496 matches
-
Dumnezeu primește toate rugăciunile noastre, dar le direcționează cum știe El, prin tangente care îi aparțin exclusiv...”. Iată ce înseamnă metafizica gestului. Omul nu este Prometeu. Aceasta este o prejudecată de sorginte renascentistă, dar degradată îngrozitor în epocile de dictatură ateistă care susțin teoria individului atotputernic și deplin emancipat. De fapt, pascalian vorbind, omul este suplu și fragil ca o salcie. Puterea lui constă de aceea în capacitatea de-a face niște gesturi. Gesturile au metafizică. În felul acesta omul urcă
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
Căldărușani, renumita ctitorie a domnitorului Matei Vodă Basarab din secolul al XVII-lea. În 1970, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales Arhiereu vicar al Eparhiei Dunării de Jos, cu titulatura de Constănțeanul. În acea perioadă a comunismului ateist, în 1971, a contribuit la descoperirea moaștelor celor patru martiri de la Niculițel, Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos (sec. IV), pe care le-a așezat spre închinare la mănăstirea Cocoș din județul Tulcea, unde se află și astăzi. În 1975, Sfântul
IPS Gherasim Cristea, arhiepiscopul Râmnicului, a încetat din viaţă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37600_a_38925]
-
preocupă mai puțin verosimilitatea viziunii religioase, pe care o etichetează de altfel ca aberantă, cît consecințele inumane ale viziunii, reacția lor fiind cea a unor filantropi iritați de cîte catastrofe s-au petrecut sub sceptrul unui zeu. Aceasta e categoria ateiștilor încrezători în acel adevăr uman care nu are nevoie de proptele metafizice. Pentru ei, omul poate fi moral fără religie, iar lumea poate fi făcută mai bună prin consens. Dacă totuși consensul nu apare, de vină sînt capetele teologice, care
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
ea va fi evacuată din zestrea de atitudini ale speciei. Dacă totuși evacuarea nu are loc, atunci ori religia nu este o otravă, ori omul nu ascultă de evoluție, încăpățînînduse să păstreze reminiscențe autodistructive. Ce-i de făcut? Soluția oricărui ateist este: silim evoluția să se grăbească, ba chiar o sprijinim să-și atingă scopurile, de pildă o ajutăm să elimine religia, atîta doar că evoluția vieții e un proces orb, fără direcție prestabilită, iar cine vrea să-i imprime un
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
religiei. Și atunci ce-i de făcut? Suspendarea gîndirii, cu alegerea unui scepticism de principiu, menit a te feri de amăgiri? Numai că în Dumnezeu nu e mare Hitchens nu e sceptic, ci patetic și militant, crezînd într-o morală ateistă și îmbrățișînd o viziune melioristă: ființa umană poate fi îmbunătățită, iar fericirea nu are nevoie de zei, ritualuri sau credință. Mai mult, prin rațiune omul poate înfrunta „frica de moarte, de întuneric și necunoscut“, cum el însuși mărturisește. La începutul
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
autorităților. în ansamblul fenomenului religios, persecuțiile au un rezultat opus celui scontat - și faptul s-a verificat pentru a suta oară. Iar în lumea intelectuală (în cea mai "desacralizată" pătură a societății), lucrurile s-au petrecut oarecum la fel: educația ateistă oficială, îndoctrinarea prin formele obligatorii de învățămînt politic, interzicerea totală a oricăror ceremonii, simboluri și practici religioase au avut drept rezultat interesul sporit pentru Biblie și pentru textele sacre. Niciodată nu s-a scris la noi atîta literatură (în special
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
problematică reformulata apoi în contextul relației dintre familie, așa-numita societate civilă și stat. Autodeterminarea per-soanei, a individului concret, nu a avut un sens intrinsec antireligios, așa cum au încercat să acrediteze în special adversarii modernității, deși a cunoscut inclusiv exprimări ateiste. A fost însă anticlericala, iar în acest anticlericalism subsecvent se poate sesiza într-adevăr miza ei substanțială, care nu era contestarea lui Dumnezeu, ci emanciparea omului de sub imperativul autorității, desfășurarea existenței potrivit examenului critic și atașamentului subiectiv, eventual chiar la
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
o parte nuanțele intermediare menite a doza trecerea de la o extremă la alta. De o parte, valorile creștinismului și, de cealaltă parte, cele ale bolșevismului. Așadar: Hristos-Antihrist, spirit-materie, aristocrație-democrație, libertate-egalitate, cultură-civilizație, ierarhie-anarhie, cosmos-haos, națiune-popor, minoritate-majoritate, viață-moarte, război-pace, sacru-profan, gîndire spirituală-gîndire ateistă. În cadrul fiecărei perechi, preferința filosofului se îndreaptă spre cea dintîi categorie, în timp ce doctrina comunistă este ilustrată de fiecare dată de categoria opusă. Bunăoară, pentru Berdiaev, libertatea nu poate exista decît în cadrul unei ierarhii sociale. Acolo unde ierarhia este desființată în numele
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
cea în care religia tradiției este înlocuită cu religia științei. Nu mai crezi în zeii trecutului, în schimb crezi în legile științei, ceea ce înseamnă că tot crezi în ceva, iar această credință e sursa unei noi religii: scientismul, un morb ateist în al cărui ritual clericii sînt oameni de știință, iar mirenii sînt victimele lor credule. Cea de-a doua posibilitate de protest e știința voodoo, cea despre care vorbește cartea fizicianului Robert L. Park. Simplu spus, știința voodoo e încercarea
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
cu diavolul n-are nici o rațiune de a trăi, căci diavolul exprimă viața în mod simbolic mai bine decât Dumnezeu însuși. În ultimul său interviu acordat revistei germane „Frankfurter Rundschau”, cu numai câteva luni înainte de moartea sa, a declarat: „Sunt ateist. Nu cred în Dumnezeu și nici nu mă rog. Dar există o dimensiune religioasă de nedefinit în mine, dincolo de credință”. Acesta este profilul moral al lui Emil Cioran alcătuit pe baza propriilor sale declarații cât și a unora dintre cei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Balș e un sceptic fără candori de ordin metafizic, nici o naivitate religioasă neatingîndu-i ființa. Ros de îndoieli drastice în privința existenței lui Dumnezeu, Pandrea nu se consideră credincios, dar, fiindcă posedă suficient fler ominos, nici apostat nu înclină a fi, soluția ateistă părîndu-i-se prea facilă pentru un intelectual trecut prin teologia Apusului. Pandrea e mai curînd un agnostic ce resimte înmărmurirea sinceră în fața misterului cosmic, pe care îl constată fără să-l poată dezlega. „Ce este religia pentru mine? O închinare în fața
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
continuare în același diapazon avea să fie Fenotipul extins (1982), pentru ca apoi, ca prim semn de apostazie, să scrie Ceasornicarul orb (1986), op inteligent prin care repudia ideea unui creator în genere, ca să termine cu un franc acces de febră ateistă - Dumnezeu: o amăgire (2006) -, un puseu de recalcitranță prin care avea să-și ridice în cap nu doar gînditorii cu slăbiciuni teologice, dar și pe colegii de breaslă. Dacă trecem peste satisfacția cu care contemplă valurile de indignare pe care
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
curajoasă și frumoasă“ și de aceea își încredințează cititorii că „puteți fi niște atei fericiți, echilibrați, morali și împliniți din punct de vedere intelectual.” (p. 5) Tonul e de broșură de propagandă religioasă, atîta doar că servește cauzei opuse: scientismul ateist exprimat în fraze de felul „chestiunea privitoare la existența lui Dumnezeu nu reprezintă, din principiu și pentru totdeauna, un teren interzis științei“ (p. 68), ceea ce înseamnă că într-o zi oamenii de știință vor lămuri și problema afurisitului de spirit
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
celorlalte religii nu a fost întotdeauna încununată de succes. Papa a fost profund afectat în 1995 de boicotarea vizitei sale în Sri Lanka de către preoții budiști, nemulțumiți de faptul că Suveranul Pontif calificase religia lor drept „un sistem în mare măsură ateist”. Papa a reușit să rupă barierele prejudecăților care despărțiseră Biserica, după Marea Schismă din 1054. Și prin înțelepciunea sa, România va rămâne în istoria creștinismului ca prima țară majoritar ortodoxă vizitată de un Suveran Pontif, la aproape o mie de
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
ai dreptei-credințe a dat roade și ca să fim noi aici, și ca să fie bisericile pline în țară, dar și ca să fie o unitate de mărturisire și de credință ortodoxă în întreg spațiul care cândva era sufocat de propaganda comunistă, materialistă, ateistă. Așa încât dăm slavă lui Dumnezeu și Îi mulțumim Lui pentru toate, dar le mulțumim și Sfinților Lui, care în chip nevăzut luminează și ocrotesc Biserica Dreptslăvitoare și pe cei care au urmat după ei în credință . Iar ce facem noi
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
duhovnicești și se întăreau în credință și rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos. De asemenea, la Mănăstirile Sihăstria, Slatina, Neamț, Părinții Cleopa, Paisie (Olaru), Vichentie (Mălău) adunau creștinii în jurul Bisericii și în cadrul Bisericii, întărindu-i să reziste în credință față de tăvălugul ateist. Și Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Vladimirești (și mai târziu de la Mănăstirea Recea) era un mărturisitor al credinței, al statorniciei în Biserică și a fost sub lupa Securității ani de zile, până când a fost și el arestat, fiind numit unul
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
înțelegere bisericească, eclesială, a credinței, deci obiectivă, ca realizare și plenitudine a Lui Iisus Hristos. De aceea, denominațiunile creștine, ereziile istorice înțeleg individualist credința. Se uită, sau nu se înțelege că Biserica poate fi contestată nu numai secularistic (sociologic, ideologic ateist) ci din interiorul ei, de natură creștină. Biserica și Iisus Hristos sunt o unitate indisolubilă. Istoria misiunii se identifică cu istoria Bisericii. Istoria ei este relația Lui Dumnezeu cu semenii și invers. Neavând o istorie a misiunii, nu ai o
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Opinii > ISPITELE NOULUI ATEISM - ARGUMENTUL ȘTIINȚIFIC Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În ultima vreme, cu zel și fanatism religios medieval, apostoli reprezentativi ai intelectualității ateiste au declanșat o contraofensiva prozelitista antireligioasa globală și de răspândire a luminii materialismului științific, fără de precedent, folosindu-se de argumentul așa zis „științific”. Iată câteva „best sellers” internaționale, care pot fi găsite în rafturile de la aprozar, la „koskurile” din aeroporturile
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
luminii materialismului științific, fără de precedent, folosindu-se de argumentul așa zis „științific”. Iată câteva „best sellers” internaționale, care pot fi găsite în rafturile de la aprozar, la „koskurile” din aeroporturile lumii, înghesuite printre rafturile bibliotecilor și ale librăriilor lumii civilizate: „Manifestul Ateist: Argumentul Împotriva Creștinismului, Iudaismului și Islamului”; „Deziluzia existenței lui Dumnezeu”; „Sfârșitul Credinței: Religie, Teroare, și Viitorul Rațiunii”; „Dumnezeu - O Ipoteză Ratată”; „Cum Știință Demonstrează că Dumnezeu Nu Există”; „Dumnezeu Nu Este Mare: Cum Religia Otrăvește Totul”; „Fără de Dumnezeu: Cum un
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
Deziluzia existenței lui Dumnezeu”; „Sfârșitul Credinței: Religie, Teroare, și Viitorul Rațiunii”; „Dumnezeu - O Ipoteză Ratată”; „Cum Știință Demonstrează că Dumnezeu Nu Există”; „Dumnezeu Nu Este Mare: Cum Religia Otrăvește Totul”; „Fără de Dumnezeu: Cum un Predicator Evanghelist a Devenit Unul Dintre Ateiștii de Frunte din America”; „Argumentul Dumnezeu”... etc. Universități, centre culturale publice și private, stații de radio și televiziune de pe mapmond și-au deschis largi ușile aulelor academice și de mass-media să întâmpine și să găzduiască pe noii profeți ai învățăturii
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
de mass-media să întâmpine și să găzduiască pe noii profeți ai învățăturii seculare, foști profesori, acum pensionari, filozofi care înainte scriseseră cărți pe care nici ei nu le-au citit, toți ajunși la concluzia ca daca ies din „debaraua” ideologică ateista, de acum nu mai au nimic de pierdut, poate doar lanțurile, cum a spus și înainte mergătorul și deschizătorul de drumuri, Karl. Omul de rând, mireanul științei, dar și mare parte din intelectualitate, din tineretul studios de la orașe și sate
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
ale științei și ale oamenilor de știință adevărați de pretutindeni și din toate timpurile, sau de a ne folosi de cine știe ce argumente ale apologeticii obscurnatist-religioase pentru a apăra pe sârmanul Dumnezeu de contraofensiva declanșată de profeții profani ai ideologiei „scientismului ateist”, mai ales că personal credem că între știință autentică și religia adevărată, între cunoașterea obiectivă, empirica, experimentală, și cunoașterea prin revelație, nu există o prăpastie de proporții astronomice, metafizice, nu pot de fapt să existe contradicții atât de ireconciliabile, de
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
și florei, pe această insulă plutitoare dintr-un ocean de necunoscut și incertitudine. Ceea ce ne preocupă pe noi în articolul de față este însă netemeinicia acelui așa zis „argument științific”, argument ce se invocă de fiecare dată atunci cand propagandiștii concepției ateiste despre lume și viața încearcă să demonstreze superioritatea teoriilor (nu a credinței) lor. În primul rând, pentru omul credincios, existentă lui Dumnezeu este în genere înțeleasă că o realitate spirituală, mistica, non-corporală, revelându-se din sfere de cunoaștere și dimensiuni
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
cea mentală precum și matematică au limite, orizonturi, peste care nu se poate trece deocamdată decât prin credință. Argumentul „big bang”, miracol ori coincidență, a creat condiții și constante cosmologice, parametri de o extraordinară or divină perfecțiune. Oamenii de știință însăși, ateiști, neateiști ori agnostici, de bună credință, sceptici ori cinici, susțin, argumentează și încearcă să dovedească matematic și experimental că numai o minusculă variație ori deviație în echilibrul temperaturii ori masei elementelor, a sarcinii electronice, a constantelor cosmologice, ar fi dus
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
revelația harului divin. Noul ateism însă este o mișcare religioasă și intelectuală „per se”, este încercarea utopica a omului de a se instala pe sine ca prinț moștenitor pe tronul lui Dumnezeu pe care cei de credință și religie neo ateista ori antiteistă, „theotanatologii”, îl declară acum nu numai filozofic ori teologic ci și din punct de vedere științific mort. Un dumnezeu, a cărei existența sau non-existență depind de plauzibilitatea și veracitatea argumentelor științifice ale omului, nu este Dumnezeu. Referință Bibliografica
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]