173 matches
-
discreți” cu neostoită voință de putere etc. -, publiciștii și publicațiile de prestigiu și calitate, dându-ne uneori speranțe în capacitatea „celei de-a patra puteri” de a contribui la nașterea unui nou spirit public prin cristalizarea unui discurs mediatic nou, audibil prin larma generală a unei societăți locvace, isterizată de lipsa călușului. Formula mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de amărăciune din gât. — O să-l dea pe mâna lui Seius Strabo, se smiorcăie nefe ricit. — Ce caută Seius Strabo în povestea asta? tresaltă alarmat Au gustus. Ianuarius ezită, mușcându-și buzele indecis. Imploră iertare din ochi și murmură abia audibil: — Plautius Silvanus are de gând să-și mărite fata cu un ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui, Augustus strânge din pumni. Izbește cu atâta violență în masă încât răstoarnă cupa cu vin. — Niciodată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se schimbă. Din certăreț de vine nostalgic. Suspină adânc: — Parcă îl văd și acum, alergând ca un nebun pe străzi și la răspântii... Trio îl urmărește cu ochii cât cepele. — Le cerea oamenilor să mi se închine, murmură bătrânul abia audibil. Deși e speriat și îngrijorat, Fulcinius încearcă să rămână ra țio nal. Cinic chiar. Vorbe dintr-astea sunt pură propagandă menite să-l intimideze. Octavianus Caesar acceptă orice fel de ono ruri. El însă a greșit când și-a făcut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reflexie a sunetului au o deosebita importanta in spatiile mari destinate spectacolelor sau altor manifestări. Preocupările pentru realizarea unei bune audiții in edificiile publice datează din antichitate (amfiteatrul in forma de potcoavă de la Epidaur). II.3. Ultrasunete Clasificarea sunetelor in audibile si neaudibile pleacă de la considerente subiective legate de simțul auzului. Intr-o clasificare bazata pe frecventa de vibrație, sunetele se împart obiectiv in: infrasunete, cu frecventa sub 16 Hz; undele seismice, bătăile inimii sau oscilațiile pendulului intra in aceasta categorie
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
diapazoane construite cromatic se pot executa melodii ca la xilofon. Pentru laboratoarele de acustică și pentru alte scopuri se construiesc diapazoane într-o largă gamă de frecvențe, de la câțiva hertzi până la 90 000 Hz, deci cu mult în afara câmpului sonor audibil. Diapazonul a fost inventat în 1711 de John Shore, trompetist la curtea regelui George al Angliei. A trecut repede la Paris, adică într-un loc unde studiile de acustică muzicală erau mai înaintate decît oriunde. Printre savanții de seamă se
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
cărei pereți erau Înțesați cu cărți, de la pămînt și pînă la infinit. — Ce părere ai? Întrebă Aldaya. Julián abia dacă Îl auzea. Damián, spune-i lui Jorge să coboare chiar acum În bibliotecă. Servitorii, fără chip și fără o prezență audibilă, alunecau la cea mai mică poruncă a stăpînului cu eficiența și docilitatea unei trupe de gîndaci bine antrenați. Vei avea nevoie de altă garderobă, Julián. Există o mulțime de mîrlani care nu țin seama decît de aparențe... Am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
privire critică vaza Evei. Cred c-o să pun floarea de lupin alb cu câțiva milimetri mai la stânga. Asta o să ajute la accentuarea calităților oratorice ale trandafirului. Și-acum irisul vine uite-aici. Trebuie să încerci să realizezi un efect aproape audibil al contrastului coloristic. Aș zice chiar unul contrapunctic. Eva dădu din cap aprobatoare și oftă. — Odinioară era așa de plin de energie, zise ea. Iar acum nu face altceva decât să zacă așa prin casă și să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
proletară, amestecată. Iar Papa, tatăl ei drag, de mult dispărut, e intelectualul cu idealuri, dar și cu suspiciuni ; cu intuiția, nu și cu priceperea vieții. Și celelalte personaje sunt pregnante : Dimineață pierdută îmi pare însă dominată și în mod vizibil (audibil) structurată de acești trei actori epici. Dacă pragmatismul țărănesc al Vicăi este să obțină în avans cu o săptămână banii fixați o dată la două luni, pentru memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă în a oferi acești bani - în orice condiții - pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu. Se auzi o bătaie în ușă și părintele Bernard, care se strecurase prin bucătărie, își băgă capul înăuntru. — Hello, pot să intru? — Uite c-a venit și părintele să te vadă! exclamă Gabriel. Brian scoase un „Of, Doamne!“ abia audibil, făcând o grimasă către Stella care, își închipuia el, împărtășea părerile lui în legătură cu „preotul lipitoare“. — Am auzit că te afli aici, se adresa preotul către Stella. Bună, Ruby. — Da? Asta înseamnă că a aflat toată lumea? replică Stella. E cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un spațiu minuscul, închircită ca un făt în matrice, avea în curând să se dilate, să primească multe, poate chiar foarte multe iubiri noi. Dorințe noi, atracții noi, cunoașteri noi. Hattie se găsea acum la marginea, la ultima răsuflare audibilă a copilăriei. Sosise timpul, timpul logic ca Pearl să-i redea libertatea; era, într-adevăr, obligată să o elibereze. Poate că așa ar simți o mamă, își spuse ea. Dar, la urma urmei, o mamă e mamă pentru totdeauna. „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai departe, își întoarse gândurile la subiectul excursiei la mare. Subiect detestat de Brian, care nu o încuraja deloc să se gândească la el. Stătea scărpinându-și fața ciupită de vărsat cu unghiile lui boante, care scoteau un zgomot hârșâit, audibil, și privea, fără să fie văzut, în direcția lui Gavin Oare și Maisie Chalmers, care chicoteau la o masă din colț, și a doamnei Bradstreet care bea apă sulfuroasă și medita adânc asupra teribilului ei secret. Dacă vrem să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zgomotul apei fierbinți care se descărca întruna în căzile ca niște bărci cu capete retezate, din băile camerelor individuale. Când ușile camerelor erau închise, zgomotul se difuza ca o vibrație profundă, continuă, care, foarte curând, înceta a mai fi conștient audibilă. George stătu un timp nemișcat, percepând vibrația care se armoniza atât de desăvârsit cu bătăile inimii lui și cu freamătul întregii sale ființe. Mai merse câțiva pași, picioarele înfundându-i-se în covorul gros și moale, ca o blană. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște tigri foarte blânzi. Întreaga scenă i se părea o imagine dintr-o lume a siguranței și a autorității. Dar de cum intră, simți că ceva era în neregulă. Stăpânea o tăcere ciudată, întreruptă la un moment dat de murmure abia audibile și de pași înăbușiți. Anthea ieși din biroul unchiului ei. Plângea. Se îndreptă spre el și-i spuse: — O, Tom, ce minunat din partea ta că ai venit! își încolăci brațele în jurul gâtului lui și își îngropă fața în pardesiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în direcția băii. Execută această operație împingându-l pur și simplu cu coapsa și patul, îndatoritor iarăși, aluneca de bună voie. George se simțea cotropit de o slăbiciune în care se amesteca însă și o grabă febrilă. Respirația îi devenise audibilă, într-un curent de „oh, oh, oh“ expirate înăbușit. Părea să nu se mai sinchiseacă dacă John Robert se va deștepta sau nu. Partea mecanică a operației, necesitatea absolută a acțiunii pe care o împlinea îl absorbeau în întregime. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bazată pe experiența concretă a cântecului, care începea să facă parte din cadrul experienței celui care se ocupa de muzică doar la nivel teoretic: „Vocea perfectă este înaltă, suavă și clară: înaltă, pentru a se adecva intensității; clară, pentru a fi audibilă urechilor; suavă, pentru a îmblânzi sufletul ascultătorilor. Dacă lipsește unul dintre aceste elemente, vocea nu ar fi perfectă”. Reflecția muzicală a lui Isidor din Sevilla poate fi considerată mărturia unei concepții despre muzică mai puțin dependentă de parametrul cosmologic și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se ridică în picioare. Cum Rima cea ghemuită părea că nu-l poate observa, el o urmă pe cea care mergea. Se luară de mînă și parcurseră o mare distanță în tăcere. Nimic nu era vizibil în afară de paloarea ceții, nimic audibil, în afară de oftatul mării. Aerul rece le înțepa fața; umerii, coatele și degetele începură să li se încleșteze și să îi ardă, în special la mijlocul pantei, cînd unul se lupta să-l tragă pe celălalt, care o lua la vale. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zîmbise tot timpul, privind în jos cu ochii pe jumătate închiși. Se ridică și stătu cu o mînă pe masă și cealaltă în buzunar, iar capul zîmbitor îi era ușor plecat într-o parte. Așteptă pînă ce aplauzele, conversațiile abia audibile, tusea și freamătul se potoliră. în această tăcere, figura lui, relaxată, dar nemișcată, cîștigă în putere și autoritate pînă ce întregul cerc de oaspeți semănă cu un public de statui bine dăltuite. Lanark era uimit cum atîția oameni pot produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark, dar nu vrea să te cunoască. Uneori e idiot. — Cine-i Horace? — Cineva care nu vrea să te cunoască, zise Alexander brutal. Un nenorocit de operator radio. Lanark se ridică în picioare. Vibrația din pămînt devenise o palpitație aproape audibilă și Rima spuse încordată: — Mi-e frică, Alex, nu fi rea cu mine. Vibrația se opri. în tăcerea aceea imensă, aerul fierbinte părea să opărească pielea. Lanark se simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
creadă că este doar un necunoscut ignorant care anunță de bună voie poliția. Declicul obișnuit constitui prima înștiințare că s-a stabilit legătura. Înainte ca persoana de la capătul firului să apuce să spună ceva, Hedrock rosti într-o șoaptă destul de audibilă: ― Poliția? Sînt prizonier pe ceea ce mi se pare a fi o navă spațială și vreau să fiu salvat. Urmă o pauză lungă, apoi un bărbat spuse cu voce scăzută: ― La ce adresă vă aflați? Hedrock dădu adresa și continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dimineață -să arunce o privire? Și cere-i lui Vianello să trimită o echipă care să verifice ambele locuri ca să vadă dacă nu sunt semne că s-ar fi petrecut acolo. Bonsuan se ridică din scaun și genunchii Îi pocniră audibil. Aprobă din cap. Cine-i acolo jos care să mă poată duce la Piazzale Roma și apoi la cimitir? — Monetti, răspunse Bonsuan, numindu-l pe unul dintre ceilalți piloți. — Îi poți spune că aș vrea să plec cam În zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că, datorită acestui lucru, e de trei ori mai rezistentă și, dacă pot adăuga ca notă de avertizare, de trei ori mai periculoasă. Se uită la Brunetti și Întrebă: — Cât de adânc ești implicat În asta, Guido? Îngrijorarea sa era audibilă. — Ți-amintești de americanul ăla care a fost ucis aici acum o săptămână? — A, da, În cursul unui jaf. Cât se poate de regretabil. Apoi, obosit de atitudinea sa, contele adăugă, sobru: — Ai descoperit vreo legătură Între el și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
indivizii aglutinați dau un extraordinar elan ecluziunii lor nebuloaselor umane care sînt mulțimile. Da, desigur, dintotdeauna au existat mulțimi invizibile, tăcute. Dar printr-un fel de accelerare a istoriei ele și-au rupt lanțurile. S-au revoltat, devenind vizibile și audibile. Și chiar amenințătoare pentru existența indivizilor și a claselor, în virtutea tendinței lor de-a amesteca și de-a uniformiza totul. O dată căzute măștile, le putem observa acum cu ochiul liber: "După Revoluția franceză, scria Canetti, aceste explozii au căpătat o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
21 decembrie - Filip afirmă că la respectivul miting ar fi fost folosite arme neconvenționale, psihologice, pentru a crea o stare de panică între participanți. Autorul bănuiește că s-ar fi emis la mare intensitate unde de joasă frecvență (sub pragul audibilului), care ar fi indus participanților la miting o stare de neliniște și tensiune. În același sens, s-ar fi folosit arme „halotronice”, bazate pe emisii de radiații electromagnetice cu efect de stimulare a receptivității umane (pp. 42-43). Teza lui Filip
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sufocă. Fereastra odăii lui răspundea pe latura stângă a curții și se deschidea asupra împrejmuirii de zid a casei vecine. Fiind însă aproape de stradă, puteai vedea, aplecat asupra ei, și grilajul din față, iar dinăuntru, pe liniște, pașii trecătorilor erau audibili. Stingând lumina, Ioanide constată că o pată mare, albă, secționând întunericul pe zidul din apropiere și care s-ar fi bănuit a proveni de la becul din odaia lui, nu dispare, indiciu al unei surse străine. Totdeodată, câinele mârâi în somn
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai marginale. De exemplu, toată mișcarea de emancipare a afro-americanilor a fost de fapt condusă de figuri ecleziastice și a mers pe linia aceasta, a intrat în matca religioasă până chiar și în ziua de azi. S. A.: Această dimensiune e audibilă la nivelul retoricii publice, deși îi alienează pe posibilii parteneri "liberali", adică tradus în clar atei de stânga. Dar "metapolitica" de natură religioasă are un ecou semnificativ în toată America profundă. V. N. : La afroamericani este complet în felul acesta
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]