653 matches
-
viața acestui tânăr, vlăstar al unei familii ce poartă greul blestem al zeilor, dacă ar fi avut șansa să trăiască acum și printre noi (I). Luat ca ostatic în Argos încă din pruncie, eroul lui Ștefan Zicher se consideră acum atenian și își ignoră originile (am venit tare demult și nu mai știu de unde - I), nu fără a avea intuiția unor păcate obscure care-i apasă neamul: Eram într-adevăr chinuit de amintiri care nu erau ale mele. Parcă aș avea
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
fără să știu ce anume. S-a întâmplat poate ceva cu strămoșii mei sau poate chiar cu mine, dar parcă într-o altă viață (I). După ce dezvăluie plagiatul lui Gorgias, care și-a însușit studiul lui Ghebeus despre situația învățământului atenian fără a avea nicio cunoștință în domeniu, Oreste devine ținta persecuțiilor celui demascat, iar acesta caută să-l alunge de la catedră și din oraș. Presimțindu-și soarta și intuindu-și vina ancestrală, tânărul susține că să-ți părăsești patria e
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
ceva în Oreste, ceva mai tare ca rațiunea și ca voința? (III). Într-adevăr, Gorgias recurge la o armă secretă împotriva dușmanului său bântuit de spaime nedeslușite în nopțile lui de coșmar: îi dezvăluie din dosarul întocmit de serviciile secrete ateniene tainele pătate de sânge ale neamului Atrizilor și astfel îl determină să se întoarcă în ținutul lui natal. Îmbătrânit, dar nu ani, secole, ivit parcă dintr-o altă eră, îndepărtată, Oreste e silit să se despartă de iubita sa și
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
cel care-l desconsideră pe mai marele nostru prejudiciază Atena (I). Toți sunt încredințați că cine îndrăznește să-și spună părerea poate liniștit să-și pună singur capul pe butuci (I), o dată ce informatorii mișună pretutindeni. Demagogul Gorgias veghează ca tineretul atenian să primească o educație adecvată (I) și pentru aceasta strânge date despre toți profesorii de la spionii recrutați chiar printre apropiații acestora. Totodată, el intervine în programa cursurilor cu argumentul că în aceste vremuri istorice nu ne putem permite ca tineretul
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
Xenofon, discipol al lui Socrate, sofistului Polycrates și oratorului Lysias. Din capul locului, Ismard își declară partipris- ul: „Numai rezistând sirenelor platoniciene, putem înțelege de ce atenienii l-au condamnat pe Socrate”. El ne atrage atenția că Platon socotea că dreptul atenian nu avea criterii stabile. Or, susține Ismard, tocmai lipsa de criterii făcea ca dreptul atenian să fie cu adevărat democratic. Să citești și să nu crezi! Se știe că dreptul aparținea celor 500 de cetățeni din Atena care compuneau tribunalul
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
declară partipris- ul: „Numai rezistând sirenelor platoniciene, putem înțelege de ce atenienii l-au condamnat pe Socrate”. El ne atrage atenția că Platon socotea că dreptul atenian nu avea criterii stabile. Or, susține Ismard, tocmai lipsa de criterii făcea ca dreptul atenian să fie cu adevărat democratic. Să citești și să nu crezi! Se știe că dreptul aparținea celor 500 de cetățeni din Atena care compuneau tribunalul civic și ar fi fost aplicat de la caz la caz, fără a fi determinat de
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
literelor grecești). În prezent trăiește la Atena și se ocupă cu publicistica. Șase din cele 11 titluri publicate sunt romane. Între ele, o carte singulară, greu de clasificat (operă biografică, roman), Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis, apărută la editura ateniană Patakis în 2003 -anul când Grecia întreagă și kavafiști din toată lumea se întreceau în apariții menite să marcheze 140 de ani de la nașterea și 70 de ani de la moartea enigmaticului Alexandrin. Luând ca model, așa cum mărturisește într-o notă de la
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
de scrisori au loc între Pavel Chihaia, care călătorise în Grecia, și spiritualul, atipicul boier și fost diplomat Neagu Djuvara, acesta aflat într-un moment de rea umoare.Îi vorbește interlocutorului despre ceea ce i se pare a fi urâțenia străzilor ateniene, astfel devenite încât își fac de râs zeitățile și marile simboluri. („Groaznic, dragă ! Unde ești tu, Afrodita? Unde ești Alcibiade? S-ar zice că s-a adunat toată pocitania europeană și mediteraniană de veacuri în acel colț de rai, iubit
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
ale unor Tolstoi sau Turgheniev. Mai nou, A.P. Cehov. Alături de supratema amoralității, tratată în cazul personajului Raskolnikov, își face loc în textul de față și o obsesie mai veche a poetei, un motiv și un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este aplicat de autoare cu metodă și cu un rol expres hermeneutic aproape în toate analizele tipologice pe care le face în ultimele două ample eseuri deja citate. Iar în finalul
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
21.03.1937). Dorința lui Benn de a fi înțeles ca autor realist („Marele poet este însă un mare realist, foarte apropiat tuturor realităților - el se încarcă de realități, este foarte teluric, o cicadă, născută după legendă din pământ, insecta ateniană” - Problemele liricii, 1951) lămurește și „enormitățile” de care fusese învinuit: „Lirica trebuie să fie ori exorbitantă, ori deloc” (op. cit., 1951). De altfel, unul din principalele motive pentru care cred că lectura acestui volum va fi de neocolit sunt definițiile date
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
al strategului Pericle [443-429 i.Hr.], în cetatea-polis Atena, în timpul războiului peloponesiac, toate valorile recunoscute anterior se modifică, tot așa cum și viața lui Platon însuși. Provenind dintr-o familie de aristocrați, după mama coborâtor din legendarul rege legiuitor Solon, conform tradiției ateniene, Platon a studiat la vârsta tinereții filosofia, acea concepție integratoare a tuturor cunoștințelor epocii în care trăia. Deoarece Socrate era cel mai respectat filosof al vremii, pe care Platon se pare că l-a cunoscut de copil, sau după alții
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
socotit „o trădare”) considera că „fără sport, tineretul s-ar atrofia într-o formație pur intelectuală”. Încă în noiembrie 1892, la Sorbona, cerea imperativ internaționalizarea sportului. Și cum ar fi împlinit acest gând dacă nu prin relansarea Jocurilor Olimpice? Odată cu Olimpiada ateniană (1896) începe de fapt noua eră a Jocurilor Olimpice. Ceea ce dorea Coubertin era „o manifestație pedagogică” și o sărbătoare a tinereții, sportul trezind sentimente umanitare în „cetatea universală”, fortificând colaborarea dincolo de hotarele naționale și pe deasupra oricăror divergențe ideologice. Sportul, devenit un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
Premiera românească încântătoare pe scena teatrală ateniana Excepțională evoluție a actriței Lăură Dumitru a încântat asistență. Săptămâna trecută , la Atena, comunitatea românească a avut parte de o premieră. Pentru prima oară, pe scena unui teatru atenian a fost introdusă în programul reprezentațiilor o piesă românească prezentată în limba română. Ideea aparține Societății Culturale Balkania Contemporană, condusă de Monica Săvulescu Voudouri, care a demarat un nou proiect cultural și anume Studioul de Teatru Profesionist din Diaspora. Prima
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93536_a_94828]
-
uneori, Îl lăsau pe Aristotel mut de admirație. Dar elaborarea Codului lui Alexandru n-a putut fi ținută până la capăt secretă. Unul dintre ucenici, amețit de vin și de orgoliu, a vorbit mai mult decât se cuvenea În fața unui nobil atenian, pe a cărui fiică o curta cu asiduitate. Tatăl fetei era unul dintre membrii Centrum-ului din capitala Atticei și și-a Încunoștințat camarazii despre lucrarea pe care Aristotel și ciracii săi o pregăteau În taină. Ucenicul nechibzuit a fost șantajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
estudiantină, cea de a doua poate fi calificată drept un succes apreciabil. Îți vine să crezi că a obținut chiar titlul de doctor În istorie, de care era foarte mândru? Ca și de teza despre Alexandru cel Mare și democrația ateniană, pe care a susținut-o cu brio, din câte se pare. Noroc cu apucăturile lui boeme, ca să folosesc un suav eufemism, altfel nu se știe ce concurent redutabil ai fi avut Într-Însul! N-ați prea fost contemporani, e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îpalestinieni), ei acceptă, fără nici o tragere de inimă, monarhia îSaul, apoi David și, în final, Solomon), bine delimitată, la rândul ei, din punct de vedere istoric, înainte de a se scinda îîn 931) în două regate. Ceva mai târziu, niște negustori atenieni revendică de la proprietari pământurile din jurul cetății; tot pe atunci, ei inventează numai pentru ei rudimentele pentru ceea ce vor deveni democrația și moneda. Prima va pune capăt domniilor dinastice, iar cea de-a doua va permite exprimarea valorii oricărui obiect în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe care acesta consideră că îl merită în Academie. După periplul său spre Orient, în cursul căruia îl întâlnește pe faraon, Eudoxiu devine un nume de referință în gândirea ateniană. Platon îi dă apoi mai multă putere, până acolo încât Eudoxiu ajunge chiar să conducă Școala în vreme ce autorul Republicii încearcă să-l convertească pe Denis din Siracusa, în Sicilia - unde duce discuții filosofice în contradictoriu cu Aristip din Cirene... înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție factice. Epicur pare să-i datoreze lui Aristip mai mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivate de Aristip și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară, departe de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
emanații ale Grădinii. De altfel, magistrul dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î. Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu dispunem de nicio informație, își propun să implementeze filosofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodemos, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare - și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană îEpicur și Grădina sa) la practica comunitară campaniană îPhilodemos și vila lui) sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea îLucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai înalt decât contemporanii săi. Natura avusese grijă să-l înzestreze și statuar; în plus avea o frunte largă, impresionant de largă, ca și ochii impresionant de sclipitori, fulgerători, prinzând în pupilele lor lumina zilelor de sărbătoare și înțelepciunea zeilor atenieni. Toată frământarea interioară a geniului își făcuse lăcașul în blândețea scăpărătoare a privirilor, acumulând rigiditatea științei și puterea tuturor pasiunilor, înfrânat de disciplina lăuntrică a idealului ce-l călăuzește. Fața lui albă era încadrată de o măreață barbă căruntă de
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]