „Omul criminal”, matoidul, un caz de atavism, este și singurul lucru pe care-l decupează din acest dialog Leiba Zibal. Nu referințele la personalitățile științifice sacrosante, nu polemica, ci o imagine care corespunde cu imaginea lui Gheorghe. „Este evident, adaogă medicinistul. De aceea, criminalul pro- priu-zis, luat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lismului care se strecoară în povestire. Una dintre frazele ironice merită reluată în contextul reflecției lui Jean Clair asupra unei mutații de profunzime în societatea occidentală de la finele secolului XIX și începutul secolului XX, mutație care relevă mișcări tectonice invizibile : „Atavismul... Alcoo- lismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Paludismul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne...”. Seria de noxe ale civilizației anunță aparent paradoxal progresul, deși, în același timp reprezintă consecințele sale. Se află aici un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
influențate probabil de școala criminologică lombrosiană. În Femeia criminală, antropologul italian consideră că rezistența femeii la suferința fizică mai mare decât cea a bărbatului indică dimensiunea primitivității sale, a unei mai mari apropieri de lumea animală, adică o formă de atavism. D-nul Turtu- reanu se pronunță însă en connaisseur asupra chestiunii, un om format la școala unui empirism care nu are nevoie de documentare. „Așa, femeile rabdă mai mult, sunt mai piloase decât barbații. Dintre bărbați, bulgarii întrec pe toți
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la responsabilité de leurs actes. Ah, ces écoles transformées en régiments, où dans une promiscuité détestable on jette à des jeunes inconnus une pâture intellectuelle qui souvent les empoisonne, n’étant pas digérable pour eux. Quels sont leurs tares, leur atavisme, leurs qualités spécifiques? Qui s’en préoccupe? Qui sont ces anonymes qu’on jette dans la vie sans leur en avoir expliqué le sens? ș...ț Parmi les suggestions que nous nous permettrions de faire, se serait en premier lieu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
iar când le au, ele nu sunt decât pretextul unor ră spunsuri gata-făcute. Religia e, pentru ei, un capitol închis (când, de fapt, nu l-au deschis niciodată, fie și din pură curiozitate, sau dintr un minim scrupul intelectual), un atavism pernicios, un moft. În radicalitatea lor, inșii cu pricina sunt mereu vigilenți: luptă! Luptă cu trecutul, cu prejudecățile, cu icoanele, cu popii, cu cei care se roagă sau își fac cruce, cu introducerea religiei în școli, cu kipa evreiască și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în timpul studiilor și cercetărilor efectuate la Cracovia, Lemberg, Viena, Munchen, Paris, Londra, Budapesta, Belgrad etc., explică, în bună măsură, înclinația sa permanentă către o istorie integratoare, opusă celei secvențiale, către invocări a unor factori precum selecția providențială, destinul, caracteriologia, principiul atavismului (persistența sângelui) sau înrâuririle naturii asupra gândirii și acțiunii umane. Constatând lipsa unei sinteze cuprinzătoare de istorie a românilor, Hasdeu a decis să o elaboreze singur, servindu-se de vastul material documentar reunit în cele patru volume ale Arhivei istorice
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]