4,006 matches
-
preselecția pentru Gala Tînărului Actor. Comisia era formată din regizoarea și profesoara Sanda Manu și cu mine, o comisie care a funcționat în formula aceasta, aleasă de Cornel Todea, directorul manifestațiunii, cîțiva ani buni. Monologul ales mi s-a părut atipic, în primul rînd prin numele autorului, ieșit complet din lista, cam aceeași, prin care se învîrtesc actorii, regizori, profesori: Elogiul nebuniei de Erasm din Rotterdam. I-am șoptit Sandei Manu că numai pentru această propunere, și ar merită să o
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
și manualele școlare indică destul de clar regulile de formare a genitiv-dativului unor nume de persoana feminine: cele cu finală -a, se spune, au o flexiune asemănătoare cu cea a numelor comune (Maria " Mariei, că familia - familiei), în vreme ce numele cu terminații atipice (diferite de a) primesc articolul lui antepus, după modelul numelor masculine (e corect să spunem "lui Mimi", exact ca "lui Dan"). Și totuși, observăm că în stilul cult actual se manifestă (sporadic) o anume tendința de evitare a articolului masculin
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
incult în construcția cu femininele tipice (lui Maria) - este încă perceput că "tolerat", chiar în combinațiile inevitabile. E instructiv să vedem cum s-au fixat, în timp, normele. În primele gramatici românești (D. Eustatievici, 1757; C. Diaconovici-Loga, 1822), cazul femininelor atipice nici nu este amintit, iar modul de prezentare a flexiunii numelor proprii este plin de surprize. În Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, a lui Micu și Șincai, la 1780, e descrisă starea de lucruri arhaica (și "rațională", pentru că prezintă construcții
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
1869 prezintă genitiv-dativul numelor de persoana ca fiind construit la masculin cu lu (lu Petru), iar la feminin cu la (la Maria) sau, popular, cu lui (lui Maria). În secolul al XX-lea, gramaticile nu mai omit referirea la femininele atipice; antepunerea articolului lui e însă destul de rău văzută. Într-o gramatică școlară din 1943 (C. Loghin) se spune: S-a înrădăcinat abuzul că lui să se pună și înaintea altor cuvinte că: lui tata, lui mama, lui popa etc., ba
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
se pună și înaintea altor cuvinte că: lui tata, lui mama, lui popa etc., ba chiar și înaintea femininelor: lui Zoe etc., forme care trebuie evitate". Iar Iorgu Iordan, în Limba română actuala (1948), admite pe lui antepus pentru nume atipice (Cati, Fofo, Mimi), dar consideră că extinderea să la numele terminate în -a (lui Corina, lui Maria) se datoreaza "străinilor" din interiorul țării, sau măcar influenței lor, fiind oricum mai frecventă printre ardeleni și bucovineni, pentru că "din pricina împrejurărilor, sensibilitatea lingvistică
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
a II-a, 1997) exprimă sentimentul lingvistic actual, afirmînd că "variantele cu articol enclitic par nefirești: Zizi-ei". Cele citate sînt numai cîteva dintre modificările descrierilor și normelor din gramatici; la acestea merită însă adăugate și preferințele scriitorilor. Cu siguranta finalele atipice nu sînt la fel de ușor de adaptat flexiunii comune: accepta mai usor desinențe numele în e (Zoe), apoi cele în i (Lili) și chiar în consoana (Carmen); cel mai greu numele în o (Calipso). Pentru numele Zoe, putem relua Scrisoarea pierdută
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
Răspunsul tipic pe care îl primește cel care a văzut cum marmota învelea ciocolata în staniol.) Se pare că dl Spiridon îi înmînează dlui Manolescu premiul acordat de Convorbiri literare revistei România literară. Despre poezia umedă Această vară capricioasă și atipică, marcată de evenimente meteorologice mult mai intempestive decît ne-au obișnuit toamnele bacoviene, marcate, la rîndul lor, stilistico-metafizic, de ,,maniera neantului existențial", s-a mutat, pe nesimțite, și în construcțiile noastre simbolice actuale. Adică, s-o spunem pe șleau, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
sinteză a tuturor tendințelor, aspirațiilor și frustrărilor noastre de astăzi (și de ieri), celelalte centre sînt invariabil nord-vestice: Timișoara, Arad, Oradea, Tîrgu-Mureș, Bistrița, Sf. Gheorghe, Cluj și Sibiu. Singura excepție o reprezintă Iașul, unde Matei Bejenaru, un artist solitar și atipic pentru climatul artistic din zonă, a organizat, în ultimii ani, un festival de performance. în rest, nici unul dintre marile centre urbane și universitare nu manifestă vreun interes pentru astfel de expresii artistice. Și aceste orașe nu sînt chiar de neglijat
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
fascinant al libertății interioare. Pe definiția, profundă, a prieteniei. Sînt printre cei care au fost de la început acolo, sau înainte chiar ca să existe un �început�, susținînd ideea acestei proiect. Atunci, o curată utopie. Dintr-o cameră romantică de la rafinatul și atipicul Hotel �Împăratul romanilor�, dintr-un spațiu arhitectural asemănător cu cel în care au locuit doamnele de companie la Castelul Peleș, am privit pe geam cerul. Cum spune, undeva, Jacques Brel. Ziua și noaptea. Am privit norii și seninul, ploaia, aura
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
obișnuită, tipărită în format "standard", adică în formula editorială în care au apărut inițial poeziile cuprinse acum în Plurivers. Plurivers nu e o carte-suport, e aproape carte-obiect, cu o grafică simplă, dar interesantă, mergînd pînă la felul de literă oarecum atipic ales pentru punerea în pagină. E o carte care arată altfel, dar care rămîne de o eleganță simplă, clasică. Și, ca orice obiect, se dezvăluie privirii în calitate de întreg. În calitate de întreg se dezvăluie acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
Vlad & Vlad din Craiova, deși a fost premiată de USR, a avut un tiraj fantomă. Ideea unei "sistematici" a poeziei medievale, mai mult funcționale decât convenționale, i-a venit criticului, după cum mărturisește, cumva iritat pe de o parte de evoluția atipică a culturii noastre și, implicit, de așa-numitul complex al tradiției literaturii române care i-a tot împins pe istoricii literari să caute și să inventeze un corpus de texte literare cât mai vechi, indiferent de zona în care aceste
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
bătaia ochiului privitorilor și a timpului, mișcîndu-se ușor, imperceptibil, ca să ne arate că arta e vie și nu neapărat bătută în cuie, se expun vederii și memoriei cîteva fotografii din ultimele spectacole ale scenografului Dragoș Buhagiar. O expoziție rafinată și atipică, care mă poartă în transa teatrului. Alchimistul și foițe de aur, scoici mici și vorbitoare prinse pe rochia albastru metalizat a Fatimei, Chira Chiralina - instantanee de grup și portrete în sepia, turbane și alambicuri cărate în spinare, corsete la vedere
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Vlad Massaci. Un artist viu, cu un debut expresiv, cu spectacole montate în București și la Piatra-Neamț care ne-au incitat simțul estetic, cu momente de ezitări, de căutări, cu erori, poate, din punctul meu de vedere. Un artist cumva atipic, căutînd să-și facă profesiunea serios, căutînd să se privească pe sine în legătură cu lumea și nevrînd să facă valuri cu orice preț, să anunțe cu tam-tam fiecare ieșire la rampă. L-am urmărit, în "96, la work-shop-ul Cehov susținut de
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
unui interviu cu personalități marcante ale vieții politice sau culturale, fie de întâlnirea cu biografii de excepție, marcate de supraviețuirea unui destin pătimaș și disprețuitor, vasal totalitarismului. Dar consecventă ei și în fața micilor actori ai vieții, relevă deja o manieră atipica de a înțelege practică jurnalistică, una care o recomandă pe Tita Chiper ca model pentru cei care urmeaza Facultatea de Jurnalistică. Andrei Pleșu chiar își exprimă speranța că va exista o catedră care să-i poarte numele. Sunt remarcabile curiozitatea
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
-i cunoaște pe Estragon și pe Vladimir, Gogo și Didi, doi vagabonzi bătrîni, ciudat dependenți unul de celălalt. Este momentul de a citi o piesă specială - care continuă să rămînă așa după multe relecturi - pusă în pagină de un domn atipic, taciturn și oarecum retras, un scriitor mare, Samuel Beckett, care a refuzat, într-un fel, gloria și mondenitățile - nu se poate uita gestul de a nu merge să-și primească, la Stockholm, Premiul Nobel - un longeviv care a străbătut secolul
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
Autorul teoriei este invocat într-un număr din ,Time" drept ,părintele" spiritual al relativismului moral și modernismului în arta secolului XX. Deși la un moment dat nega el însuși orice conexiune între cubism și teoria relativității, totuși personalitatea lui Einstein, atipică omului de geniu și dublată de un proces de ,vulgarizare" a teoriei sale (spațiul și timpul sunt concepte relative), a putut deveni un soi de ,catalizator" sau chiar exponent al curentelor culturale din prima jumătate a veacului trecut. În 1922
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
Tudorel Urian Într-o vreme a nerăbdării generalizate a superficialității lipsite de conținut și a goanei disperate după notorietate, Filip Florian este un autor complet atipic. A avut curajul să renunțe pentru cîțiva ani la o foarte promițătoare carieră de jurnalist (îmi amintesc și astăzi unele dintre reportajele publicate de el în revista ,Cuvîntul", la care am trudit amîndoi la începutul anilor '90, precum și tonul echilibrat
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
cer/ Și noi îl căutăm nebuni./ Chipurile altora le cumpărăm să ne lipim/ La pieptul bărbatului politic/ Pe care să nu-l strice timpul, tagmele/ Și-amenințările; manevrele și ura." (Iconografie, dedicată lui Ernesto Che Guevara). Exemple de asemenea elegii atipice, mai puțin jeluitoare și mai mult acuzatoare, sunt din abundență în paginile cărții. Spirit polemic și incomod, ajungând cu ușurință la vehemența de ton și de limbaj, Ion Gheorghe este un Ioan Botezătorul tardiv, dar la fel de mușcător, anunțând nu venirea
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
morți/ și în lumea morților,/ pe la obor și bazare." (Umblând prin lumea morților). Poemele se învârt în jurul astrului matern ca planetele în jurul Soarelui, registrul fiind și el, în mai multe rânduri, unul solar, jubilativ, extatic. Mihail Gălățanu este un mistic atipic, acoperind cu o incandescentă religiozitate episoade și reflexe biologice, acte fiziologice, cele mai elementare instincte. Dumnezeu apare, în acest sistem de valori, ca Atoateîndurătorul, iar adversarul Lui tradițional - ca un Amăgitor ușor tautologic, ispitindu-l pe ,robul Mihail" să iasă
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
larg după 1989. Deși materie biografică aveați. Ați fost deținut politic, ați cunoscut bine lumea culturală și literară românească din ultimii 50-60 de ani, și totuși nu ați îngroșat rândurile autorilor de literatură confesivă și memorialistică. Provine, oare, acest comportament atipic dintr-o reticență față de confesiuni, ori există altă explicație? Adrian Marino: Domnule Iorgulescu, în primul rând eu nu sunt chiar așa de rezistent la ideea de confesiune, fiindcă, vă fac o confesiune acuma, eu am scris deja confesiunile mele. Sunt
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
din ediția precedentă nu s-a impus, în cuvinte ca motto, parking, skating, penalty (în vechiul DOOM se recomandau formele: moto, parching, scheting, penalti) - de obicei păstrându-se, ca variantă, și forma propusă în 1982. Se admit și grafii conservatoare, atipice pentru română, în unele cuvinte semi-adaptate: charismă, charismatic. Puține sînt cazurile în care DOOM-2 propune o adaptare ortografică; e nevoie ca termenul să fi devenit într-adevăr foarte răspîndit, popular și deja "românizat" în scris, în paginile ziarelor - ca bodyguard
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
un amestec de armonie și de vîlvătaie a gîndului și a ideilor, totodată, din care balastul cotidianului a fost înlăturat. Sînt atîția ani de cînd o echipă extraordinară ca cea de la "Lettre" muncește cu o modestie și cu o discreție atipice. Ei dăruiesc. Cine știe să primească bine, cine nu, nu. Edificiul lor spiritual lasă urmă în cultura noastră, iar asta a fost, constant, singura lor preocupare. Încet-încet, "Lettre" a intrat în viața mea. Și am devenit dependentă de aparițiile revistei
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
reintrarea pe velodromul poetic la o vîrstă la care un Nichita Stănescu, de pildă, își făcuse întreaga cursă, își scrisese marile opere, și putea muri cu seninătate. Volumul de Poeme alese al lui Alexandru Mușina - "optzecist" tipic prin parcurs și atipic prin aspirații - acoperă douăzeci și cinci de ani de creație lirică; dar marea majoritate a textelor au fost scrise pînă în 1987. Cîteva, din ciclul Ora păstorului, sînt din intervalul 1995-1998, iar poezioarele "rele" din Personae au fost compuse în 2000. Iată
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
paideică după Sadoveanu. Eliberat de tema sa preferată și concentrat exclusiv asupra texturii stilistice a manierei, seriozitatea lui Dumitru Ungureanu izbutește în moș Din, "profesorul" de coasă, primul său personaj simpatic și un text liric frumos la citit. Celelalte povestiri "atipice" sunt toate pasabile. Reportaj despre mine însumi este un exercițiu textual fragmentar datat, ca de altfel și , Comoara e o povestire care te face nostalgic după Slavici și Gala Galaction, Live Color Pictures from the West Coast și Cele șapte
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
14.04), de frecvența mai mare în uz a infinitivului ("acest proiect de lege urmează a fi dezbătut", 14.04; un "Consiliu... propus a se înființa", ib.; "reasigurările în România, care se propun a fi adoptate", ib.), de construcții prepoziționale atipice ("cad din incidența acestei propuneri", 10.02), de o anume preferință pentru ce relativ ("mandatul ce ne-a fost încredințat", 30.09.2003), de folosirea unor variante literare ușor învechite, marcând un registru solemn: de exemplu, alături de obiecții apare destul de
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]