308 matches
-
Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism, altfel spus prin privirea adâncă, intermediată
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Din întinsa operă a lui Asachi rămîne numai poezia; este primul nostru poet modern și cel dintîi care a identificat cu siguranță modelul după care noua poezie românească trebuia construită, modelul neolatin. în istoria poeziei noastre, Asachi este o personalitate aurorală. Odată cu el începe, în limba română literară, ceva important și greu de definit, dar care durează pînă astăzi. Plasarea poetului moldovean în apropierea lui Heliade are și o altă semnificație: exact ca și acesta, Asachi a întreprins o acțiune culturală
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de menționat aici că poietica schițată de poetul francez a fertilizat gândirea estetică și teoria literară a secolului XX, îndeosebi structuralismul, care i-a preluat mare parte din terminologie și din concepție. Astfel, geneza poeziei stă sub semnul unui început, auroral și enigmatic, numit inspirație, întrucât nimeni nu-i poate detecta originea. Paul Valéry contestă însă putința poetului de a se menține la înălțimea dicteului inspirației. Tot ce poate face el este să genereze fragmente indiscutabil poetice, iar măiestria sa este
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
au loc inclusiv experiențele cele mai decepționante), ci și gustul și mirosul, afirmîndu-se net: "Cu luare aminte, sunetul înșeală, - parfumurile nu, deși par fumuri" (Il est de forts parfums...). Exultanța trăirii primordiale e aci izbitoare. Senzorialitatea ființei la treapta sa aurorală ori (chiar) animalieră e împinsă în față: "Glicinele, pe care le culege de pe rețeaua gardului de sîrmă sau de pe zid sînt dulci prin definiție. Noi nu le-am gustat încă, dar numele lor ne spune că sînt dulci. Glicinele au
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
urechile contemporanilor de la mijlocul veacului trecut - ce s-au făcut? cine-i mai citește? cine mai aude de dînșii? S-au șters după cum se șterge o umbră pe zid". Primul care i-a luat estetic "în serios" pe autorii deceniilor aurorale ale literelor românești a fost G. Călinescu. Menționînd asemenea lucruri în In-tro-ducerea la Istoria critică a literaturii române, N. Ma-nolescu se vădește așezat pe drumul deschis de Divinul critic, al cărui punct de vedere, evident, "a triumfat mai tîrziu", cînd
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
poeților, determinându-i să facă tot ceea ce, de regulă, nu se face; și să scrie tot ceea ce, în mod curent, nu se scrie... Sub acest raport, există o clară continuitate între cele două momente artistice, chiar dacă al doilea, cu orgoliul auroral al debutului, preferă delimitarea cât mai zgomotoasă de cel care l-a precedat. Între Mihail Gălățanu și Marius Ianuș, ori Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și Teodor Dună, apropierile sunt vizibile - și determinate de angajarea decisă a noilor poeți pe
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
decît afinii săi, dar s-a simțit solidar cu ei din toate punctele de vedere Deși autor cu multiple fațete (a scris poezie, proză și teatru), Negruzzi rămîne în literatura noastră ca prozator: în proză, el marchează o adevărată apariție aurorală. înainte de Negruzzi, nu aveam ceea ce se numește "proză literară", în sensul modern al cuvîntului; o avem doar o dată cu el. Trecerea de la narațiunea semi-medievală, de la relatarea de tip cronicăresc și de la fragmentul autobiografic primitiv la proza de ficțiune se petrece în
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman, parcă erau voci. Vocile arhicunoscute ale amanților
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și transpirată, trăgîndu-l furioasă după ea pe Kiki, care i se Împotrivea bosumflat și totodată resemnat. Ceea ce nu Însemna altceva decît că lucrurile reintraseră oarecum pe făgașul lor normal. Între timp, folosindu-se de Aurametru, Joanna Jeni Începuse examinarea cîmpului auroral al participanților, cu scopul de a alege persoana căreia să-i Încredințeze misiunea cea mai dificilă: aceea de a ține cristalul În mînă, deasupra capului, cu vîrful Îndreptat spre centru Pămîntului, În așa fel Încît energia Întregii Spirale să i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în actualele „viziuni” promise de partide, de Parlament, de Guvern sau de Președinte: la noi, „viitorul începe azi”, cum se spunea sub Ceaușescu. Cel mai adesea, viitorul promis nu supraviețuiește ins... pan... a doua zi, când vine un nou azi auroral, iar viitorul lipsit de memorie începe din nou, iar și iar, ca într-o „veșnic... reîntoarcere”. În esenț..., am descris aici o temporalitate anistoric..., premodern..., aproape primordial..., în care desf...șurarea trecut - prezent - viitor, specific... modernit...ții, este serios periclitat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
muscă și domnișoarele cu intenții matrimoniale roind în jurul lui ca fluturii de noapte în jurul lămpii.“ Analiza propriu-zisă a poeziei este, la fel, ridicol-encomiastică: „Poetul e o fire solară, capabil să-și trăiască plenitudinar bucuria comuniunii cu sevele dezlănțuite în lumina aurorală“ etc. etc. În mod curios (și amuzant) monografistul consideră că europenizarea poeziei lui Arthur Porumboiu se realizează prin traducerea ei în... turcă: „Așadar, prima certitudine a intrării poetului în Europa o constituie apariția ediției româno-turce a selecției de versuri din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
carențele Înfățișării lor pretext de tandrețe. Reușesc cele a căror feminitate profundă dă pe dinafară sau cele al căror intelect produce spectacol pînă la harul artistic. Nourul translucid al talentului lor aco peră restul. În anturajul meu, se arată Însă auroral și altfel de prezențe. Resimt de Îndată emisiile Înviorătoare ale frumuseții. Unei asemenea femei nu numai că-i coboară firescul În gesturi, În expresie În genere, ci construiește, prin ocurența sa, Însăși naturalețea relaționării la alt eu. E greu să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fin scepticism, o modestie anxioasă îl specifică pe critic, sub emblema unei persistente melancolii. Cîteodată grima e cea a unui ins dezabuzat, îmbătrînit pasă-mi-te în floarea vîrstei, ce-și recunoaște cu oarecare dificultate elanurile inițiale, topite în ceața aurorală, precum o legendă a ființei neîmplinite: Acesta ești tu, cel de azi. Un tip de patruzeci și trei de ani, care a ratat tot ce era de ratat (cariera, familia, marea iubire ), trecut încetișor, pe nesimțite, de la statutul de mare
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
face să tacă și să dispară. Dar cît cîntă, te poți apropia. Atunci întinde gîtul, închizînd ochii și astupîndu-și urechile. Cît tresare chemarea ei, n-aude și nu vede: cîteva clipe, cît sună cele cîteva bătăi de strună." (Olanda) Concertul auroral al păsării are culminări și răgazuri bine delimitate, pe care vînătorii le cunosc și le exploatează, nevoiți uneori să-și asume pentru izbîndă riscul umorului involuntar: Ca să ajungem la brad sub cîntec, trebuie să stăm cu urechea atentă la strofa
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
aparențele benefice ale unei "noi ordini". Marin Preda, ca și Eugen Barbu, nu e un dizident -, ci numai un autor care întreprinde în plan literar acele "colonii" ale realității în propria sa artă spre a reda ritmurile vieții rurale - trecut auroral al inițierii vs. prezent halucinant al haosului. Niculae Moromete e, din perspectiva autorului, cel care încearcă să lege două lumi - eșuând însă lamentabil. Pentru Marin Preda țăranii par să fie niște păcăliți ai istoriei. În ceea ce-l privește pe Goma
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
costuri de producție neamortizate. Faptul e atât de rar, că ajunge să fie, prin sine, un criteriu eficace de promovare. Clișeele revizuirilor au fost, așadar, lăsate în urmă, iar contestatei literaturi postbelice i-au fost fixați pilonii unei noi perioade aurorale. În discuție intră, momentan, primele două volume ale proaspetei colecții, cuprinzând, unul, capodopera sus-menționată a Gabrielei Adameșteanu (Dimineață pierdută), celălalt, o extensie convingătoare din nuvelistica prozatoarei. Cărți perfect independente inițial, Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979) și Vară-primăvară (1989
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
principiile politice ale extremei drepte este pusă de Marta Petreu sub semnul unei încercări "de a-și oferi un substitut care să-i compenseze marea frustrare mistică în care trăia") și "relațiilor" sale cu Dumnezeu. Nu sunt foarte convins că auroralul peisaj consemnat în Caiete ("Insomnie la țară. Odată, pe la 5 dimineața, m-am sculat să admir grădina. Viziune de Eden, lumină supranaturală. În depărtare, patru plopi se înălțau către Dumnezeu") reprezintă în chip evident expresia unei stări extatice cu credință
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
frăgezime.// Ca să rămâi aici durată subteran,/ în porii din hârtie,/ ca o întâie dâră febrilă/ de sânge/ pe o coapsă nubilă,/ ca un dureros filigran." Scrisul, nimic nou, nu e o posedare oarecare, ci prima. Aci e tîlcul întoarcerii. O aurorală minciună. Urna grecească, pe care fantoma lui Patrocle i-o evocă în vis lui Ahile. Urna datoriei săvîrșite, a poeziei împlinite în rostul ei, de-a aduce ființă în ființă: "Și știind că rostul meu sfârșește-n leat/ când farmecele
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
femeie în care stau închise la un loc într-o dezolantă promiscuitate micile ei virtuți dublate de micile ei vicii, caldul și recele ei, necazurile și exaltările ei, lacrimile și bucuriile." (p. 28). Ce rămîne, din acest delir cu porniri aurorale? Conturul, mult lărgit, al unui hatîr. De poet, în fond. Poate nu din întîmplare exemplarul despre care scriu este cel însemnat cu J, din cele 19 pe hârtie vidalon moyen-âge, numerotate de la A la T. Un je incomplet, ca și cum un
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
dup-aia șampanie, caviar/ gagicile pe noi grămadă, și să vedeți ce decorații ne-a dat/ însăși regina, bă, cu mâna ei...»" (pp. 86-88) Primele versuri citate spun destul de mult despre felul subtil în care Mircea Cărtărescu transmite disoluția iluziei aurorale din anii optzeci: dacă în volumele anterioare se găseau poeme puse pe ritmurile hiturilor celor patru Beatles (cam în felul în care Șerban Foarță scria Texte pentru Phoenix), de data aceasta linia melodică se evaporă, laolaltă cu spiritul. Ce rămâne
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
fiecare etapă a construcției avea termene ferme de finalizare. Miracolul construirii clădirilor emblematice ale Bucureștiului într-un interval de timp atât de scurt a fost posibil prin talent, voință, competență, perseverență, corectitudine și chibzuită cheltuire a banului public. Rememorarea momentelor aurorale din istoria Bucureștilor este astăzi mai importantă ca niciodată. Nicolae Șt. Noica o simte ca pe o "necesitate și o datorie. Cu atât mai mult cu cât astăzi societatea românească are nevoie de o acțiune susținută de educație și de
O plimblare prin micul Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6595_a_7920]
-
ionesciene, scoțînd în relief permanentele dileme existențiale care l-au asaltat pe autorul Scaunelor. Sesiunea s-a încheiat cu comunicarea lui Vlad Zografi, care a pus în legătură nașterea teatrului ionescian cu capacitatea autorului de a privi lumea cu mirarea aurorală a primilor filosofi ai Greciei antice. Încheierea celei de-a treia sesiuni de comunicări n-a însemnat însă și încheierea colocviului. Seara, și întreg colocviul, au fost încununate, cum altfel?, de o reprezentație teatrală: cîteva scene din Rinocerii, așezate sub
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
în chip de gheare de pisică" (Cumpăna cu bine, p. 132) Paradoxul acesta e valabil și pentru Elegiile politice, volum cu care Sutrele de astăzi se împacă de minune. S-ar putea crede că, derulându-se toate ca niște epopei aurorale, poemele de aici sacrifică tehnicile detaliului. Nici pomeneală: dimpotrivă, le cultivă în așa măsură încât din cauza lor putem vorbi uneori despre porțiuni, ori chiar pagini întregi, ratate. În versurile următoare, de pildă, nu tezismul muncitoresc incomodează, ci surplusul de amănunte
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
să redea, printr-o mitologie a obârșiilor, a rădăcinilor mitice ale lucrurilor, conturul unui peisaj subiectiv, Eugeniu Nistor este atras mai ales de irizările melancoliei, care conferă paletei sale lirice un aspect învăluitor, marcat de valențele sugestiei și ale impresiei aurorale. Un poem reprezentativ, în acest sens, se intitulează Exod: „Dar noi priveam cocorii zburând prin anotimpuri,/ ca-ntr-un miracol cerul plutea în sens invers,/ peste imense lacuri cutreieram noi singuri - / iluzie sunt ochii deschiși spre univers.// Doar de-am
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
avertizează cititorul asupra prezenței unei instanțe derutante. Taximetrist ori detectiv de ocazie, Victor nu uită, totuși, să citească - ne asigură naratorul. Ispita literaturizării este peremptorie. Încolo, reluări obositoare de replici tot mai sterile ca expresivitate. Amintirile secvențiale edifică o vârstă aurorală, greu de refăcut în actualitate. Dan Lungu este un specialist în mediile periferice și un chirurg apreciat al mentalității post-comuniste. Copilăria lui Franzelă este aidoma multor decreței, cu foarte probabile cenzuri verbale. Dar să zicem că scriitorul mizează pe categoria
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]