315 matches
-
neîngăduita pe un teritoriu controlat de zâne), pedeapsa curentă fiind orbirea. Zânele rele sunt uneori bătrâne, urâte, uscățive, alteori tinere, ispititoare, dar sadice față de oamenii îndrăzneți. Acestea sunt adesea confundate cu Ielele, insă prin contaminare, căci sunt divinități structural și atributiv diferite. Categoria zânelor bune este luată în seamă de Dimitrie Cantemir: "Zână, cuvânt pe care l-ai putea bănui că provine din numele Dianei. Totuși rareori ei" [românii/moldovenii] "o numesc la singular, ci de cele mai multe ori folosesc pluralul Zânele
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
sau „și” adversativ) se delimitează de asemenea prin virgulă: Propozițiile coordonate legate prin "și" copulativ ori "sau" nu se despart prin virgulă: Propozițiile subordonate subiective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor Propozițiile subordonate atributive explicative (izolate) se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate atributive determinative (neizolate) nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
ori "sau" nu se despart prin virgulă: Propozițiile subordonate subiective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor Propozițiile subordonate atributive explicative (izolate) se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate atributive determinative (neizolate) nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei. Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
urmarea acțiunii din propoziția precedentă. Conjuncțiile sale sunt: Propoziția coordonată astfel poate fi de două feluri: Ca în limba română, fiecărei părți de propoziție îi corespunde o propoziție subordonată. Astfel, există propoziție subiectivă, predicativă, obiectivă, completivă de diferite tipuri și atributivă. În plus mai sunt luate în seamă și tipuri de subordonate care nu au corespondent parte de propoziție. Astfel sunt propozițiile consecutivă, condițională, comparativă și concesivă. Acestea sunt grupate sub denumirea de „subordonate cu conținut semantic special”. Prezentăm subordonatele cu ajutorul
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
posibilă combinarea oricărui antecedent cu oricare cuvânt introductiv. Deseori, subordonata comparativă este incompletă: Exemplu cu subordonată comparativă completă: "Olyan meleg van, mintha nyár lenne" „Este așa de cald, ca și cum ar fi vară”. Există două categorii principale ale acestei subordonate. Propoziția atributivă nerestrictivă ("nem korlátozó jelzői mellékmondat") îndeplinește funcția de atribut al unei părți de vorbire nominale din principală, fără să restrângă înțelesul cuvântului determinat, ci numai adăugând o informație despre acesta. Este introdusă de un pronume relativ sau de un adverb
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
ci numai adăugând o informație despre acesta. Este introdusă de un pronume relativ sau de un adverb pronominal și locul ei este după cuvântul determinat: "A rokonaim, akik szeretnek, mindig segítenek" „Rudele mele, care mă iubesc, mă ajută totdeauna”. Propoziția atributivă restrictivă ("korlátozó jelzői mellékmondat") este de mai multe tipuri: Acest tip de atributivă întregește apoziția unei părți de vorbire nominale din principală. Antecedentul ei este un pronume plasat după cuvântul determinat și acordat cu acesta în număr și caz. Cuvântul
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
sau de un adverb pronominal și locul ei este după cuvântul determinat: "A rokonaim, akik szeretnek, mindig segítenek" „Rudele mele, care mă iubesc, mă ajută totdeauna”. Propoziția atributivă restrictivă ("korlátozó jelzői mellékmondat") este de mai multe tipuri: Acest tip de atributivă întregește apoziția unei părți de vorbire nominale din principală. Antecedentul ei este un pronume plasat după cuvântul determinat și acordat cu acesta în număr și caz. Cuvântul său introductiv este de regulă un pronume relativ, mai rar conjuncția "hogy". Exemple
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
pentru o anumită topică, uneori aceasta fiind chiar fixă, de exemplu în cazul unor pronume personale neaccentuate (Îl văd", "Am văzut-o), în cel al propozițiilor coordonate adversative ("Nu scrie, ci dictează) și conclusive ("Am promis, deci vin), al subordonatelor atributive propriu-zise ("A trimis observatori care să-i relateze tot) sau al consecutivelor propriu-zise ("Erau atâția călători, încât n-aveau loc). În unele cazuri topica este liberă, fără să existe vreo diferență sintactică, semantică, stilistică sau de reliefare între variante: "elevul
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
fost vorba că (lit. „despre aceea că”) facultatea să se mute la Belgrad”, "Pomirila se s tim da neće naći muža" „S-a împăcat cu gândul (lit. „...cu aceea...”) că nu-și va găsi soț”. Pronumele relativ care introduce propoziția atributiva se acordă în gen și număr cu antecedentul sau din altă propoziție, dar nu și în caz, care depinde de funcția pe care o are în atributiva. Exemple: În legătură cu propoziția circumstanțiala de mod este de menționat că: Propoziția circumstanțiala de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cu aceea...”) că nu-și va găsi soț”. Pronumele relativ care introduce propoziția atributiva se acordă în gen și număr cu antecedentul sau din altă propoziție, dar nu și în caz, care depinde de funcția pe care o are în atributiva. Exemple: În legătură cu propoziția circumstanțiala de mod este de menționat că: Propoziția circumstanțiala de scop se construiește în următoarele feluri: Privitor la propoziția circumstanțiala concesiva este de menționat construcția cu conjuncția "makar", în care predicatul este la participiul activ: "Neću popustiti
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
relativ cine se referă la ființe, care și ce se pot referi atât la ființe cât și la lucruri, iar cât se referă la cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atât propoziții în relație cu un substantiv (propoziții atributive), cât și propoziții în relație cu un verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
lucruri, iar cât se referă la cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atât propoziții în relație cu un substantiv (propoziții atributive), cât și propoziții în relație cu un verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă 1/ care se pregătește temeinic.2/ - nume predicativ: Nu știam 1/ care este rezultatul concursului.2/ -atribut pronominal
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
type qu’est Pierre" sau "C’est un brave type que Pierre" „E un tip de treabă Pierre”. Nu trebuie confundată construcția de scoatere în evidență cu "que" cu una scrisă la fel, dar în care "que" introduce o propoziție atributiva. În scris și fără un context corespunzător, de exemplu "C’est la cravate que je préfère" se poate interpreta în două feluri. Dacă "la cravate" este scos în evidență, avem o propoziție cu sensul „Cravată o prefer” (față de altceva), dar
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau "de ce que". "À", respectiv "de" din acestea sunt prepozițiile ce introduc complementele indirecte corespunzătoare subordonatelor. Locuțiunea cu "à" este obligatorie, dar nu și cea cu "de". Despre folosirea pronumelor relative care introduc propoziția atributiva, vezi articolul Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză, secțiunea Pronumele relative. Predicatul acestei subordonate este la indicativ dacă se afirma un simplu fapt: "C’est le patineur qui a gagné la médaille d’or" „(Acesta) este patinatorul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
visiter trois églises ; la première que nous avons voulu visiter était malheureusement fermée" „Trebuia să vizităm trei biserici; prima pe care am vrut s-o vizităm era închisă din păcate”. După cum se vede în exemplele de mai sus, locul subordonatei atributive este imediat dupa cuvântul pe care îl determină, de aceea principala poate continua după ea. Topica în atributiva este cel mai adesea subiect + predicat, dar este posibilă și inversarea acestora: În cele mai multe tipuri de propoziții circumstanțiale, predicatul poate fi nu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
prima pe care am vrut s-o vizităm era închisă din păcate”. După cum se vede în exemplele de mai sus, locul subordonatei atributive este imediat dupa cuvântul pe care îl determină, de aceea principala poate continua după ea. Topica în atributiva este cel mai adesea subiect + predicat, dar este posibilă și inversarea acestora: În cele mai multe tipuri de propoziții circumstanțiale, predicatul poate fi nu numai la un singur mod. În schimb în cea de scop, dat fiind că aceasta nu exprimă un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
toate trei: Unii lingviști includ în clasa pronumelor relative și așa-numitele adverbe relative, care se referă și ele la un cuvânt din propoziția regentă și introduc o propoziție subordonată: Pronumele relativ este cuvânt introductiv în primul rând pentru propoziția atributivă, referentul său din propoziția regentă putând fi: Sunt și cazuri în care pronumele relativ nu are referent exprimat: "Cine poate, bea". Și alte tipuri de subordonate pot fi introduse prin pronume relative: Introducând o subordonată, pronumele relativ are în același
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
proprietatea sa la cel viu (le mort saisit le vif ) prescripțiunea instantanee a lucrurilor mobile (en fait de meubles possession vaut titre ); - translațiunea proprietății prin simplul consimțământ; - materia absenței; - divorțul prin consimțământul mutual; - împărțeala succesiunei că este declarativă și nu atributivă de proprietate; - succesiunea copiilor naturali; - formele și teoria condițiunilor relative la testamente, legate și donațiuni între vii; - societatea de achizițiuni între soți; - ipotecile și privilegiile; - și alte multe teorii cu totul nouă au fost introduse în țară într-un mod
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în genere însă nici vor înțelege de ce e vorba. Totuși ei să fie chemați a distinge pe cel ce știe aceste lucruri de cel ce nu le știe, totuși episcopul să decidă dacă cineva cunoaște deosebirea între "împărțeală declarativă și atributivă ", pălărierul asupra "prestațiunii instantanee a lucrurilor mobile" și altele asemenea. Electivitatea nu se invocă ca un mijloc de avea buni judecători, de vreme ce colegiele electorale sunt tot atât de profunde în materie juridică ca și în cea medicală, fizico - mecanică, farmaceutică. Ea se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care există Între drept și morală nu poate deci să conducă la o diferență de natură Între elementele logice permanente care le constituie. Această diferență nu poate așadar să se spirjine pe distincție Între judecăți În același timp imperative și atributive pentru drept, și judecăți pur imperative În cazul moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele două domenii, al dreptului și al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fapt anterior, un mijloc de dovadă, dar și ca act juridic încheiat pentru a produce efecte juridice, constând în stabilirea legăturii de filiație dintre copil și mamă. II.5. Caracterele recunoașterii Recunoașterea este: a) act declarativ de filiație și nu atributiv de filiație, deci nu creează o stare de lucruri noi, nu modifică și nu creează o filiație nouă . De aceea, recunoașterea produce efecte în mod retroactiv, copilul respectiv fiind considerat al mamei care a făcut recunoașterea, din momentul nașterii și
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
ca punctul patru dintre cele identificate de Ross, poate avea o influență negativă asupra modului în care ceilalți colegi aflați în sală percep informația, asupra climatului din colectivul școlar/universitar respectiv, ca atare. Moore numește acest tip de ascultare ascultare atributivă; persoanele care aparțin acestei categorii leagă direct importanța mesajului de modul în care-l obțin de la emițător (deși, de cele mai multe ori, mesajul în sine este mult mai important decât modul în care este el transmis). Totuși, considerăm că acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dovedi obârșia noastră latină - ca în vremea latiniștilor” (Fl. Ilioasa, 1939: 9). Consemnarea succintă a celor câteva observații privitoare la gramatică este urmată de un capitol de aplicații practice, privind predarea sunetelor limbii române, a cazurilor substantivului și a propoziției atributive (Fl. Ilioasa, 1939: 33-39). Fl. Ilioasa nu mai discută teoretic aceste aspecte, considerând suficientă discuția anterioară privind tratarea noțiunilor la orele de gramatică - în strânsă legătură cu logica, (cf. supra, Fl. Ilioasa, 1939: 16); preferând ca în partea a II
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
privind tratarea noțiunilor la orele de gramatică - în strânsă legătură cu logica, (cf. supra, Fl. Ilioasa, 1939: 16); preferând ca în partea a II-a metodicii sale să trateze practic câteva lecții privind sunetele limbii române, cazurile substantivului și propozițiunea atributivă (Fl. Ilioasa, 1939: 33-39). Facem și observația că așa cum sînt prezentate aceste „lămuriri”, ele se adresează profesorului și nu sînt formulate ca obiective ale elevului, cf. Sunetele limbii române (clasa I=. lămuriri metodice. Rostul acestei lecții este să dea elevilor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
2 (recapitularea la lit. rom. în preajma bacalaureatului, cu exemplificări de teme). [35] POPESCU BRÎNZAN, ELENA, Deficiențe de ordin metodice [La rubrica: Gramatica în școală], Gî, 19, nr.883, 1967, 2. [36] POPESCU, ȘTEFANIA, Probleme ale predării atributului și a propoziției atributive, Probleme de gramatică și stilistică, 1967, p. 60-75. [37] POPESCU, VASILE V.; NICOLAU, AURELIA, Despre sistematizarea concentrică și lineară a conținutului învățămîntului, Rev. Ped. XVI, 1967, nr. 1, p. 35-46. [38] RADU, N.; Gramatica pentru clasa a III-a. Manual
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]