69 matches
-
blanchotian - fără să-l respingi pe acela lévinasian al ființei care nu există decît În fața chipului Celuilalt - La Communauté inavouable este un alt titlu blanchotian? și cred că, Într-adevăr, singurul punct de articulare a violentei dialectici hegeliene cu generozitatea augurală lévinasiană este tematica morții. Moartea ca antiteză la Hegel este la un moment dat echivalentă cu moartea ca ștergere și supunere a Ființei În fața Celuilalt. Aici cred că se joacă miza gîndirii lui Maurice Blanchot - aici, În Încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
basmele românești, "porcul (purcelul cu părul de aur) este o întruchipare zoomorfă a astrului zilei; eroul din basm se poate transforma în purcel sau, invers, așa cum se întâmplă în basmul lui Creangă Povestea porcului [ ... ] Porcul mat apare și ca animal augural și meteorologic. Prevestește frigul sau căldura, iar întâlnirea cu el, în realitate sau în vis, e prevestitoare de bogăție și fericire [ ... Un cuplu în vârstă își dorește atât de tare un copil, încât purcelul găsit de moș înlocuiește odrasla mult
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
respectarea obiceiului de preparare a unui colac mare și frumos împletit, pe care se strâng darurile pentru moașă." Prin urmare, pâinea, colacul, azima reprezintă simboluri benefice: bucurie, rodnicie, belșug, fertilitate, puritate. Funcțiile ritualice ale pâinii sunt cea apotropaică și cea augurală, de menire rituală a unui viitor bun. Practica rituală "masa ursitoarelor" se bazează pe principiul analogiei: obiectele simbolice care se pun vor transfera copilului calitățile: sănătate, frumusețe, noroc. Iată că norocul este doar o părticică din "scrisa" sau "data" copilului
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
șuieratul coasei. "Conform unor credințe, larg răspândite în spațiul indo-european, cucul are puterea de a profeți mersul vieții, numărul de ani, norocul sau nenorocul oamenilor, bogăția sau sărăcia, împlinirea erotică sau singurătatea, sănătatea sau moartea. Funcția oraculară derivă din virtuțile augurale specifice cântecului (ori manifestărilor) tuturor păsărilor migratoare: venind primăvara, o dată cu reînvierea naturii, marcând și consfințind acest început, ele au puterea de a vesti rânduiala lucrurilor și (chiar) de a așeza evenimentele pe o anumită matcă. b. În același sens, sortitul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
existenței fenomenului divinatoriu. Deseori erau invocate fapte concrete, iar unele exemple sunt extrem de grăitoare în acest sens. Cicero îl invocă în bine-cunoscuta sa lucrare Despre divinație pe Romulus, întemeietorul Romei. Acesta s-a servit de lituus, "simbol emblematic al puterii augurale, (...) pentru a trasa spațiile, când a fondat orașul". La fel, Cresos, ultimul rege al Lydiei, a consultat oracolul din Delfi înainte de războiul purtat cu Cyrus al II-lea, regele Persiei. El a primit următorul răspuns: Dacă vei trece fluviul Halys
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și semnificații, ale cărui înțelesuri ascunse așteaptă încă să fie descoperite și decriptate. Anumite spații socio-culturale au privilegiat o multitudine de asemenea idei și reprezentări. De exemplu, egiptenii și babilonienii s-au ocupat în special de astrologie, etruscii de arta augurală și haruspicii etc. în Despre divinație, Cicero oferă o explicație plauzibilă a acestui fapt: condițiile geografice și cele care țin de profesiile și îndeletnicirile apropiate unei arii socio-culturale ar fi cele care favorizează apariția sau dezvoltatea unor tehnici spirituale specifice
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cleromantică. În evoluția acestei categorii divinatorii, A. Bouché-Leclercq constată două stadii distincte: stadiul I, în care divinația se ocupă doar cu interpretarea prodigiilor. Are un caracter conjunctural și dobândește aspectul unei științe raționale; stadiul al II-lea îl reprezintă arta augurală, care numește, în fapt, o decădere a artei și cunoașterii divinatorii. Practic, auguratul susține autorul francez face trecerea către divinația intuitivă și cea profetică. Concret, divinația inductivă avea ambiția de a stabili o legătură între semn și semnificat. Sigur, acest
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
augur, pentru a aduce sacrificiile. Tot așa la înrolări, consulii aveau grijă ca primul soldat să aibă un nume norocos"68. Aceasta poate fi considerată doar o formă derivată a divinației cledono-mantice, ceva mai vulgarizată, semănând foarte mult cu practica augurală. Important nu mai este caracterul instinctiv și deci misterios al rostirii, ci faptul că un cuvânt poate fi încărcat pozitiv sau negativ și poate influența în acest fel realitatea. Mai mult chiar, el o poate numi și chiar provoca. La
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de treabă/ Și luat în seamă"69 Chiar dacă de această dată rostirea nu mai este una umană și aparține unor ființe misterioase, în mentalitatea populară ea are același rol divinatoriu. Probabil, credința românilor în ursitoare a generat și diferite practici augurale cu scop magic și divinatoriu. Astfel, auguratul este destul de des întâlnit la naștere, la nuntă sau cu ocazia altor sărbători. În cazul nașterii, "alături de moașă, în aceste rituri de început și practici magice augurale un rol aparte îl aveau femeile
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ursitoare a generat și diferite practici augurale cu scop magic și divinatoriu. Astfel, auguratul este destul de des întâlnit la naștere, la nuntă sau cu ocazia altor sărbători. În cazul nașterii, "alături de moașă, în aceste rituri de început și practici magice augurale un rol aparte îl aveau femeile care veneau cu daruri și cu urări de noroc, sănătate, prosperitate la 2-3 zile după botezul copilului"70. Totuși, cel mai însemnat ritual din tradițiile românești care face trimitere directă la magia cuvântului, mai
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dit jamais, Marne-La-Vallée Cedex, Farel, 1997. BENSKI, Claude, CAUDRON, Dominique, GALIFRET, Yves, KRIVINE, Jean-Paul, PECKER, Jean-Claude, ROUZÉ, Michael, SCHATZMAN, Evry, The "Mars" Effect, a French Test of over 1000 Sports Champions, Amherst, New Work, Prometheus, 1996. BERDAN, Lucia, "Practici magice augurale și de divinație în obiceiurile de naștere", Anuarul arhivei de folclor, XV-XVII, 1994-1996, Cluj-Napoca, 1997, nr. 1-2. BERDAN, Lucia, Fețele destinului. Incursiuni în etnologia românească a riturilor de trecere, Iași, Ed. Universității "Al.I. Cuza", 1999. BERGER, Peter, LUCKMAN, Thomas
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Alexandru Macedon a devenit unul obișnuit prin faptul că frecventa cu o anumită regularitate pe profeții templelor, mai ales înaintea unei expediții militare, este mai puțin cunoscut faptul că un Romulus, de pildă, a fondat Roma ajutându-se de arta augurală. El ar fi trasat cu ajutorul unui instrument numit lituus zonele de pe cer în interiorul cărora trebuiau făcute observațiile (vezi p. 59). Desigur, există și alte nume la fel de celebre care s-au preocupat de arta divinatorie: Platon, Aristotel, Xenofan, Thales, istoricii Fabius
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
proprie: cocoșul este un vestitor al luminii, aduce ordine în dezordine, găina este un simbol al abundenței, un mediator între treptele existenței, porumbelul este pasărea-mesager, prin excelență, barza reprezintă un alter ego mitic al gospodarului și neamului, fiind "o pasăre augurală, vestitoare a renașterii firii", rândunica este considerată "o metamorfoză a femininului", vrabia este "gureșă" și "păgubitoare, aidoma șoarecelui", cioara are atribute de "furtișag", dar și psihopompe, ciocârlia este prezentă ca "viețuitoare chinuită care tinde spre ideal", cucul este "sfânt", cântecul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din aluat, bucățele și se pun în uncrop, cu mult zahăr și cu acesta se îndulcesc toți nuntașii, ca să fie traiul la tineri dulce; dar mai întâi gustă mirii. Tot așe, hulubii se scriu pe ouă la Paști."269 Pasăre augurală, vestitor al primăverii și mesager din alte lumi, cocorul este considerat un simbol al longevității și fidelității, purității și imortalității 270: Numai cucoșul și cucoara de demult, dacă-i fierbea, la loc înviau. Era o babă și avea o cucoară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sfera infernală proprie zeului catahtonic Calu. Tot de importanță mare apare existența unui fond de credințe, comune În Etruria, Latium și regiunii umbro-sabine, referitoare la auspiciu și la augur: nu numai Etruria dovedește că are cunoștințe și că folosește practicile augurale În accepțiunea lor cea mai vastă, adică de disciplină a prezicerii, care constituie unul dintre cele mai importante instrumente ale relației dintre om și divinitate, legitimează puterea și organizează spațiile și știința tehnică primitivă, dar tocmai pornind de la fundamentele „teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cult cu tèmenos, altarul și templul cu parte internă și peristil, dar adaugă la el caracteristici proprii În ceea ce privește forma și substanța: printre acestea din urmă, cea mai semnificativă este folosirea estradei, ale cărei fundamente teoretice trebuie căutate În doctrina augurală panitalică a lui templum, a lui focus effatus, adică a spațiului „eliberat de spirite” și marcat tocmai prin construirea estradei, instrument material și simbolic al separării „casei zeului”, purificată de lumea Înconjurătoare grație acțiunii augurilor. 4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂTC "4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etrusce, oscilante, dacă nu pe plan sexual, cu siguranță mobile Între cer și pământ, Între diferitele puteri și spațiile dominate de ele. Toate aceste lucruri sunt favorizate de concepția magică etruscă și italică pe care noi o cunoaștem din disciplina augurală, a corespondenței Între templa, in caelo, in terris și sub terra, adică a analogiei existente În prezența zeilor În sfera cerească, pe fața pământului și În infernuri, și trecută de aici În arta auspicială, care a sfârșit prin omologarea cerului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a sfârșit prin omologarea cerului și pământului pe suprafața ficatului victimei. Născută nu fără influențe mesopotamiene (datând, poate, din marea fază de orientalizare dintre secolele al VIII-lea și al VII-lea Î.Hr.) din trunchiul panitalic al doctrinei augurale, arta auspiciului, În ramurile sale principale, a examinării ficatului, fulgerului și tunetului, reprezintă o specializare politico-religioasă a culturii sacerdotale naționale care s-a dezvoltat În interiorul marilor familii; puternica Închidere oligarhică a societății etrusce, Începând din secolul al V-lea Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrările și articolele cu caracter general. Bayet, J. (1929), Herclé. Etude critique sur les principaux monuments relatifs à l’Hercule étrusque, Paris. Bloch, R. (1976), Prodigi e divinazione nel mondo antico, Milano. Catalano, P. (1966), Contributi alio studio del diritto augurale, Torino. Clemen, C, 1936), Die Religion der Etrusker, Bonn. Cornelia, A. (1978), Il materiale votivo tardo di Gravisca, Roma. Cornelia, A. (1982), Il deposito votivo presso l’Ara della Regina, Roma. Cornelia, A. (1986), I materiali votivi di Faleri, Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]