2,211 matches
-
sunt exegeza primelor versete din Cartea Facerii, interpretarea creației lumii în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în sfârșit, interpretarea timpului, o problemă, aceasta, care stârnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie cu o profesiune de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pământești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu gratitudinea credinciosului care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era anunțată, în esență, la sfârșitul acelei opere exegetice pe care Augustin o ducea la bun sfârșit în 412, adică Explicarea Facerii în litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei pe care păgânii erau obișnuiți să-i venereze; și cum acest cult este interzis, ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Pelagius fusese achitat de conciliul de la Diospoli pentru că episcopii nu erau bine informați în privința doctrinelor sale și se mulțumiseră doar cu faptul că acesta se disociase de Celestius și cu ceea ce Pelagius însuși spusese în acel moment, de aceea Augustin consideră necesar să reexamineze întreaga problemă. Papa Inocențiu aprobă acțiunea lui Augustin și Aureliu și îl condamnă pe Pelagius în ianuarie 417, însă, cum papa moare la puțin timp după aceea, Pelagius și Celestius însuși reușesc să obțină anularea condamnării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se refugieze pentru că pelagianismul fusese interzis în Italia, așa cum am spus, și el însuși fusese condamnat în acei ani. După ce s-a stabilit în preajma lui Teodor, Iulian a ajuns să cunoască a doua carte din tratatul despre Nuntă al lui Augustin căruia îi răspunde prin opt cărți dedicate Lui Florus, pline de atacuri violente la adresa adversarului; și polemica a continuat pentru că episcopul din Hippona a replicat scriind Contra celui de-al doilea răspuns al lui Iulian (Contra secundam Iuliani responsionem), numită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc. Potrivit lui Augustin, dacă e adevărat că eu posed liberul arbitru, e tot atât de adevărat și că vreau să trăiesc. Atunci, voința este ceva ce mi-a fost dat ca un fapt despre care nu se poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii creștine, idee apărată de Augustin întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin În paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bibliografie: P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Et. Augustiniennes, Paris, 1964; E.A. Thompson, Il cristianesimo e i barbari del Nord, în vol. colectiv, Il conflitto tra paganesimo e cristianesimo nel secolo IV, cit., pp. 65-88. I. DISCIPOLII LUI AUGUSTIN Am reunit sub acest titlu generic pe toți scriitorii care, pornind de la învățătura lui Augustin, cum au făcut Quodvultdeus și Orosius, sau, mai precis, de la polemica sa antipelagiană, ca Prosperus și alții, au inițiat, în prima jumătate a secolului al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era destul de răspândit în Africa creștină din secolele al cincilea și al șaselea. Quodvultdeus, născut probabil la Cartagina prin 380-390, apoi diacon al Bisericii cartagineze, intră în contact cu Augustin. Ne-au mai rămas două scrisori expediate de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221), el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor care să fie de folos atât pentru învățați, cât și pentru ignoranți, astfel încât toți să poată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care le frecventase la Cartagina, e încă destul de prezentă. Bibliografie. Ediții: PL 51; SChr 101-102, 1964 (R. Braun); CChr.Lat 60, 1976 (R. Braun); CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosperus Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și o poezie puternic moralizatoare, lucru ce l-a determinat pe Fontaine să definească poezia lui Prosperus și a epocii sale „examenele de conștiință ale secolului al cincilea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin care ne rămâne necunoscut; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudențiu), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
practicat numai în cercuri restrânse este eretic. Astfel, chiar gânditori mari precum Tertulian și Origen rămân în afara Bisericii. Vincențiu susține idei semipelagiene și îl condamnă pe Augustin; înainte de a scrie această operă, el compusese Obiectiones în care îl acuza pe Augustin de erezie, lucru care îl făcuse pe Prosperus să se ridice împotriva lui (cf. p. ???). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta selectate de Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el compusese Obiectiones în care îl acuza pe Augustin de erezie, lucru care îl făcuse pe Prosperus să se ridice împotriva lui (cf. p. ???). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta selectate de Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuie să fi servit la combaterea lui Nestorius. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 8. Faustus din Riez Originar din Britania, născut probabil în primii ani ai secolului al cincilea, Faustus a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
am folosit deloc) s-a apropiat și Boethius, îmbogățind-o cu contribuția sa personală; în al doilea rând, el a abordat-o ca un laic, cu forma mentis a laicului și nu a omului Bisericii, cum ar fi putut fi Augustin după convertire (însă în Dialogurile lui Augustin dinainte de convertire, așa cum am spus deja, nu sunt multe elemente specifice credinței creștine). În sfârșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boethius a trebuit să le abordeze erau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Capitolul XIII AUGUSTIN Dacă, pînă acum, examinînd literatura creștină din secolul al IVlea, am putut sesiza un numitor comun care a unit personalități atît de diferite cum sînt Marius Victorinus, Ilarie de Poitiers, Ambrozie și Ieronim, în cazul cărora este evident că toți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spirituale și organizării practice a Bisericii nu a fost diferită de aceea de care dăduse dovadă Ambrozie, de exemplu; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfîrșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. Toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și cu aceea a „literatului” din secolul al IV-lea, în cursul căruia se desăvîrșește întreaga sa formație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pegon, G. Madec); D. Bassi, Florența, 19522. De musica se poate citi în excelenta ediție a lui G. Marzi în Colecția de Clasici ai Filozofiei Creștine întocmită de Gallarate, Sansoni, Florența, 1969. Studii: despre De magistro a se vedea Lectio Augustini, Augustinus, Città Nuova, Roma, 1993. 4. Sacerdoțiul Această intensă activitate, asociată cu o viață de abstinență riguroasă, a cărei esență era studiul și lipsa problemelor pastorale, a fost întreruptă pe neașteptate de primirea hirotonisirii preoților. Aceasta a avut loc ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
studiu introductiv, text, trad. și comentariu, Vita e Pensiero, Milano, 1987. Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris, 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici, și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sînt, poate, textul biblic cel mai iubit de Augustin, constituind și fundamentul Confesiunilor, nu numai datorită însemnătății pe care o are dialogul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din două cărți dedicate Diverselor întrebări ale lui Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum). După cum am mai spus, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sînt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de aceea Augustin are motive să se întoarcă la discuția despre conceptele de predestinare și de mîntuire, de lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. însă, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat de obicei în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teologic, cum sînt exegeza primelor versete din cartea Facerii, interpretarea creației lumii, în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în consecință, interpretarea timpului, problemă care stîrnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o mărturisire de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pămîntești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu recunoștința credinciosului care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Solignac, intr. și note; E. Tréhorel și G. Buissou, trad.); NBA 1, 19753 (intr. A. Trapé, text M. Pellegrino, trad. it. și note C. Carena); cu trad. și note: A. Marzullo, Zanichelli, Bologna, 1968. Un comentariu sub formă de „lectio Augustini”: ***, Le „Confessioni” di Agostino d’Ippona, Edizioni Augustinus, Palermo, 1984-1987. Traduceri romînești: Fericitul Augustin, Confessiones (Mărturisiri), trad. de Nicolae Barbu, introd. și note de Ioan Rămureanu, EIBMBOR, București, 1994; Sfîntul Augustin, Confesiuni, trad., de Gh.I. Șerban, Humaitas, București, 1998; Sfîntul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Optatus din Mileve, cum erau actele conciliilor africane, în ultimele Augustin și-a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El a denunțat nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci și duritatea cu care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
susține că Pelagius fusese achitat de conciliul de la Diospolis pentru că episcopii nu erau bine informați în privința doctrinelor sale și se mulțumiseră cu faptul că acesta se disociase de Celestius și cu ceea ce Pelagius însuși spusese în acel moment, de aceea Augustin consideră necesară reexaminarea întregii probleme. Papa Inocențiu aprobă acțiunea lui Augustin și Aureliu și îl condamnă pe Pelagius în ianuarie 417, însă, cum papa moare la puțin timp după aceea, Pelagius și Celestius reușesc să obțină anularea condamnării de la succesorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar, așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc. Potrivit lui Augustin, dacă e adevărat că eu posed liberul arbitru, e tot atît de adevărat și că vreau să trăiesc. Atunci, voința este ceva ce mi-a fost dat ca un fapt despre care nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
repertoriile adecvate. Bibliografie. P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Et. Augustiniennes, Paris, 1964; E.A. Thompson, „Il cristianesimo e i barbari del Nord”, în, Il conflitto tra paganesimo e cristianesimo nel secolo IV, cit., pp. 65-88. I. DISCIPOLII LUI AUGUSTIN Am reunit sub acest titlu generic toți scriitorii care, pornind de la învățătura lui Augustin, cum au făcut Quodvultdeus și Orosius, sau, mai precis, de la polemica sa antipelagiană, ca Prosper și alții, au inițiat, în prima jumătate a secolului al V
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
3. Quodvultdeus Acest nume era destul de răspîndit în Africa creștină din secolele V-VI. Quodvultdeus, născut probabil la Cartagina prin 380-390, apoi diacon al Bisericii cartagineze, intră în contact cu Augustin. Ne-au rămas două scrisori trimise de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221) el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor, care să le fie de folos atît învățaților, cît și ignoranților, astfel încît toți să poată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]