271 matches
-
comportamentale eficace, în așa fel încît să sincronizeze codurile semantice ascunse ale acțiunilor partenerilor de rol. Doar astfel intervenția în organizațiile multiculturale poate să își probeze performanța. 6.7. Diagnoze românești (1) modelul Hofstede. Dimensiuni culturale în vestul României: individualismul autarhic Dimensiunile culturale reprezintă cele mai profunde tipare atitudinale implicite pe care actorii sociali le angajează în relația cu "celălalt". în cele ce urmează, vom rezuma rezultatele unei cercetări care vizează obținerea unor profiluri culturale pe baza metodologiei propuse de G.
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
simbolică a eșantionului românesc Așadar, studiul a configurat un portret organizațional majoritar caracterizat de retractilitate și formalism în relația cu supraordonatul simbolic (distanță mare față de putere), colectivism moderat sau, cum îl vom califica de acum, o specie aparte de "individualism autarhic", centrarea pe relație în dauna performanței organizaționale (feminitate pronunțată), atitudine temătoare față de schimbare (scoruri mari la evitarea incertitudinii), precum și o orientare precumpănitoare pe termen scurt. Demersul nostru sugerează o dată în plus puterea rețelelor valorice de fundal, predominant asistențiale, privite ca
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
o formă copiată, negociabilă, evocată doar pentru a fi ocolită. "întors cu spatele la istorie" care i-a adus cel mai adesea ratare și dezolare -, printr-un tipar valoric, atitudinal și comportamental pe care îl denumim, în linia lui G. Hofstede, individualism autarhic, "românul" încearcă, prin zvîcnituri ale clipei, să adune cît mai mult nu împreună cu "celălalt", ci în dauna sa, căci "mîine nu se știe", totul fiind perisabil și nestatornic. Iată o atitudine tipic fanariotă, transferată dincolo de secole în moravurile elitei politice
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dauna sa, căci "mîine nu se știe", totul fiind perisabil și nestatornic. Iată o atitudine tipic fanariotă, transferată dincolo de secole în moravurile elitei politice, care ne indică o neobișnuită continuitate în orizontul duratei lungi istorice (Braudel, 1958/1996). Sintetizînd, individualismul autarhic presupune punerea în valoare a resurselor individuale în realizarea de sine, dar într-un context social caracterizat de solidarizări comunitare deficitare (de unde și calificarea de "autarhic"), care refuză ideea de competiție loială între actori sociali ce se privesc reciproc cu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
indică o neobișnuită continuitate în orizontul duratei lungi istorice (Braudel, 1958/1996). Sintetizînd, individualismul autarhic presupune punerea în valoare a resurselor individuale în realizarea de sine, dar într-un context social caracterizat de solidarizări comunitare deficitare (de unde și calificarea de "autarhic"), care refuză ideea de competiție loială între actori sociali ce se privesc reciproc cu suspiciune și neîncredere, acționează resentimentar și egoist, înțelegînd că oportunitățile sociale sînt arbitrare și imprevizibile, iar atunci cînd se ivesc, trebuie valorificate cu orice mijloace, inclusiv
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
este transindividuală ("deasupra" individului), cum se stabilește în specia clasică a individualismului, proprie societăților cu democrație consolidată, ci este interindividuală, tranzacțională, articulată în funcție de interesele private și de resursele de putere de care dispun cei ce construiesc interacțiunile sociale. în individualismul autarhic "fiecare e cu fiecare" și realizarea de sine ține de capacitatea subiectului de a maximiza resursele de capital social informal (actori cu putere în nodurile rețelelor sociale), care la rîndul lor sporesc capacitatea subiectului de a aborda oportunitățile biografice, deseori
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de sine ține de capacitatea subiectului de a maximiza resursele de capital social informal (actori cu putere în nodurile rețelelor sociale), care la rîndul lor sporesc capacitatea subiectului de a aborda oportunitățile biografice, deseori dincolo de normativitatea formală (legală). Totodată, individualismul autarhic ilustrează capacitatea precară a societății de a agrega un "bine colectiv", care să conjuge interesele și nevoile individuale într-un mod convergent, iar oportunismul comportamental devine opțiunea funcțională de rezolvare a sarcinilor rutiniere, dar mai ales a celor cu miză
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de a agrega un "bine colectiv", care să conjuge interesele și nevoile individuale într-un mod convergent, iar oportunismul comportamental devine opțiunea funcțională de rezolvare a sarcinilor rutiniere, dar mai ales a celor cu miză în relația cu "celălalt". Individualismul autarhic a fost evidențiat precumpănitor prin prelucrarea rezultatelor de natură calitativă provenite din focus-grupuri. Să reproducem cîteva formulări tipice ale subiecților în registrul realizării de sine, care se articulează prin intermediul unor descrieri identitare precumpănitor dezangajante și retractile: Oricum totul iese cum
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
social, dintr-o "biologie socială", printr-o "moștenire" transgenerațională a unui set de atitudini fundamentale și orientări valorice ale personalității, asumate tacit de către "țesutul societății", care cuprinde persoana "bolnavă" (în cazul nostru, simptomatologia cuprinde încredere interpersonală și instituțională deficientă, individualism autarhic, valori asistențiale, conservatorism, fatalism și dezangajare). Așadar, boala nu este individuală, ci rezultă din internalizarea unui set de prescripții comportamentale inhibante pentru inițiativele ce îndeamnă la asumarea pe scena socială a unor roluri active și responsabile și care, dacă sînt
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
atât cât este cu putință chiar înlăturarea durerii, gânditorul creștin va afirma, dimpotrivă, că durerea ține de condiția omului și că ea va trebui să fie valorificată în vederea mântuirii sale. Corolarul politic al acestei viziuni este organicismul, colectivismul și naționalismul autarhic. De pe pozițiile ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
e o succesiune rotatorie de măști, fie ele râzânde sau plângânde, purtate de actori care intră și ies din scenă, manevrați de un regizor necunoscut. Pentru Nietzsche, această necurmată rotire și reluare de măști este optimistă în măsura în care măștile se cred autarhice, scăpate de "dictatura" Centrului, acum "mort". Nietzsche deduce că prin moartea lui Dumnezeu omul a devenit liber cu adevărat și e liber să devină supraom. Toți gânditorii postmoderniști sunt încântați de această perspectivă a libertății nelimitate, rezultantă a nihilismului dus
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care se revendică din simulacrele lui Platon și din măștile nietzscheene) pierd onticitatea lumii, înlocuind omogenul (cosmosul) cu o eterogenitate nestăvilită ca haosmos. Autonomizate, ambele direcții alunecă spre extreme. Or, trionticitatea lupasciană depășește în chip remarcabil orice formă de metafizică autarhică, reapropiindu-se de spiritul Treimii creștine. În ontologia lupasciană, atât monismul, cât și dualismul sunt abolite în favoarea unui triunghi ontologic, al celor trei materii: macrofizică, a mineralului și a omogenului, dominantă în universul nostru, supusă celui de al doilea principiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fiindcă nu invită la o dezvoltare paralelă între noua gândire transdisciplinară și vechea paradigmă a modernității, cu autonomia deplină a cercetării multidisciplinare și interdisciplinare, acestea din urmă trebuind să țină seamă de existența tuturor nivelurilor de Realitate, evitând, astfel, închiderea autarhică în unul dintre ele. Condiția este cerută de noul principiu al relativității. Nu mai există, astfel, riscul închiderii în ideologie (comunismul și nazismul, care reduceau lumea la materia macrofizică) sau al închiderii în concret (postmodernismul, care restrânge lumea la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
flux de căutare a unor condiții superioare de viață, antiurbanizarea diferă fundamental de fluxul migrațional de reîntoarcere în sat, către agricultură, manifest în unele țări în tranziție. Reîntoarcerea la agricultură este, în cele mai multe cazuri, o reîntoarcere la agricultura de subzistență, autarhică. Ea produce însă și efecte în planul urbanizării, pregătind-o cultural. Migranții de la oraș la sat contribuie la creșterea nivelului de aspirații, prin raportarea la standardele de locuire și viață urbană, adesea acționând ca și agenți ai schimbării. Migrația circulatorie
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
a păstrat "ceva" din autonomia unității sociale elementare (familia), formă organică "aproape completă" de viață socială cu o puternică legătură interioară și cu o durată mare, care constrânge pe membrii componenți până la anihilare. O atare definire în care comunitatea, relativ autarhică, este condiționată teritorial și temporal, nu mai poate fi considerată suficientă, mai mult, apare ca esențial restrictivă. Încercarea de a găsi un nou model descriptiv conceptului de comunitate se înscrie într-un traseu valoric pe care contemporaneitatea dorește să-l
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
din jur și la evoluțiile sale și a continuat să se desprindă de o dezvoltare care tocmai intra în faza sa trepidantă, dezvoltarea industrială modernă. Burton G. Malkiel și Patricia A. Taylor aveau dreptate să sublinieze: "Din cauza economiei de tip autarhic, a administrației funcționale și a caracterului insular, țara și în special clasa conducătoare au fost impregnate de un sentiment de superioritate, de credința că nu e nevoie să se dea atenție la ce se întâmplă în jur."177 Edificator pentru
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
mult un caracter practic și mai puțin artistic, fiind utilizate în gospodărie. Deocamdată nu avem știri despre practicarea pe scară largă a acestor meșteșuguri specifice moldovenești de către anumiți meșteri din sat, dar cu certitudine putem afirma că, în cadrul economiei autarhice 1 localnicii își pregăteau îmbrăcămintea din cânepă, lână sau piei de animale. Între anii 1772-1774, evidențele consemnează, în zonă, 2 ciobotari, un săpunar, 3 olari, 5 rotari, 3 butnari, 2 cojocari, 2 pietrari, 2 pâslari, 5 plugari, 1 sumănar, 2
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pot surveni când și de la cine nu te aștepți. Povârnișurile și lentorile fac parte din existența normală și pot prefața, de ce nu, stări rodnice de progres și înălțare. Școala are darul de a „fabrica” uneori ierarhii ale excelenței în mod autarhic, de sine stătător, în contrasens cu cele ce funcționează deja în viața socială. În infatuarea sa, „uită” de concretețea din jur, impunând paradigme valorice care nu se aplică niciodată. Pe de altă parte, și societatea o poate lua „razna”, creând
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
o parte considerabilă din timpul instruirii, pe când a doua formă sporește timpul alocat acesteia prin diminuarea celui afectat evaluării. Observăm că ambele strategii presupun atât avantaje, cât și dezavantaje, astfel încât cele două moduri nu trebuie să fie utilizate în chip autarhic, exhaustiv, ci prin îmbinare și complementare. Ceea ce se pierde eventual printr-o strategie se câștigă prin cealaltă. În concepția lui B.S. Bloom, evaluarea formativă este acel tip de evaluare ce se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic, este frecventă
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
a diferitelor elemente. Am uitat, astfel, plăcerea și bucuria învățării. Pentru că procesul cunoașterii, oricât de exigent ar fi, dacă e lipsit de naturalețe, de joc și de intuiții fulgeratoare, nu mai este creator, generator de noi valențe, ci sterp, trist, autarhic. Din ce în ce mai mult, copiii noștri se plictisesc la școală, iar studenții dormitează prin amfiteatre, nemaivorbind de faptul că, odată «aruncați» pe o piață a muncii, descoperă o realitate complet diferită de cea care le-a fost inoculată! Or, e suficient să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
monetară, așa cum o numea Aristotel, se va produce mai târziu, atunci când omul va avea conștiența valorii, ca element comun al bunurilor pe care le schimbă. De altfel, Aristotel 237 face o distincție clară între economia de tip natural, familial sau autarhică și economia de tip comercial, practicată "împotriva firii și deci condamnată"238. Pe prima o denumește chrematistică naturală, iar pe cea de-a doua o numește chrematistică monetară, care se produce cu scopul de a asigura profituri prin intermediul monedei. Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Ricardo a discutat altfel despre cooperare, denumind-o "legea asocierii". Conceptul este valabil chiar dacă autorul se referă la costurile comparative care apar în comerțul internațional. Hülsmann 246 îl completează: "Câștigurile de productivitate generate de diviziunea muncii prin comparație cu producția autarhică, constituie baza unei legi generale numită "Legea asocierii"". Capitolul II Trocul 1. Ce este trocul? Trocul 247 este o formă primitivă de schimb, marfă contra marfă ce se produce pentru prima dată, într-o dimensiune laică, în afara ritualului magic sau
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
tuturor minciunilor sau afirmațiilor false în economie. Funcționarea monedei metalice s-a produs sub influența directă a tipului de economie alături de care a conviețuit. Există în acest sens câteva caracteristici. Este vorba în primul rând de existența unei economii agrare, autarhice, cu o dinamică slabă sau foarte slabă de creștere și expansiune. Economia agrară este specifică întregii perioade istorice de până la mașinism și capitalism. Produsul agricol al acestei epoci va fi destinat mai întâi consumului și numai după aceea schimbului. În
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
dramatică a nivelului consumului. Prin economii deschise vom înțelege economiile libere, de piață, flexibile, competitive, în care schimbul de mărfuri și valori este piatra de temelie. Economiile deschise se bazează pe libertate economică și politică. Prin economii închise înțelegem economiile autarhice, de tip agrar, de până la apariția capitalismului ca mod de producție. Socialismul este un caz particular de economie închisă. Este vorba aici despre izolare. Inflația specifică economiilor închise, agrare, care funcționează în combinație cu moneda metalică, are drept cauze: oferta
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de prețuri. Este firească o asemenea situație numai în contextul reducerii cantității de mărfuri care venea din colonii. La toate aceste caracteristici enumerate deja trebuie să mai adăugăm dezbaterea de ordin religios. În Evul Mediu lumea economică europeană era una autarhică, în care producția pentru surplus și comercializarea acestui surplus erau aspru criticate și chiar interzise de Biserică. Munca avea un alt rol decât în epoca modernă. Din acest punct de vedere, al poziției față de plus-valoare și plusprodus, vom spune că
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]