177 matches
-
Chauvet trezesc, din partea specialiștilor în preistorie, dar și din partea artiștilor care le-au vizitat, o admirație totală, unanimă. Aflându-se printre primii vizitatori ai peșterii Lascaux, editorul de artă Albert Skira a fost frapat încă de la început de modernitatea, de atemporalitatea picturilor: "Aceste picturi preistorice, mărturii ale artei originilor, se dovedesc a fi bizar de apropiate de sensibilitatea modernă; când le privești, ai zice că timpul nu există". * * * Să ne oprim o clipă asupra acestei curiozități subliniate de Bataille: la Lascaux
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
devine o înfiorare, o beție de iubire și frumusețe, de poesie la Ungaretti, Holderlin, Trackl, Blaga, în Miorița. Acest spectacol covârșitor ca o cascadă de Cuvânt reușește, pentru cei ce l-au cunoscut în toată măreția sa, să dobândească valoarea atemporalității, iar din punct de vedere eshatologic, aceea a creației și a necreației, căci a șaptea zi e o recreație a Domnului pentru șansa noastră de a-L înțelege, întâlni și recrea. Momentul de liniște și reculegere, de cuprindere a cât
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În timp ce pentru Nietzsche "adevărul", dacă mai este deja legitim să vorbim despre adevăr, este acel "tip de eroare", acea ficțiune necesară ca strategie de supraviețuire în mijlocul devenirii și a eternei sale reîntoarceri, pentru Broch acesta se situează mai curând în atemporalitatea proprie "imaginii originare" (Urbild) pe care creația artistică are rolul de-a o pune în lumină. Cel care în schimb a adoptat față de "modelul Nietzsche" o atitudine de admirație și de emulație aproape necondiționată este Gottfried Benn. Încă din 1935
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
iar neantul nu este negarea lumii obiective, ci "depășirea propriilor limite ale reprezentării". Dacă pentru Kierkegaard neantul poate fi depășit prin umor, la Cioran valorile se clatină la cel mai dezinteresat examen, timpul sau este "un timp mort, asfixiant, o atemporalitate blestemata, o eternitate a diavolului, diferită de cea a lui Dumnezeu, pe care o putem numi la fel de bine și infern, locul acela unde suntem condamnați la eternitate"32. Parcă îl citim pe Schopenhauer, lectură preferată a lui Cioran: "Încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
perioade marcate sau nu de evenimentereper (războiul, de pildă) - timp realsubiectiv: durată interioară, timp psihic (timpul magic al copilăriei, timp den sificat al clipei înveșnicite prin iubire/timp dilatat prin cunoaștere etc.) - timp ireal, imaginar: al aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile sunt scrise "pe un părete de firidă goală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
idei, un erou mitic și tragic, arhetip al artistului. Îndepărtându-se de modelul baladic, L. Blaga individualizează meșterii sub aspect social și moral. Meșterii au fost: cioban, pescar, călugăr, băieș în ocnă, iar evenimentele la care participă se desfășoară în atemporalitate. Manole încearcă de șapte ani să ridice o mănăstire, face calcule în camera sa de lucru, este zbuciumat sufletește și refuză ideea jertfei, după cum precizează Bogumil: "Dar tu nu vrei să faci jertfa și pe mine nu vrei să mă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și intensitatea trăirii erotice. În pastelul înserării, sugestia de atemporalitate este evidențiată de adjectivele "vechi" și "palat" și de substantivele "casele", "fluiere", "buciumul", "toaca", dar și "cumpăna fântânii", "clopotul". Ultimele două strofe relevă căderea în vis, imaginarea iubirii ca spectacol unic, dominat de întrebarea retorică: "Astfel de noapte bogată/ Cine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin repetiție, cuvinte care provin din aceeași rădăcină: "La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns..." Savantul își "poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri", deoarece începuturile genezei se situează în atemporalitate și formulează întrebări: "Fu prăpastie? genune. Fu noian întins de apă?" la care răspunde: un întuneric, eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în afara noastră, au sens numai dacă există și în noi. Poetul ajunge în apropierea concretului, dar și în apropierea limitelor interioare, cele ale sinelui și ale devenirii, în Dreptul la timp. Fiind "jumătate lucru, jumătate timp", cuvântul permite prelungirea ființei în atemporalitate. Sentimentele și stările de spirit se fac vizibile; imaginea devine emblemă, iar sentimentele pot fi vizualizate prin "necuvinte", care au "o bază gnoseologică și antologică". "Lupta cu cinci elemente antiterestre" devine o luptă a celor cinci simțuri, în timp ce un lucru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rapid transmisibilă în timp grație existenței mediului tehnic al comunicării de masă care nu face altceva decât să ofere niște soluții tehnice la problemele tehnice generate de procesul globalizării. Ca atare, caracteristicile unei astfel de "culturi" ar fi "eclectismul", "universalismul", "atemporalitatea" și "tehnicismul"540. Spre deosebire de proiectul culturii globale, care influențează, așa cum indică Giddens, securitatea ontologică a culturilor particulare (ce presupun, la rându-le, o identitate colectivă, însă relativ delimitată și stabilă în spațiu și timp), acestea din urmă se caracterizează prin
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care ne putem Îndepărta de propriul prezent, de cotidian, de profan, pentru a putea contempla operele de artă și de a ne compara cu alte epoci. Ori, așa cum se Întâmplă acum, expunerea artei contemporane, arta prezentului, Într-un spațiu al atemporalității, al captării timpului, este indubitabil un paradox. Cu toate acestea, oricât de multe paradoxuri ar ascunde, muzeul de artă contemporană funcționează. Și funcționează bine. Nune rămâne decât să-i redefinim misiunea, rolul, esența, poate altfel decât reinterpretând muzeul tradițional. Sau
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
3.2.2. Tăcerea începuturilor, tăcerile sfârșitului / 142 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea prezentului / 154 3.2.4. Pedularea între prezent și trecut / 162 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște / 165 3.2.6. În liniștea atemporalității / 169 3.3. Rătăcirea, căutarea, singurătatea, durerea, poziționarea eului / 171 3.3.1. Vântul, suflul căutării / 171 3.3.2. Regasirea armoniei prin metamorfoza vegetală și concepția leopardiană despre natura / 184 3.3.3. Singurătatea, durerea, moartea / 188 3.4
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lor. Este suficient să observăm modalitatea singulară cu care sicilianul rescrie motive leopardiene precum cel al tăcerii, al pieței inundate de glasul copiilor, al vântului și, nu în ultimul rând, meditația lirica de tip leopardian. 3.2.6. În liniștea atemporalității Ambii poeți utilizează atât motivele sonore cât și pe ale liniștii pentru a marca îndepărtarea de realitatea prezentului și deplasările spre trecut. Mișcările intelectului în direcția aprofundării unei experiențe cognitive, ce implică depășirea granițelor perceptibilului, stau sub semnul liniștii și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aerului. / Dacă mă trezești, te-ascult, / și fiecare pauză e cer în care mă pierd, / seninătatea arborilor în limpezimea nopții (Plajă răcoroasă, trad. PS).332 Mișcarea valurilor reda ciclicitatea ritmurilor naturale ancestrale. Eliberându-se din strânsoarea lor poetul pășește în atemporalitate și trăiește o experiență senina, singulară. Accede astfel către o dimensiune unică, plăsmuita de imaginație: o zonă de liniște ce se desfășoară în fața ochilor minții că o transcendere dorită (fiecare pauză e cer în care mă pierd) a lumii fenomenale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de a dobândi o viziune totalizatoare asupra timpului și spațiului. Naufragiul leopardian, rod al anulării unor contrarii (momente opuse de pe axa curgerii clipelor, contrastul dintre sunet și tăcere) constituie o experiență al carei punct culminant este odihnirea ființei în portul atemporalității. Starea de armonie este rodul abandonului și e posibil că autorul ermetic să fi preluat această idee și să o fi redat, în cheie personală, în pierderea de sine din Port răcoros: și fiecare pauză e cer în care mă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cele din urmă în această zonă atemporala, într-un loc și timp nu anterioare vremurilor, ci paralele cu ele: Caut / nu un loc al copilăriei. Mitul și aventură biografica fuzionează prin contopirea legendelor locului cu trăirile personale ale poetului. Căutarea atemporalității coincide parțial cu încercarea de a (re)găsi o epocă fericită a copilăriei, iar această dinamică, se preciza și într-un capitol anterior, apropie optică autorului ermetic de cea a lui Leopardi; acesta din urmă îi dăruiește emulului sau dorința
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Friedrich, sunt două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
fapte distincte prin natura lor. Cele două aspecte ale culturii nu reprezintă două etape succesive ale culturii unei etnii, căci, deși este prima care se manifestă din punct de vedere cronologic, cultura minoră poate dăinui mai multe milenii, dînd impresia atemporalității, fără a-și transforma în mod fundamental structura. Ca atare, cultura minoră nu este întîia vîrstă a unei culturi, cum este copilul minor, care se maturizează încetul cu încetul, ci ea poate să dăinuiască și să se perpetueze în mod
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fixat drept scop al SUA câștigarea poziției de lider mondial în competiția privind spațiul cosmic, iar ca obiectiv, trimiterea unui om pe Lună înainte de terminarea deceniului. Chiar dacă atingerea unui scop se produce la un moment bine determinat, se apreciază că atemporalitatea scopului se păstrează. Este dificil de sesizat diferența dintre scop și obiectiv și datorită faptului că exprimarea obiectivelor, dintr-un motiv premeditat sau dintr-unul involuntar, se face într-o manieră aproximativă. Această diferență trebuie raportată și la „receptorul” căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
cânta Wagner, și beam whisky și așteptam împreună. A fost cea mai stranie așteptare de care-mi amintesc vreodată, pentru că era și nu era o așteptare. În felul în care ne țineam tovărășie unul celuilalt exista un soi de intensă atemporalitate. Spaima ne despărțea, spaima ei, spaima mea, de eveniment: două diverse spaime acute, pe care trebuia să le ținem în frâu prin forța constantă a unei atenții reciproce, apăsându-ne, fiecare dintre noi, mâna pe inima celuilalt. Am obosit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și a fost incontestabil Înrâurit de lirica și filozofia germane, Eminescu a rămas un „om al pământului“ și al esențelor elementare (pe care de altfel romantismul german nu le contrazicea câtuși de puțin). El trăiește cufundat Într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se În cosmos, În natură și Într-o istorie imobilă, impermeabilă la modernitate. Este naționalist și „reacționar“ (În toate sensurile, inclusiv politic). Unele dintre versurile lui, dar mai cu seamă articolele politice (a fost redactor la ziarul conservator
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
xenofobiei. Abordând problema limbajului (documente dactilografiate, hărți, casete audio etc.), deoarece dorea să exploreze obiecte care se refereau atât la concepte și idei aflate dincolo de funcția lor standard, cât și la ele însele, Piper propunea lucrări care evidențiau contrastul dintre atemporalitatea abstractă și prezentul indexial, auto-referențial176. În aceeași notă a importanței acordate utilizării limbajului ca material al exprimării conceptuale, Ian Burn și Mel Ramsden, care au înființat alături de Roger Cutforth Societatea pentru Artă Teoretică și Analiză, la New York, în 1969, au
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
acest sens, volumele dedicate istoriei recente. Dar noile adevăruri nu au putut fi produse în timp util45, pentru anul școlar 1990-1991 apelându-se la manualul publicat de P.P. Panaitescu, în 1942. A fost reprodus întocmai, cu o evidentă încredere în atemporalitatea valorilor și a informației interbelice. "Făurirea statului național..." redevenea, pentru scurt timp, ceea ce știau bunicii despre "Ferdinand I și războiul pentru unitate națională"46. Un singur an a fost însă suficient pentru a demonstra forța obișnuinței și rezistența fostului regim
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atitudinea critică a unora sau a altora. Să ne reamintim deci, că sărbătorile naționale și comemorările sunt, în general, "locuri ale memoriei", al căror rost nu este să expună un adevăr istoric integral și imparțial. Dimpotrivă, ele trebuie să prezerve atemporalitatea simbolurilor, în ciuda tuturor tentativelor de istoricizare. Misiunea manualului este, așadar, cu atât mai dificilă, pentru că trebuie să transmită ambele dimensiuni, istorică și comemorativă, oricât de contradictorii ar fi, sub presiunea unui limbaj științific și a unor convenții didactice, la rândul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]