79 matches
-
Și fără nici o introducere, s-a apucat să-mi spună o poveste ciudată: "Ai mei sânt gruzini de origine, îmi spuse. Străbunicul meu a venit în Valahia pe vremea lui Hangerliu, un domnitor cam într-o ureche. Făcea negoț de atlazuri la Giurgiu. Când îngheța Dunărea, de se făcea ca o coajă de fistic prin care se vedeau la fund somnii și crăpcenii, trecea dincolo cu tot agarlîcul și întindea tarabă într-un vechi caic aurit, eșuat de multă vreme la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a rămas așa, cu oase subțiri și care se frâng și la suflarea vântului. Dar tot de la musca asta noi am căpătat un dar, un dar neprețuit, despre care poate o să-ți spun câte ceva mai târziu. Marinarul, nepotul negustorului de atlazuri, atins de boala oaselor, s-a călugărit la vârsta de cincizeci și opt de ani și-a murit prin 1850 într-o mânăstire din insula Samos, insulă guvernată pe atunci de beiul Ion Ghica. Cei patru fii ai marinarului au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trandafirul: poate va nimeri tocmai la ea. Am intrat în casă și m-am apucat să meșteresc o coroniță din hârtie aurie. Tanti Aura, aflând de jocul nostru, mi-a mai adus în cameră fâșii de plușuri multicolore, zdrențe de atlaz și crepe-de-chine. În plus, câteva coale de hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa mere, pere, morcovi și castraveți pentru lucru manual, la grădiniță. Au intrat și fetele și curând camera s-a umplut de o lume truditoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
funcțiunii. Am onoarea să-i prezint cea mai Înaltă măsură a cinstirii pe care o poate oferi Departamentul de Poliție: Medalia pentru Curaj. Exley se apropie. Parker deschise cutia, scoase un medalion de aur legat de o panglică albastră din atlaz și i-o agăță de gît. Cei doi bărbați dădură mîna. Exley avea lacrimi În ochi. Se auziră pocnetele blițurilor. Reporterii făceau de zor Însemnări În carnețele. Nu se auziră aplauze. Parker bătu În microfon. — Medalia pentru Curaj este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Unde-s boierii care-mi îngenuncheau, unde curtenii care mă preamăreau, unde răzășii, câți mai erau? Unde-s mințile luminate, în care capete plecate, sub ce mâini împreunate? Unde-s fripturile, unde torturile, unde mi-s cărțile, slujnicele, pantofii de-atlaz, luleaua, rădvanul, cafeaua? Unde-mi sunt câinii, paharnicul, vornicii, zimbrii și urșii? Dar blănile lor? Unde-s albinele, sfecla*, cotnarul, unde mi-e vinul, în general? Ubi sunt? — Minunat ai grăit! - ridică Huruzuma ochii spre Barzovie. Ia uită-te ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în câmpu, supt saivan, de la deal de târgul boilor. Și Duca-vodă merge cu toți boierii pre gios pe lângă împărăție. Și s-au tinsu câteva bucăți de atlazuri și de tăfți pre îmbe pățile de uliță pe unde merge împărăția. Iară dac-au discălecat împăratul supt saivan, Duca-vodă i-au închinat multe daruri: câțiva cai turcești cu podoabe scumpe și lighean cu ibric de argint și alte lucruri
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară-n mînă, Într-o rochie de atlaz azuriu, numai că-n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca-ntr-un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care-l va atrage imediat pe Bandura. Abia cînd păși În odăița ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
decenii ale secolului al XIX-lea, care a aparținut familiei Ghica, se află în colecția Muzeului de Istorie a Moldovei (256, p. 21). Ienăchiță Văcărescu Șade-n poartă la Dudescu Cu ciubuc de diamant, Capot roșu îmbrăcat, Cu anteriu de atlaz, Moare Doamna [Moruzi] de necaz (284). Astfel suna un cântec din folclorul urban din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cu un veac înainte, fastul oriental din locuințele boierilor români era cam același. Vezi, de pildă, Istoria lui Iordache
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Drăgănescu însuși, un frate mort tânăr și surorile când erau domnișoare. Galerie proaspătă de familie cu aere vechi din cauza modei așa cum era purtată de bravii mahalagii și a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se Întindă În interiorul ei capitonat cu atlaz fosforescent pentru a avea parte de o experiență unică și irepetabilă de felul ei: Întâlnirea cu propria sa moarte. Modul său destul de straniu de-a-și face reclamă propriului său corp era privit cu oarecare rezervă În salon. „Poftiți, pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătând ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care‑l va atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou. Din trei atlazuri e culcușul În care doarme nins albușul Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Și masculin Albușului în hialin: Sărutul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Protei? Traducere din Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
țara de cărți, lipsită fiind...prin care hrisov hotărăște ca să fie scutit el cu toată casa lui și să ia câte 20 de lei leafă pe lună de la camara gospod la Paști și la Crăciun câte un postav i un atlaz...și 8 oameni scutiți de tot birul...ca să fie numai pentru lucrul tipografii. Așijderea și pentru cât plumb spiglos și hârtie va aduce pentru treaba tipografii nici un ban vamă să nu de. Și de s-ar tâmpla să tipărească domnii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
îmbrăcat cu bluza cea mai nouă, Drag chipul tău și când vei fi doar pr Pământ mănos; și, într‐o zi, odată, Te‐ am luat cu noi la domnul fotogr T 80 Ți‐ai pus în păr o floare de atlaz și fotograful, să fii mai frumoasă, a să nu pari săracă‐ apoi ți‐a pus, piept i‐ a spus, pe urmă, să zâmbești o clipă cum stai pe perete, pusă‐ n ramă, t. Te‐a pus să dai cu roșu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în fața grupului, în prim-plan, chiar pe pardoseală, aplecată ușor pe-un șold, cu picioarele strânse sub corp și sprijinindu-se de pardoseală cu mâna întinsă. Erau ea și încă o colegă, Luli Constantinescu, singurele din clasă purtând uniforme de atlaz negru într-o vreme când uniformele nu erau obligatorii, și alese în mod vădit, ele două, să ocupe poziția aceea privilegiată datorită fizicului lor plăcut. Brațul Getei cu care se sprijinea de pardoseală își amintea Paul era ușor îndoit din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
algerianul cu care locuia, habar n-am. Legătura mea fusese, firește, ea, prin inter mediul unei prietene comune, tot muziciană. El era un berber mândru de originea lui, marcată prin tichia de catifea cu ape vișinii și cu fund de atlaz albastru de care cred că nu se des părțea niciodată. Altfel, era, ca și ea, haios, nepă sător, cam leneș... Imposibil de spus din ce trăia. Căci mă-ndoiesc că din actorie, cum (nici măcar nu) pretindea: nu cred că Othello
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
discursiv 2257 prepuielnic 113 {EminescuOpXV 114} 2259 viorie 2276B sfărimicios 2284 luminos [VERBE] 2254 probez tem 2257 discrie * 2259 semna 2260 inibridi * 2267 a urni 2269 a se obrinti 2276B îmblă 2278 Prinde 2289 P Protestez [MIXTE] 2254 zălog, praznic, atlaz, orz, iezer 2259 adorez zugrav 2261 subțietate subțietăți cusur * subțire 2269 pupăză teafăr bucate măsoriște * Râmnic (de la Ramnus) 2291 a întruluca (tărlă-turlă) 114 {EminescuOpXV 115-136} {EminescuOpXV 137} ARTE. ARTA LITERARĂ. PROZODIE ARTE. ARTA LITERARĂ ["ARTA: UN ACT DE VOLIȚIUNE... "] 2275B
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în torpedou. Tijă metalică, slavă Domnului, ioc... Ia stai așa! Nu mi-a făcut cadou Măriuca, bănuțul de la Matei Basarab, ce e prins, cu agrafe, de elasticul de la chiloți?! Fermecătoarea, într-adevăr, îi dăruise o splendidă piesă de lenjerie, de atlaz, cu găitane de mătase, prinse în față printr-o pafta de aur, lăcuită în nestemate, ce aparținuse, pe vremuri, rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste buci, strîngîndu-și cureaua până la refuz, cât mai jos pe șolduri, pentru a nu-i aluneca slipul roșu, de atlaz, pe drum. De data aceasta, îndepărtat fiind de obiectele metalice, pendulul se porni să alerge pe suprafața hărții voios ca un caniș. Repezindu-se ață deasupra Uliței Vergului. În jurul căreia execută 17 cercuri armonioase, de la stânga spre dreapta. Iar când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
veghind - Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur! {EminescuOpIV 78} Odată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței răsboinici; Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi, băieții, Să pară cântărețe - că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frumoasă-i de-acea albeață sură, Brumată ca lucirea unui mărgăritar; Pe brațe de zăpadă, pe sânii ei se fură A candelei lumină mai rar și tot mai rar. Iar micile-i picioare ating covorul moale Și chinue papucii de-atlaz, care stau jos. L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poale Sta în genunche dânsul privind întunecos... 105Sub umeri-unei fețe ca marmura de rece Sunt umbrele-ntristării, ce-adînci l-arată slab; Prin ochii mari și negri o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți fac roche și capot; Hai, Marie -n deal la vie Să-ți fac roche de cutnie; Hai, Marie -n deal la coastă Să-ți fac roche de mătasă; Hai, Marie -n deal la iaz Să-ți fac roche de atlaz; Hai, Marie -n cafenea Cu capot de catifea. 148 Lună, lună, stea frumoasă și plăcută tuturor, Mai ales acelor cari zac și ard în foc de dor, Ai văzut tu vreodată, unde este draga mea, Unde s-a oprit în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]