482 matches
-
că a înlăturat peretele de despărțire ce a fost până azi între frați, fii ai aceleiași mame, ai națiunii române”. În decembrie 1860 Vasile L. Pop a fost numit într-o funcție și mai importantă: aceea de consilier la Cancelaria aulică a Transilvaniei, recent reînființată, al cărei sediu se afla la Cluj. În noiembrie 1861 a fost numit vicepreședinte pentru probleme juridice al Guberniului condus de Ludovic Folliot de Crenneville. El deținea astfel, în Transilvania, un post echivalent aceluia de viceprim-ministru
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
fără ambiguitate ca "vilă". Deci nu există nicio mărturie că monumentul ar fi servit drept "palatium" (termen latinesc care este originea etimologică a cuvântului „palat”), adică edificiu conceput simultan pentru a cuprinde reședința privată imperială și pentru desfășurarea complexului ceremonial aulic care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
case, iar Vasiova cu 32 de case. Primele 13 familii de coloniști din Tirol (mineri), sosesc la Oravița în toamna anului 1718, urmați de alte familii din Boemia (mineri și topitori), aceștia fiind plasați la Oravița, Bocșa și Dognecea. Cancelaria aulica este informată în 1722 de consilierul Baron von Rebentisch, că numai în districtul Bocșa, cu minereurile identificate pot funcționa 10 furnale. După construirea la Dognecea a cuptorului înalt de topit cupru și a forjei în 1718, în anul 1719 se
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
însă a reușit să se alăture din nou arhiducelui înaintea marilor bătălii de lângă Viena (Aspern-Essling și Wagram). Din 1809 până în 1813 Bellegarde, acum feldmareșal, a fost guvernatorul general al Galiției, dar adeseori a fost convocat pentru a prezida întâlnirile Consiliului Aulic, în special în 1810, atunci când se punea problema reorganizării armatei austriece. În 1813, 1814 și 1815 a comandat armatele austriece din Italia. Succesele sale în această campanie au fost atât de ordin militar, cât și de ordin diplomatic, încununându-le
Heinrich von Bellegarde () [Corola-website/Science/313219_a_314548]
-
și retorica, în școlile grănicerești studiindu-se începând din acești ani: citirea, scrierea și socotirea. Inițial, în școlile triviale, limba de predare a fost româna și germana și abia începând cu anul 1837, când pe baza unui ordin al Consiliului aulic de război din Viena, ele au fost transformate în ""Deutsche Trivialschulen"" iar mai apoi în ""Deutsche Gemeinde Schule"", învățământul s-a desfășurat cu preponderență în limba germană. Cel puțin în primii ani de existență, acestea au fost încadrate cu un
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
cataloagelor, etc., măsuri care au dus la creșterea calității procesului de învățământ. Datorită acestora, se poate considera că, dacă "Școala comunală națională" din Racovița a fost desființată temporar, după anul 1826 a trebuit să fie reînființată pe baza ordinului Consiliului aulic de război de la Viena, concretizat prin "Ordinatiunea gubernială" din 8 octombrie 1829, potrivit căreia s-a accentuat obligativitatea învățământului în granița militară pentru toți copii de vârstă școlară, ceea ce a dus la lichidarea analfabetismului în acest teritoriu. În anul 1814
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Crasna a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). În anul 1774, Consiliul Aulic de Război întocmește o listă a satelor Bucovinei luate în evidență de Oficiul Cadastral cezaro-crăiesc și întinderea lor în jugăre și stânjeni. Aflăm că satul Crasna era denumit la poziția 120 a listei Krasna (Ilschy) și avea o suprafață de
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
zidită de Ștefan cel Mare în anul 1466. În Bucovina, Mănăstirea Putna stăpânește 14 moșii din ținutul Sucevei, printre care și jumătate din Crasna. Un document datat în 15 mai 1784 la Viena, menționează că Taddeus Piethner von Lichtenfels, consilier aulic și comisar imperial, înaintează Cămării Aulice - Secția monetară și montanistică (Hofkammer in Munz und Bergwesen) raportul său detaliat privitor la călătoria întreprinsă în Bucovina în toamna anului 1783, cu scopul de a cerceta resursele de sare ale provinciei. S-a
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
anul 1466. În Bucovina, Mănăstirea Putna stăpânește 14 moșii din ținutul Sucevei, printre care și jumătate din Crasna. Un document datat în 15 mai 1784 la Viena, menționează că Taddeus Piethner von Lichtenfels, consilier aulic și comisar imperial, înaintează Cămării Aulice - Secția monetară și montanistică (Hofkammer in Munz und Bergwesen) raportul său detaliat privitor la călătoria întreprinsă în Bucovina în toamna anului 1783, cu scopul de a cerceta resursele de sare ale provinciei. S-a prospectat Slatina din Crasna, din punct
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un reducționism dedus din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
idealul clasic al omului. Tudor Vianu s-a născut în 1897 și s-a stins la 21 mai 1964. Se împlinesc 40 de ani de la dispariția cărturarului care, prin demnitate și seninătate olimpiană, se apropie cel mai mult de stilul aulic maiorescian. El își așază creația, întreagă, sub pecetea prestigiului comun tuturor întemeietorilor animați de construcția culturală. Născut și crescut într-o familie de oameni cultivați și sobri (tatăl, medic primar în Giurgiu, impune familiei un ritm de viață guvernat de
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
de care aparțineau satele Bănia, Gârbovăț și Prilipeț. Cele doua companii de grăniceri de la Prigor și Bozovici, care aveau un efectiv de peste 1000 de oameni, au fost cuprinși în batalionul I "de linie" al regimentului grăniceresc și conform Ordinului Consiliului aulic de război nr. 19.146 din 9.VIII.1793 au plecat spre frontul Rinului, stând până în 1796 și s-au distins la apărarea localității Weissenburg. Apoi granicerii almăjeni vor lupta în nordul Italiei contra lui Napoleon Bonaparte în bătăliile cele
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
Sebastian, Rică Venturiano din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale (și în filmul din 1943 al lui Jean Georgescu), de o mare subtilitate în Hlestakov din Revizorul de N. V. Gogol, Béranger din Rinocerii de Eugen Ionescu sau în rolul comisarului aulic Jankovici în filmul „Horea” de Mircea Mureșan, B. este, în același timp, director al Teatrului de Comedie din București (1960-1968) și cel mai longeviv director din întreaga istorie a Teatrului Național (1969-1990). Om de cultură enciclopedică, având întinse relații internaționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
perioade, patru biserici fuseseră ridicate în primul rând pentru curțile domnești (Vaslui, Hârlău, Iași, Milișăuți), iar două, Putna și Pătrăuți erau bisericile unor mânăstiri. De aceea “Pictura exterioară a bisericilor moldovenești nu poate fi decât o operă de inspirație exclusiv aulică destinată să exprime, pentru văzul și înțelegerea tuturor măreția și splendoarea puterii monarhice”. Se poate ca Ștefan însuși să poruncească zugrăvirea fațadei vestice a bisericii de la , unde era înfățișată Judecata de apoi. Alte biserici cu pictură exterioară sau numai pregătite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
estradarea sa pe mâna justiției. Iar în privirea Cestiunei Orientului a răspuns contele Andrassy prin gura ministrului - prezident Coloman Tisza. Răspunsul la interpelația asupra Cestiunei Orientului a fost dictat de chiar cancelariul monarhiei și trimis la Pesta printr-un consiliar aulic, iar Tisza l-a comunicat Camerei ca din proprie inspirare. În acest răspuns se spune: că ministeriul unguresc e pe deplin înțeles cu politica ministrului comun de esterne; apoi că toate puterile garante lucrează în comună înțelegere. Despre trecerea voluntarilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și consacrate, încă trebuie să fie aptă de polemică, așa cum cel mai pașnic om trebuie să poată Ia nevoie face față violenței sau chiar lua inițiativa ei. Tudor Vianu și Vladimir Streinu, deși foarte diferiți, erau amândoi de o ținută aulică și academică, ceea ce nu i-a împiedicat să se încaiere odată într-o polemică foarte violentă (în care Vianu a avut ultimul cuvânt, fiindcă era vorba de referințe filozofice, unde era indiscutabil mai tare; profit de paranteză ca să adaug că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deget, trăim Într-o facultate În care spiritul conservator este extrem de puternic, chiar și la nivelul studenților). Degeaba Încercăm noi să venim cu o nouă imagine, fiindcă imediat câțiva oameni - chiar și studenți - vor spune că lucrăm dublu, că subminăm aulicul intangibil, sacrosanct al catedrei. După mine, dacă ar fi să dezbatem teme incitante, ar trebui neapărat să alegem o temă plauzibilă, la care să aibă acces fiecare dintre noi, și mulți alții din jur, dar care să nu iradieze o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cornelia Ștefănescu, Cei patru „nu”, JL, 1990, 29; Dimisianu, Repere, 107-127; Negoițescu, Ist. lit., I, 193-194; Ștefan Aug. Doinaș, Vladimir Streinu - un aristrocrat al spiritului, JL, 1992, 15-18; Ovidiu Constantinescu, Album de familie, JL, 1992, 15-18; Barbu Cioculescu, O prezență aulică, JL, 1992, 15-18; Aurel Martin, În algebra adevărului final, JL, 1992, 15-18; Al. Săndulescu, Vladimir Streinu - 90, RL, 1992, 18; Mihail Crama, Chenar pentru Vladimir Streinu, VR, 1992, 6-7; Rememorări: Vladimir Streinu, RITL, 1993, 1-2 (semnează Cornel Regman, Al. Săndulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
stărilor privilegiate, cu continuitate permanentă. Dacă instituția ar fi durat, ea ar fi asigurat stărilor o preeminență deplină asupra autorității imperiale. Maximilian I a făcut totul pentru a o desființa și pentru aceasta i-a suprapus în anul 1501 Consiliul aulic (Reichshofrath), ales de el. De asemenea, a creat la dispoziția sa o armată puternică, formată din infanterie (Landsknecht) și cavalerie (Ritter). În aceste condiții "regența imperială" se va dizolva de la sine, în anul 1502. În perioada ce corespunde sfârșitului domniei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
monarhii temperate, în care se afirma puterea crescândă a stărilor. În privința instituțiilor, din secolele al IX-lea și al X-lea vechile adunări ale tuturor oamenilor liberi din triburile slave au fost înlocuite de reuniri periodice ale seniorilor feudali: adunările aulice (curia, colloquium)341. În cursul secolelor XIV-XV și aceste adunări vor fi înlocuite de instituții cu un cu totul alt caracter: reuniuni de persoane aparținând păturilor privilegiate, constituite în corporații și numite în mod curent stări. Perioada decisivă a dezvoltării
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Dieta Transilvaniei și confirmat de împărat. Ulterior, încălcând dispozițiile Diplomei, împăratul va numi guvernatorul direct 772. Puterea legislativă era exercitată de împărat și guvernator, prin ordinele întrunite în Dietă. Guvernatorul va fi numit direct de împărat, iar Guberniul subordonat Cancelariei aulice transilvane de la Viena. Dominația habsburgică a însemnat violarea dreptului public anterior. Viena a încercat să limiteze autoritatea Dietei și poziția stărilor privilegiate prin diverse mijloace. Reformele Mariei Tereza (1740-1780)773 au adus prefaceri în sistemul instituțional, social și militar, contribuind
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dilemă, atâta timp cât psihologia lecturii ne arată că lectorul fidel al textului pamfletar se solidarizează nu cu anatemizatul, ci cu enunțătorul discursului anatemizant. În polemică, rolurile se modifică sensibil. Polemistul (Eu) mizează pe complicitatea unui Tu căruia i se adresează oficial, aulic chiar, la persoana a III-a, ca unei instanțe superioare de judecată. În acest caz, uzanța persoanei a treia "îl ridică pe interlocutor deasupra condiției de persoană și deasupra relației de la om la om"58. Eminescu, după un veritabil slalom
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vox populi și își asumă, în virtutea acestui fapt, o responsabilitate de la care nu va abdica niciodată: aceea de a proteja adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant autohton al romantismului aulic"216, cât și contextului istoric, care a activat și potențat sentimente naționale de o coloratură antinomică firească: exaltare vs. angoasă, optimism vs. pesimism etc. Înțeles astfel, gestul său cotidian traduce, din perspectivă cultural-antropologică, încercarea disperată de a recupera sensurile vârstei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul aulic: "Domnul Iorga admite un tip de individ, acela-i pedicurul său; și nu-i vine să creadă că natura mai produce și oameni care nu-i pot fi, lui, pedicuri"306. De remarcat contrastul comic între pretenția de sobrietate, generată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rațiune”, „prin niște regule foarte exacte”. Ca om de încredere și diplomat, e trimis în 1781 să îi aducă acasă pe cei doi fii ai domnului, fugari în Transilvania. Ajunge la Curtea de la Viena, are întrevederi cu prințul Kaunitz, cancelarul aulic, este primit de împăratul Iosif al II-lea și, impresionând prin elocință, tact și demnitate, își duce la bun sfârșit misiunea, căci beizadelelor li se retrage azilul politic. Între timp Alexandru Ipsilanti fusese mazilit, iar el era numit locțiitor al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]