110 matches
-
Materialism abderitan și atomist 40-41, 49, 56, 57, 59, 71, 77, 84, 103, 109, 305; cinic 132-133; contrasens 263; epicurian 209, 313; materialismul lui Eudoxos 154; materialismul lui Lucrețiu 252-253, 263-267; materialismul lui Philodem 239; răspândire în lumea romană 225 atomism - căderea atomilor 265-267; contra existenței unei lumi nevăzute 38; contra nemuririi sufletului 38; la Democrit 52, 178, 305; epicurian 184-187; și istoriografie 210, 305; inventatorul atomului 36-37; la Lucrețiu 263-264, 270-271; un materialism 39, 172, 305; nemurirea atomilor 188, 275-276
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui a avea 136; opus virtuții 26, 92, 131, 160, 216 Natură cunoașterea legilor ei 96, 271; și dorință 195-198; și drept 98, 215; opusă legii 90-91, 131; și plăcere 96, 131; teorie 58 fizica - abandonată de Aristip 114; și atomismul 37, 39-41, 62, 172, 266-267; și Democrit 53; epicuriană 188, 285-286; induce etica 40-41, 45, 114, 184-185, 239, 295; nucleară 39; și plăcerea 42-43 fiziologia - la Aristip 118; la Epicur 173, 235; filosofiei 171; și individualism 286-287; și reflecție 177
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a femeilor 214 tiranie 248 și viață filosofică 221, 225-227, 244-249 Psihanaliză inventată de Antiphon 11, 88-90, 93, 161; și Aristip 113 Religie ateism - și imanență 190, 274-275; și istoriografie 210, 271-272; liniștit 64-65, 184, 190; neliniștit 190 creștinism - contra atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant 49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de stoicism și de platonism
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
infern - catolic 43; mitologic 185, 188, 273-275 interlumi 191, 238, 275, 300 paradis - post-mortem 187, 274; terestru 211, 301 politeism. Vezi zei teologie - a lui Democrit 54; a lui Epicur 186, 190-192; a lui Philodem 221, 238-239 zei - excluși de atomism 38, 52; ființe sexuate 238-239; a nu avea frică de ei 64, 184, 296, 298; frumusețe 238-239; ideal inaccesibil 273; inaccesibili la solicitări 191; inactivi 191; inexistenți 61, 66, 271-272; în interlumi 191, 236-237, 274-275, 300; înlăturarea lor 41, 190
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
gândește 172-173; glorios 171; imanent 274; ocazie a mântuirii 200-201; medicație 174, 182; în pace 182, 202-203; procesul sufletului 63; „marea rațiune” 18; schizofren și pitagorist 60-61; ura față de trup 13, 200, 301 dualism - la Aristip 48, 148, 209; contra atomismului 38, 61, 72, 208-210; la Eudoxos 155; evocat înainte de gândirea greacă 36; și hedonism 149-150, 155; și Lucrețiu 274; în Phaidon 187, 275, 307-308; platonician și pitagorician 72, 208-209, 307-308 hrană 133-134, 167, 174, 177-181, 193, 203, 227, 231-232, 235
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ale individului, care, în drumul realizării or implacabile, întâlnesc frțele mereu ostile ale societății). La rândul său, E. C. Basin reproșează „freudismului” lipsa demonsrării experimentării a tezelor sale privitoare la supremația motivației inconștiente, lipsa încercării unei explicații fiziologice a „tensiunii afective”, „atomismul psihologic”, „simplificarea” dinamicii psihice și a conceptului de „sublimare”, înțeles mecanicist, ca simplu transfer de „energie psihică” de la un obiect la altul. Desigur, nu trebuie să minimalizăm în sens absolut rezultatele cercetărilor psihanalitice în care o serie de autori văd
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rezultat o extindere a "conexiunii reprezentărilor" noastre, scria gânditorul german în Breslauer Ausarbeitung 138. Avem conturate aici premisele unui holism romantic, căruia anterior i-am dat o motivație psihologică și la care vom reveni. Acesta intră în evident dezacord cu atomismul pozitivist. Am arătat că din punct de vedere strict metodologic, Dilthey a încercat să depășească un astfel de impas, recurgând, ca de obicei, la o interdependență corelativă: de astă dată, între speculația romantică și inducția pozitivistă. În plan pur formal
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
inductivă, de factură pozitivistă (vezi II, 2Be), prin intermediul căreia Dilthey, aflat la intersecția dintre romantism și pozitivism, își îndreaptă pașii în direcția acestuia din urmă însă doar în ceea ce privește metoda, pentru că altfel el nu renunță la viziunea Marelui Tot, pe care atomismul pozitiviștilor nu putea decât s-o dezavueze. O asemenea integrare a părții în totalitate dă seama nu numai de situarea părții în raport cu întregul o poziție modestă, deloc orgolioasă, precum în cazul romanticilor -, ci și de întreg, care poate fi înțeles
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că obiectul științelor spiritului se constituie la Dilthey "între rațiunea teoretică și rațiunea practică" (s.n.)211. În fine, o altă distincție majoră a fost deja subliniată, iar aici nu facem decât să o recontabilizăm: romanticul Dilthey se diferențiază esențial de atomismul pozitiviștilor prin viziunea lui holistă. Reamintim totuși că, după părerea noastră, această viziune nu se conturează, ca în cazul romanticilor, pe baza unei proiecții-etalon, ipotetic admise, care dublează ideal realitatea, ci prin reconstituirea treptată a întregului pe baza părților și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Așteptând cu speranță și nerăbdare discuțiile asupra manuscrisului, Wittgenstein nu bănuia că ele nu vor fi favorizate de dezvoltări mai recente ale ideilor fostului său profesor. Într adevăr, o lucrare de introducere în ceea ce numea „filozofia matematică“ și lecțiile despre atomismul logic, produse de către Russell în anii războiului, marcau o evoluție a gândirii sale filozofice într-o direcție în multe privințe opusă pozițiilor Tractatus-ului. Russell susținea bunăoară că lumea reală este obiectul de studiu al logicii în aceeași măsură ca și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sunt Sinele, o Gudäkesa, care sălășluiește în inima tuturor ființelor, eu sunt începutul, mijlocul și sfârșitul tuturor ființelor.[...] 41. Orice ființă arătoasă, frumoasă sau puternică, să știi, este puterea mea cuprinsă într-o fărâmă 64. Pe filiera ideilor avansate de atomismul filosofic în conceperea relației dintre substanța materială și existența spirituală (Aurelia Rusu: 2013, 105), sufletul atomilor în mișcare produce nu numai fenomene reale, ci și ideale. Atomul determină dialectica mișcare/gândire/cuvânt/ expresivitate artistică 65. Locul privilegiat pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în domeniile amintite, de proveniență islamică sau latină, se pare că au influențat personalitățile lui Copernic, Galilei, Kepler, care se descurcau bine în toate cele cinci domenii. Alte influențe au venit de la ermetismul matematico-ontologic și de la ideile corpuscular-mecanice derivate din atomismul antic. Bacon a fost personalitatea de tranziție de la magul ermetic Paracelsus la filosoful experimentalist Robert Boyle (23, pp. 102-103). Acești savanți moderni au mai beneficiat de o sursă importantă pentru împletirea celor două tradiții interne ale științei în secolul al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
plecare pentru începutul filozofiei este nimicul, nu ființa 34. Această primă tematizare a nimicului este fundalul pe care Hegel va descrie pe rând diagnosticul nihilist al trecerii la lumea modernă în termeni precum "moartea lui Dumnezeu", "ateism", "fatalism", "pesimism", "egoism", "atomism", și va declara necesitatea faptului ca dialectica să traverseze negativitatea și "nihilismul", așadar "sentimentul că Dumnezeu a murit", recunoscându-l în același timp ca un simplu moment în viața spiritului, care trebuie depășit. Faptul că și un gânditor important ca
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu apa, ci aerul, respective focul ar fi substanța de bază din care ar fi constituite toate celelalte. Anaxagora (500-428 î.Hr.) și Empedocle (484-424 î.Hr.) erau de părere că toate transformările substanțelor se datorează combinării sau separării unor particule indivizibile. Atomismul antic a fost teoria care a căpătat constanță de-a lungul istoriei, avându-i ca reprezentanți pe nu numai pe cei menționați, ci și pe Leucip și Democrit (460-370 î.Hr.). După Democrit materia nu poate fi divizată la infinit. Continuând
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mai pot fi divizate, numite atomi. În concepția anticilor, atomii reprezintă cărămizile fundamentale ale materiei, fiind invizibili, indivizibili, impenetrabili și eterni. Diversitatea lumii materiale rezultă din combinarea unui număr finit de atomi. Pentru că teoria nu avea susținere experimentală, multă vreme atomismul a fost considerat doar o speculație. Concepțiile lui Democrit au fost vehement criticate de Aristotel (389-322 î.Hr.). După Aristotel, materia este continuă și infinit divizibilă, ceea ce înseamnă că nu există atomi. Teoria lui Aristotel se baza pe existența a patru
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
se baza pe existența a patru elemente fundamentale: Pământ, Apă, Aer și Foc, care în proporții variabile ar forma toate substanțele compuse. Treptat, odată cu dezvoltarea industriei, s-a revenit la concepția atomistă, de această dată pe baze solide, experimentale. Astfel, atomismul este acceptat de către mari oameni de știință ca Galileo Galilei, Christiaan Huygens, Isaac Newton, Pierre Gassendi, Roger Bacon, Daniel Bernoulli, Robert Boyle, Mihail Lomonosov, John Dalton și folosit de către chimiști pentru a explica o serie de aspecte cantitative ale fenomenelor
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
au construit astfel de centrale experimentale. Dintre acestea reactorul nuclear francez Phoenix are cel mai mare succes. Dacă acest tip de reactor nuclear ar deveni usual, rezervele mondiale de uraniu ar ajunge mii de ani. Drumul de la legile mișcării la atomismul lui ISAAC NEWTON În perioada cuprinsă între Galileo Galilei și Isaac Newton, încercarea de a matematiza natura a dus la construirea unor modele teoretice sau experimentale ca noi metode de abstractizare și de generalizare. Realitatea era asimilată cu o relație
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
lipsite uneori de explicabilitate și de predictibilitate prin teoria sociologică de sorginte clasică; chiar dacă exemplele de mai sus sunt fenomene explicabile și cauzalist (determinist), ele sunt neinteligibile prin "minimalismul" galileo-newtonian, care reduce lumea la relații funcționale între particule. În societate, atomismul social poate fi tratat cu aceeași "indulgență": de fapt, obiectul de abordat constă în structuri, adică forme care se supun, cred, unor reguli mult mai ușor de tratat prin teoriile morfologice. Revoltele și revoluțiile sociale, devianța socială și comportamentele delictuale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fie cauza absolută a mișcării. Ceva trebuia să rotească sfera cu stele fixe. Și era vorba de forța primordială: Dumnezeu. Când a pătruns în Europa, creștinismul s-a contopit cu viziunea aristotelică asupra universului și cu dovada că Dumnezeu există. Atomismul și ateismul au devenit sinonime. A avea îndoieli asupra doctrinei lui Aristotel însemna să ai îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu. Sistemul lui Aristotel a avut mare succes. Cel mai renumit învățăcel al său, Alexandru cel Mare, a răspândit doctrina în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Zidul aristotelic se fărâmița mulțumită influenței musulmanilor și a hindușilor, prin anii 1400 ajungând să aibă dubii până și cei mai înfocați susținători europeni ai lui Aristotel. Thomas Bradwardine, care urma să devină arhiepiscop de Canterbury, a încercat să contrazică atomismul, vechiul rival al lui Aristotel. În același timp, el se întreba dacă propria logică nu avea cumva lacune, deoarece își baza argumentele pe geometrie, ale cărei linii divizibile la infinit respingeau în mod automat atomismul. Cu toate acestea, lupta împotriva
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Canterbury, a încercat să contrazică atomismul, vechiul rival al lui Aristotel. În același timp, el se întreba dacă propria logică nu avea cumva lacune, deoarece își baza argumentele pe geometrie, ale cărei linii divizibile la infinit respingeau în mod automat atomismul. Cu toate acestea, lupta împotriva lui Aristotel era departe de a fi luat sfârșit. Dacă filozofia lui cădea în dizgrație, dovada existenței lui Dumnezeu - un paravan al bisericii - nu mai era valabilă. Era nevoie de o altă dovadă. Și mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în realitate, oamenii de știință înșiși pot spune foarte puține lucruri. De aceea, Feyerabend apreciază că "una dintre cele mai teribile probleme ale discuțiilor recente din istoria și filosofia științei este realizarea faptului că evenimentele și dezvoltările cunoașterii, precum invenția atomismului în Antichitate, revoluția coperniciană, apariția atomismului modern (teoria kinetică, teoria dispersiei, stereochimia, teoria cuantică), au apărut doar întrucât unii gânditori fie că au decis să nu fie limitați de anumite reguli metodologice evidente, fie că le-au depășit"166. Or
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pot spune foarte puține lucruri. De aceea, Feyerabend apreciază că "una dintre cele mai teribile probleme ale discuțiilor recente din istoria și filosofia științei este realizarea faptului că evenimentele și dezvoltările cunoașterii, precum invenția atomismului în Antichitate, revoluția coperniciană, apariția atomismului modern (teoria kinetică, teoria dispersiei, stereochimia, teoria cuantică), au apărut doar întrucât unii gânditori fie că au decis să nu fie limitați de anumite reguli metodologice evidente, fie că le-au depășit"166. Or, aceasta înseamnă că s-a ajuns
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de natură ideologică, teoriile cunoașterii nefiind altceva decât reflecții ale unor ideologii culturale (p. 75). Popper este considerat, din această perspectivă, un gânditor iluminist, liniile metodologice de forță ale ideologiei sociale pe care-o împărtășește fiind următoarele: a) individualismul și atomismul; b) abordarea statică a gândirii; c) elevarea principiilor abstracte și d) abordarea prescriptivă și moralizatoare. Pe de altă parte, Kuhn apare ca fiind un gânditor romantic a cărui ideologie socială are următoarele coordonate metodologice: a) respingerea atomismului și individualismului; b
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a) individualismul și atomismul; b) abordarea statică a gândirii; c) elevarea principiilor abstracte și d) abordarea prescriptivă și moralizatoare. Pe de altă parte, Kuhn apare ca fiind un gânditor romantic a cărui ideologie socială are următoarele coordonate metodologice: a) respingerea atomismului și individualismului; b) prioritatea concreteții istorice în raport cu universalul; c) sublinierea importanței concretului, în detrimentul legilor generale și abstracte și d) imanența valorilor, care sunt unite cu faptele (David Bloor, Knowledge and Social Imagery, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1976, pp. 64-65
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]