76 matches
-
memorii fapte și trăiri ale unor tineri de pe un șantier, cândva, celebru. Autorul se pare c-a fost, după o logică vie a semanticii, martor ocular, participant nemijlocit la aceste evenimente, care i-au marcat, într-o formă cosmotică și ‚atonală‛, destinul. Ori, de pildă, în paradoxul ,,Un alt fel de membri’’ pe lângă cele două personaje de mai sus, apare în toată concretețea, rezistent la eroziunea vremii și secretarul de partid (al Partidului Comunist), Rebegilă, descris ca un om integru, muncitor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai puțin pierdută, se exilează întâi la Paris în perioada interbelică, cutreieră Europa occidentală, este interesat mai întâi de arhitectură, apoi se îndreaptă spre muzică. Se întoarce în SUA în 1931, devenind elevul lui Arnold Schoenberg, "eliberatorul disonanței", promotorul muzicii atonale. În perioada 1936-1938, predând muzică în Seattle, a început să colaboreze cu dansatorul și coregraful Merce Cunningham (vezi). Începe experimente muzicale cu instrumente neobișnuite, precum "pianul modificat" (un pian dezacordat nu e suficient de bun, așa că plasează tot felul de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu susține unitatea ansamblului. Componentele modelului se echilibrează reciproc pur și simplu prin relațiile vectoriale dintre ele. Nu există pentru o astfel de compoziție lipsită de centru o paralelă în lumea dinamicii vizuale. Știm, într-adevăr, acest lucru din muzica atonală, dacă putem spune cu adevărat că nu există undeva nici un centru tonal atunci când lipsește tonica. Și totuși, pot exista lucrări în care interacțiunea centrilor și a vectorilor să nu creeze unitatea echilibrată despre care am afirmat c-ar fi o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ce se afirmase inițial ca maestru al introvertirii. Printr-o continuitate de concepție asistăm la un nou discurs atematic, a cărui mișcare giratorie nedirecționată desfășoară cu o dezinvoltură improvizatorică arabescuri caleidoscopice ce gravitează, cu prioritate, în spațiul generos al sferei atonale. Pentru încă odată, Debussy recurge la abandonarea ideii de pregnanță tematică, expunând o țesătură sonoră „compactă”, a cărei abstractizare rezultată tinde să acceadă la o treaptă superioară în ierarhia concepției de discurs sonor. Astfel, remarcăm cum în absența unei figuri
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
exemplu de modernist, a inclus noutăți în concertele sale, în timp ce Stokowski, dispărut în 1977, a dirijat în premieră circa 800 de lucrări. „În zilele lor muzica era în viață“, spune Lebrecht, care vede o îndepărtare masivă a publicului de modernismul atonal și tendința producătorilor de muzică de a reveni la nesfârșit asupra vechilor hituri. Are sau nu Lebrecht dreptate? Vă las să citiți demonstrația lui, chiar dacă pe alocuri indigestă. Răspunsurile ce i se dau din lumea muzicală nu conving neapărat. Unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în lanț și e posibil ca acest tip de clasificare să fie singurul aplicabil în cazul unităților mari care constituie termenul actual al reconstrucțiilor noastre."284 6.6.1. Familia chineză Sînt limbi tonale (deși chineză veche era o limbă atonala), izolante (nu au flexiune sau conjugare, topica devenind astfel extrem de importantă în conturarea sensului textului; există numeroase sufixe postverbale exprimînd timpul, modul, aspectul, localizarea, realizarea sau eșecul acțiunii etc.; în clasa numelui există numeroase morfeme, numite clasificatori specificativi, plasate între
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
101, 102, 114, 143, 190, 195, 238, 239, 241, 245, 251, 257, 258, 292, 308, 313, ~ artificială 13, 19, 20, 39, 109, 114, 123, 230, 231, 232, 233, 259, 269, 270, 272, 277, 288, 289, 295, 313, 347, ~ asigmatică 154, ~ atonala 187, ~ autohtonă 106, 113, 205, 253, 269, ~ auxiliara 231, 232, 259, 270, 347, ~-baza 113, 140, ~ clasică 109, 170, 306, 308, ~ comună 34, 42, 90, 104, 105, 106, 111, 135, 137, 138, 140, 151, 153, 162, 164, 169, 176, 195
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
compozitor, scria atunci pentru Times și a dat un anunț la nașteri, care semnala ironic, ca o recenzie, debuturile noastre muzicale gemene (eu sunt sora mai mare, cu opt minute). Eram prezentate ca "soprane remarcabile, care practică mai ales muzica atonală, cu prea puțină subtilitate, dar cu mare forță". Nimic nou de atunci încoace, pe acest plan. Fiecare zi de supraviețuire în acest oraș istovitor, solicitant, era o mare realizare. Străinii de New York, extrem de ușor de recunoscut pentru un New Yorkez
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care pictorul încearcă patetic să și-l însușescă, folosindu-se provizoriu de cel pe care tocmai îi are la îndemînă. Alături, amorfă ca însuși oceanul primordial, se găsește culoarea, această materie vîscoasă, clocotind ca un cîmp de vulcani noroioși, atonală prin chiar excesul tonurilor încorporate; și ea o variantă a golului ce acoperă totul cu griul său nediferențiat și fără limite. Pictura lui Moraru se găsește, așadar, la intersecția acestor două neanturi și experimentează binecunoscutul sens afirmativ care se naște
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
(n. 9 februarie 1885, Viena - d. 24 decembrie 1935, Viena) a fost un muzician și compozitor austriac. Reprezintă școala muzicală vieneză atonală. În copilărie a cântat la pian și a compus mici piese, fără să fi primit o educație muzicală. Între 1904 și 1910 a fost, timp de 6 ani, discipolul lui Arnold Schönberg, căruia îi datorează educația muzicală. Împreună cu Anton Webern
Alban Berg () [Corola-website/Science/306583_a_307912]
-
ale melodiei și ritmului își pierd semnificația inițială și fiecare mod al legăturilor sonore este permis, rezultă o muzică surprinzător de logică și consecventă. Unul din reprezentanții cei mai importanți ai acestui stil este Ornette Coleman, ale cărui improvizații, adesea atonale, fără nicio schemă de acord, șochează la început pe mulți critici, în timp ce alții recunosc în dorința de experimentare, seriozitatea și deosebitul simț al formei. Printre pionerii acestui stil se numără și bassistul Charles Mingus, pianistul Cecil Taylor și saxofonistul Archie
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
a 8-a se intonează tema religioasă ""Veni Creator Spiritus"", a 9-a se termină cu un "adagio" care durează o jumătate de oră, iar a 10-a - rămasă neterminată - cuprinde doar un "adagio" în care se recunosc deja elemente atonale. Printre compozitorii de simfonii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea sunt de menționat: Piotr Ilici Ceaikovski și Alecsandr Borodin (Rusia), Camille Saint-Saëns, Georges Bizet și César Franck (Franța), compozitorii cehi Bedřich Smetana și Antonin Dvořàk (Simfonia a
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
refren memorabil, ea [Beyoncé] nu pare suficient de convingătoare în acest rol”. Recenzorul acestei publicații, Chris Richards, aduce în discuție și opoziția temelor prezentate de „Ring the Alarm” și predecesorul său, „Déjà Vu”. Allmusic descrie cântecul precum unul „înfuriat și atonal”, care „însoțit de un videoclip ce a determinat o serie de analize, alături de o dezbatere asupra aspectului conform căruia Beyoncé ar folosi referințe autobiografice sau, precum a susținut solista, s-a concentrat asupra personajului său din [pelicula] "Dreamgirls"”. Jody Rosen
Ring the Alarm () [Corola-website/Science/308945_a_310274]
-
de la poalele Caucazului. În est formează de obicei corul, alteori o singură voce, acompaniamentul de baș pentru unul sau doi soliști independenți unul de altul, în vest se amestecă trei melodii între ele, aparent fără reguli prestabilite. Muzică originară este atonala. Vocile feminine lipsesc în corurile tradiționale georgiene, în repertoriul cărora intra mai ales cântece de luptă, de ospăț sau de muncă, dar și bocete sau imnuri religioase. Regizori:
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
muzica lui Chopin. Poate fi considerat un compozitor simbolist. A influențat muzica lui Serghei Prokofiev și Igor Stravinski. Asocia fiecărei note o culoare. Mai târziu, în cariera sa muzicală, independent de Arnold Schönberg, Scriabin a dezvoltat un substanțial sistem muzical atonal cu armonii mult mai disonante, care se acordă cu marca sa personală de misticism. Scriabin a fost influențat de sinestezie, iar sunetele și culorile sunt asociate cu diverse armonice. El este considerat de unii a fi principalul compozitor simbolist rus
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
un stil destul de convențional - romantic, un mod ce dezvăluie influența lui Chopin și, uneori Franz Liszt, dar sonatele cele mai târzii sunt foarte diferite, ultimele cinci fiind scrise chiar fără o cheie anume. Multe pasaje din ele pot fi socotite atonale, deși intre 1903 și 1908 o unitate de tonalitate a fost aproape imperceptibil înlocuită de unitatea armonică.
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
Anton Bruckner, Gustav Mahler și Richard Strauss), cât și în muzica ușoară (valsul vienez al dinastiei Strauss, opereta vieneză a lui Johann Strauss (fiul) și a lui Franz Lehár). În ultimii ani ai Monarhiei austro-ungare, Arnold Schönberg a dezvoltat muzica atonală, prin care a devenit unul dintre cei mai influenți și mai cunoscuți compozitori ai secolului XX. Istoria filmului austriac a început tot în Austro-Ungaria. Primele imagini mișcătoare din Austria au fost prezentate de către frații Lumière în Viena în 1896 și
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de intonație naturale. Astfel disonantele nu mai sunt nici pregătite , nici rezolvate în consonanta. Intervale că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează în consonanta. O egalizare ca valoare între intervalele consonante și disonante, o face muzică atonala a începutului de secol XX. La fel ca si Andreas Werkmeister, ce renunța la intonațiile subtile ale sistemului netemperat, așa și compozitorii celei de a două Școli vieneze ( Schonberg, Berg, Webern ) renunța la deosebirea dintre consonanta și disonanta, anihilând astfel
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Muzica atonală este acea muzică care rezultă din renunțarea la funcțiunile și legile tonale tradiționale care caracterizau muzica europeană occidentală încă din secolul al XVII-lea: tonalitatea de bază, funcțiunile armonice (tonică, dominantă, subdominantă), noțiunea de consonanță, cadență etc.) Ea utilizează ca
Atonalitate () [Corola-website/Science/320722_a_322051]
-
resurselor gamei cromatice ("cromatism total"), în care cele douăsprezece semitonuri ale unei octave sunt considerate echivalente. a (sau atonalismul) este un termen care descrie în același timp tehnica respectivă de compoziție, cât și structura armonică care rezultă din aceasta. Sistemul atonal a contribuit în mod determinant la evoluția muzicii din cursul secolului al XX-lea și a dus la dezvoltarea curentelor de avangardă care domină "muzica contemporană". Este greu de fixat momentul apariției atonalismului. El poate fi descoperit în germene în
Atonalitate () [Corola-website/Science/320722_a_322051]
-
opere cu caracter sexual, cum ar fi Sancta Susanna ), si pe 6 decembrie 1934, în timpul unui discurs ținut la Berlin Sports Palace, Ministrul Propagandei din Germania, Joseph Goebbels, l-a denunțat în mod public pe Hindemith ca fiind “un producător atonal de zgomot.” Alții totuși credeau că el ar putea oferi Germaniei un exemplu de compozitor german modern, care, până la această oră, compunea muzică bazată pe tonalitate și cu dese referințe la muzică folk ; pledoaria dirijorului Wilhelm Furtwängler făcută în favoarea lui
Paul Hindemith () [Corola-website/Science/315425_a_316754]
-
24 de măsuri pentru care Paul McCartney a avut ideea să folosească o orchestră simfonică. Orchestra urma să nu aibă o partitură ci să înceapă să cânte de la cea mai joasă notă posibilă la cea mai înaltă într-un crescendo atonal. Producătorul George Martin a avut rețineri când a auzit ideea, din cauza costului prea ridicat să închirieze o orchestră simfonică întreagă, așa că a propus un compromis șă a adus 40 de muzicieni pe care i-a înregistrat de mai multe ori
A Day in the Life () [Corola-website/Science/321398_a_322727]
-
(n. 25 august 1887, Stavanger, d. 14 decembrie 1952, Sveio, Norvegia) a fost un compozitor norvegian, cunoscut mai ales pentru compozițiile sale polifonice atonale. a crescut într-o familie de misionari, el însuși fiind toată viața profund religios. Valen a locuit cu familia câțiva ani în insula Madagascar, unde tatăl său era misionar. În 1895 familia se reîntoarce în Norvegia, la Stavanger, unde începe
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
lui Johann Sebastian Bach. Într-un interviu radio din 1951 a spus că muzica lui Bach „este absolut perfectă, nemaifiid nimic de îmbunătățit. Dar poate fi o sursă de inspirație pentru compoziții muzicale, eu inspirându-mă în compunerea muzicii mele atonale.” L-au interesat și compozițiile lui Arnold Schönberg, Johannes Brahms și Palestrina. Profesorul Kjell Skyllstad de la Universitatea din Oslo împarte compozițiile lui Valen în 3 grupuri stilistice: Aceasta este o listă a compozițiilor lui Valen, împărțite în 4 perioade, conform
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
Savin și harpista Roxana Buracu) a fost executată în premieră de către solistele Miriam Fried (vioară) și Françoise Netter (harpa). Sergiu Natra este considerat ca având o orientare europeană, cu un stil de scriere caracterizat de un flux melodic,o limbă atonala, o gândire polifonica și o dezvoltare gradata a motivului.El folosește uneori folclorul evreiesc ca sursă de inspirație. În afara activității de compozitor, Natra și-a închinat o parte din activitate celei didactice.Între anii 1975-1985 el a predat ca profesor
Sergiu Natra () [Corola-website/Science/335416_a_336745]