50,818 matches
-
Acestea fiind zise, e destul de limpede ce a vrut cu adevărat PCR și despre ce fel de dezgheț a fost vorba în România. Fără a ține cu orice chip să flatez contribuția literaților noștri, sînt silit de evidențe să-i atribui un merit esențial în procesul de liberalizare din deceniul 7. Și să remarc totodată că tocmai voința politică oficială a lipsit din acest proces, care s-a desfășurat oarecum împotriva intențiilor conducerii PCR. P.S. Singura concluzie fermă pe care întîlnirea
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
Dar deja de timpuriu, Castelul Solitude a fost fie și sporadic, un loc care a însuflețit artiștii. Din 1990, Academia Schloss Solitude, care este o instituție de drept public, își asumă programatic maxima deschidere în spațiul artei. Din 1996 sunt atribuite burse de creație și unor asociații de cultură. Astfel se materializează și intenția înrudirii, dintr-o perspectivă istorică, a spiritului Academiei Schloss Solitude cu cel al Școlii de la Barbizon sau al coloniei de artiști Bateau Lavoir din Montmartre - locuri ideale
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
tipărit (cu eventuale documente și mărturii ale redacției sau editurii), de la o ediție la alta - cu modificările de interes specifice fiecărei perioade. Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care le era atribuit și care poate deci explica anumite evoluții semantice. Merită studiat, în plus, modul în care sensul textual se reface, diferit, după transformări aparent minime. Semnificația globală a unui text e profund modificată de dispariția sau substituirea unor cuvinte și secvențe
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
tipărit (cu eventuale documente și mărturii ale redacției sau editurii), de la o ediție la alta - cu modificările de interes specifice fiecărei perioade. Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care le era atribuit și care poate deci explica anumite evoluții semantice. Merită studiat, în plus, modul în care sensul textual se reface, diferit, după transformări aparent minime. Semnificația globală a unui text e profund modificată de dispariția sau substituirea unor cuvinte și secvențe
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
plagiază" nu este un predicat binar. Recent, o revistă americană a divulgat plagiatul unei celebrități în materie de cultură științifică, J. Casti. Cu acest prilej, s-a discutat diferența dintre furtul de texte și furtul de idei, acestuia din urmă atribuindu-i-se o gravitate mai mare. De altfel, textele științifice prezintă o situație specifică. Local, similaritatea textuală este uneori aproape inevitabilă. Definiția unui concept matematic, formularea unei teoreme sunt inevitabil similare la diverși autori. Dincolo însă de această similaritate locală
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
folosește nediferențiat, tot timpul în forță, or, esența muzicii lui Massenet stă tocmai în capacitatea ei de a surprinde cele mai fine nuanțe ale trăirilor eroilor săi. A fost el Werther? Massenet obișnuia ca la apariția unui personaj să-i atribuie o arie-portret: Werther intră în scenă cu cuvintele "Je ne sais si je rêve" și ascultându-l te întrebai, parafrazând un vers: " Unde ne este visătorul?" Eroul său nu a avut nimic din poetul romantic obsedat de iubire, părea mai
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
cuprinde în ea sau, mai bine, ce se consideră la un moment dat că aparține literaturii. Spre deosebire de esență, foarte rezistentă în timp, cuprinsul literaturii este mult mai vulnerabil istoric, schimbîndu-se uneori de la epocă la epocă. Cititorii sînt ispitiți să-i atribuie mereu alte conținuturi. Am constatat eu însumi o astfel de schimbare. Acum trei decenii și jumătate, fostul nostru profesor de teoria literaturii de la Filologia bucureșteană, Silvian Iosifescu, publica o carte despre Literatura de frontieră. La finele anilor '60, frontiera literaturii
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
care vor să trăiască trecutul în prezent (sistemul academic tradițional, prizonier rigid al unei serii de tradiții depășite) și cei care trăiesc cu adevărat prezentul (cititorul). ABL reflectă, ca întotdeauna, epoca sa. Î: Toată lumea vă întreabă mereu: "Cărui fapt îi atribuiți succesul mondial al operei dumneavoastră?" Iar răspunsul pe care îl dați e întotdeauna cam ambiguu. Succesul acesta a fost oare o surpriză pentru dumneavoastră și nu știți prea bine cum să-l explicați? Și în ce fel reacționați față de el
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
primar șca, de altfel, de toți ceilalți, aș adăugaț, decât să-i descoperim substanța dramatică - și tocmai acest fapt îi arogă piesei lui Gogol o aură de capodoperă. " Prin Deznodământul la "Revizorul" - dincolo de impresia de misticism pe care i-au atribuit-o contemporanii și au exagerat-o criticii realismului socialist - Gogol încerca să mute accentul dinspre comodul râs cu care râdem în viață de alții și de cei de pe scenă, de care ne dezicem, în mod categoric, spre acceptarea imperfecțiunilor noastre
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
că acest fenomen, ca toate situațiile de diferențiere lingvistică, poate fi interpretat la fel de bine în cheie pozitivă sau negativă. S-ar putea să fie totuși vorba, dincolo de tradiții socio-culturale, de un fapt fundamental lingvistic: fiind clară tendința românei de a atribui genul gramatical - în opoziția masculin-neutru versus feminin -, după formă ( ceea ce e valabil atît pentru denumiri - de aceea Craiova e feminin, iar Brașovul masculin-neutru, Dacia feminină iar Opelul neutru etc., cît și pentru împrumuturile recente), apariția unui nume de familie ( cu
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
Dînd impresia de-a pleca de la o deviză cioraniană, înscrisă chiar în finalul cărții: "nu cunosc altă grație decît aceea de a sfîrși" ( la început a fost usura), o contrariază totuși prin înfățișările mustind de concretețe sarcastică pe care le atribuie morții, de o vitalitate a imaginarului care, de facto, o suspendă într-un spațiu al indeterminării. Agonia tratată autonom, altfel spus "eternizată" pentru a funcționa ca o unealtă a șarjei, pare a lua locul dispariției, ba chiar a o ironiza
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
prin care trece americanul sunt identice cu cele din Bărăgan sau Oltenia, bătrânii sunt la fel, folclorul este uluitor de asemănător. Balcanii lui Merrill se pot foarte bine integra discursurilor constitutive din punct de vedere cultural, discursurilor ce instituie sau atribuie o identitate. Procedeele instituirii identității au fost discutate de Maria Todorova sau de Vesna Galsworthy. Însă de data aceasta e vorba de teritoriul balcanic în criză, cu schimbări fulgerătoare. Nu întâmplător, unul dintre cei întâlniți afirma că nu știe dacă
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
tot în această primăvară la Aufbau Verlag din Berlin. La 27 martie, în programul Institutului Goethe din România figura o întîlnire a scriitorului cu publicul din București. Salonul de Carte de la Leipzig s-a încheiat, premiile acestui an au fost atribuite, litcologne a fost din nou un succes. Și totuși, cînd războiul din Irak devine tot mai sîngeros, promițînd să dureze multă vreme, nu cumva beletristica își pierde din importanță cedînd locul cărților de specialitate? Sau poate tocmai ea, adevărata literatură
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
dublă ipostază terminologică, turcească și grecească; ca artă de a scrie: "cu atîtea frumoase teginișuri și istileahuri sau metafore și idiotizme". Diversitatea stilistică a textului poate fi dovedită cel mai bine prin două fragmente pe care cu greu le-ar atribui cineva aceluiași autor și aceleiași cărți. Primul e o relatare istorică de politică și diplomație: "Devletul și socotind că nemții și prusianii vor fi mediatori în formă priimiră și să orânduiră soli: Sabica reiz Osman efendi, ce era halea nisangiu
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
Iisus Christos ar trebui totuși să fie fericit pentru că cel puțin a avut o excelentă carieră literară și încă este un nume mare în literatura universală: "A vorbi despre geniul lui Iisus înseamnă a vorbi despre spusele ce-i sunt atribuite, iar unele dintre ele manifestă în mod autentic o autoritate, memorabilitate și individualitate care sunt, toate, însemnele geniului." De fapt, Bloom sfârșește prin a recunoaște candid superioritatea absolută a literaturii asupra tuturor lucrurilor, fie ele pământești sau cerești: "Ar trebui
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Cronicar Creștinism caragialian Noul Caragiale va fi creștin... «sau nu va fi deloc!»": parafraza expresiei atribuite lui Malraux despre secolul XXI aparține dnei Anca Hațiegan. Autoare a unui articol despre O făclie de Paște (STEAUA nr. 11-12, 2002), dna Hațiegan crede că a venit timpul să luăm în considerare "fundalul mitic-creștin pe care e proiectată drama
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
vremea "filmului mut"!!... - Din câte știu, n-ați rămas la cinematografie... - În 1928 am trecut de la cinematografie la teatru. Directorul liceului, profesorul de română St. V. Nanu a fost foarte omenos cu mine; atunci când a reorganizat revista "Vlăstarul" mi-a atribuit cronica teatrală, bucurându-mă și de o recomandare către Teatrul Național, având acces la toate spectacolele. Dinu Noica era redactorul-șef, cronicar muzical - Arșavir Acterian. Eram încântat. Așa am văzut-o pe Marioara Ventura, societara Comediei Franceze jucând în "Pavilionul
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Dolj, cum a menționat Cronicar în Rl. Cel puțin eu, în articol, n-am scris astfel. Mă aflam atunci, când am notat-o, la Târgu Jiu, în Gorj. În articol n-am menționat nici un județ. Și nici nu i-am atribuit inspectorului acela de limba română alt rol decât de a fi citit-o. Nu cred că el era mai mult decât un instrument servil al puterii. De altfel, convingerea mea a rămas, de atunci, că "acțiunea" cuprindea toată România socialistă
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14186_a_15511]
-
o exprimare destul de eufemistică, de un nume "cu sens de invocare, privind prolificitatea", cu sensul "să fie ultimul copil dorit"; ar reprezenta deci o tentativă magică de oprire a șirului nașterilor într-o familie. Că numele "românului generic" putea fi atribuit din afara comunității lingvistice românești o indică unul dintre primele contexte în care apare cu valoarea la care ne referim: Samuil Micu-Klein, în Historia Daco-Romanorum sive Valachorum, relatează înfruntările dintre episcopul Inocențiu Micu și reprezentanții din Dieta de la Sibiu, citînd o
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
încât nimeni nu s-ar încumeta să admită absența stilului în opere care îi stau la inimă... Critica spaniolă n-a vrut să recunoască faptul că cea mai de seamă valoare a lui (Don Quijote, n.n.) este aceea psihologică și îi atribuie în schimb haruri stilistice care multora le vor fi părând misterioase. Într-adevăr, e de ajuns să recitim câteva pasaje, pentru a simți că Cervantes nu era stilist...și că destinele lui Don Quijote și Sancho Panza îl interesau prea mult
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
să nască un zmeu „deja împlătoșat și cu buzduganul în mână"? Poate prin cezariană. Cine-a mai auzit de cultul tarantulelor negre din cutia toracică a zmeului sur de văgăună? Scrie Eliade despre așa ceva? Poate Delumeau? Cum îi pot fi atribuite Animicștiutorului (ce mai nume!) „numeroase vorbe de înțelepciune"? Hasmațuchi, se știe bine, e un ingredient culinar francez. Ce vrea să insinueze autorul? Iar în ceea ce privește descrierea Tărâmului Celălalt de sub arcul carpatin, bănuiesc un plagiat după Jules Verne (Călătorie spre centrul Pământului
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
revoluție și reacțiune. Cel mai discutabil aspect al cărții Sandei Cordoș se regăsește însă în Addenda volumului, intitulată Proletcultismul n-a existat (e vorba, evident, de proletcultismul românesc). Lansîndu-se într-o cu totul justificată critică a modului în care este atribuită denumirea de proletcultism unei perioade a literaturii române, demonstrînd faptul că în anii ’50 Proletcultul era deja o doctrină periculoasă, condamnată în noile literaturi ale Estului, Sanda Cordoș propune o altă denumire pentru intervalul 1948-1964: nu realism socialist (preferat de
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
sporită - la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necotaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit de rap, de zapp, de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult mai tîrziul de-acum Iliescu - din rațiuni legitimare - bate constant moneda revoluției autentice, operă a poporului suveran, nu
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
a asculta o scandare grecească la Epidauros rămâne visul oricui. Atena, în câmpia deschisă spre mare și înconjurată de Parmes, Pentelikon și Hymettos, nu se numește degeaba Athenai, care e o formă de plural (derivată după o uniune de sate, atribuită de legendă lui Tezeu): și astăzi ea însumează mai multe civilizații, de la primul templu al zeiței cu același nume ridicat pe Acropole în jur de 525 î. Chr., Parthenonul lui Pericle, agora veche, la epoca romană, apoi la cea bizantină
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
doar un prag între modern și postmodern, ultimul aflîndu-se în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest sfîrșit de secol, ne reamintește de «euforia decadentă» din anii 1880". Un veritabil nor al lui Polonius! Ne-am exprimat cu alt prilej opinia că postmodernismul reprezintă un soi de clasicism al modernismului, adică
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]