9,555 matches
-
reușește să contrapună ritmurilor istoriei, cu o forță greu de evaluat la o privire superficială, propriile sale răspunsuri, speranțe și utopii. Este dificil de găsit, în întreaga noastră pictură cultă, o a doua personalitate în măsură să comenteze, cu atîta autenticitate și profunzime, halucinanta lume prin care a trecut. Poate doar lui Eustațiu Stoenescu i s-ar mai putea face un asemenea portret, dar la un alt nivel al implicării și la o altă cotă a combustiei lăuntrice. Cum a străbătut
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
de poeți extrordinari pe deceniu, vorbesc despre o evoluție organică a poeziei românești. Ion Pop simte o schimbare a poziei după '89, dar nu îndrăznește să propună un scenariu radical: "Poate că e de așteptat o nouă vîrstă a "literaturii autenticității" și a "experienței"; poate că "biografismul" atît de drag deja unor reprezentanți ai "generației '80" va cunoaște o nouă înflorire și că "mașina intertextuală" va avea de măcinat destule lozinci aruncate la lada de gunoi a istoriei. în orice caz
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
a auzit, literă cu literă, fonetic, așadar fără să-l înțeleagă. Nu știm dacă istoricii au căzut de acord asupra acestui encomium la adresa lui Iosif al II-lea, căci ăsta este cuvîntul lui Horea, și dacă n-au nici un dubiu în privința autenticității lui. Faptul de a fi fost rostit în cadrul Lojii masonice vieneze arată că Horea nu mai era nici ucenic, nici calfă, avînd gradul III, căci altfel n-ar fi fost îngăduit să vorbească. Textul din Litere nu e absolut impecabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
atmosfera studenției sale cu tot ceea ce presupunea aceasta. Viața la cămin, cursurile, veșnicele ciorovăieli ale grupului de prieteni (mulți deveniți între timp celebri), examenele, profesorii, lecturile sînt trecute pe rînd în revistă, cu o precizie maniacală, pentru a crea iluzia autenticității, a coincidenței fericite dintre momentul trăit și cel al așternerii pe hîrtie : Replicile astea le-am scris într-o noapte de 9 iunie a anului 1977, ora 1.30, cu părerea de rău că nu am reușit să am un
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
acea dezbatere liberă, dar argumentată - și acele analize oportun menite să descâlcească întrucâtva problemele etice ridicate de colaborarea cu poliția politică și de accesul la dosarele Securității. Există deci o împletire, cu atât mai interesantă cu cât mizează total pe autenticitate, între judecăți morale, precizări procedurale, evocări ale unor evenimente ale istoriei recente și, în fine, anecdotica bogată și intens colorată (și uneori plină de umor) - care fac din aceste dezbateri o lectură aplicată și cu deosebire captivantă. La finalul dezbaterilor
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
războiul s-a manifestat prin dispariția prăjiturilor, a torturilor etc." Pentru ruși acea vreme a însemnat o cruntă perioadă de interzicere a alcoolului. România a devenit un rai pentru contrabandiștii care profitau de binecuvîntata prohibiție... Paginile sînt străbătute de o autenticitate rară în memorialistica românească. Foarte frumoase rînduri apar despre lenea boierească: "Trăiam într-o casă unde nimeni nu făcea nimic, consideram eu, afară de mine, care eram foarte ocupat. De dimineață mă înfruntam cu guvernante, profesori, profesoare care se luptau să
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
asupra justeței relației cu sarcina propusă, hrănită de căutarea de sine, de căutarea propriilor mijloace. La acest nivel, cu riscul de a surprinde, se poate spune că scopul constă în a te servi de Shakespeare pentru a-ți descoperi propria autenticitate. La jumătatea ciclului pedagogic, elevii părăsesc școala pentru șase luni de muncă în teatre. A priori, aceasta trebuie să-i pună în contact cu practica, în contextul instituțiilor teatrale. Cel mai adesea, ei resimt plăcerea de a reveni la școală
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
evidentă predilecție către banalul cotidian, către ceea ce este prozaic, umil sau de-a dreptul meschin în existența de zi cu zi. De departe spre aproape încearcă să îmbine, într-un discurs prin excelență realist, construit contrapunctic și mizînd pe convențiile autenticității, radiografia exactă a unui sentiment extrem de puternic (la limita obsesiei) cu aceea a societății românești ante- și postdecembriste. Proiectul este, fără doar și poate, ambițios, dar resursele de inventivitate epică se dovedesc, nu de puține ori sărace, iar personajele și
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
deosebirea că uneori, prin flash-back-urile inspirate și mai cu seamă prin ritmul alert, pe alocuri chiar antrenant, paginile scrise la persoana a treia trezesc într-o mai mare măsură interesul cititorilor. În schimb, extrasele din jurnal, în loc să intensifice senzația de autenticitate (căci acest lucru pare să fie aspirația autorului), mai curînd o diminuează: "Duminică, 1 iunie / Meteorologie incertă. Scriu puțin, merg după țigări, mă întorc să-i telefonez ei. Da, acum plecarea este o certitudine! Va sta o săptămînă la Washington
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
iar surorile mele făceau pe credincioasele. Aveam diverse obiecte de cult din plumb, precum și o haină preoțească și un patrafir. Miracolul din 1640 Credința noastră era într-adevăr oarbă - cel puțin până la vârsta de paisprezece ani - căci credeam cu toții în autenticitatea faimosului miracol din Calanda, săvârșit în anul de grație 1640. Miracolul i se atribuie Fecioarei del Pilar, numită astfel fiindcă i-a apărut apostolului Santiago în Zaragoza, deasupra unei coloane, demult, pe timpul ocupației romane. Virgen del Pilar, patroana Spaniei, este
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
produce în felul acesta o universalizare a culturii, prin considerabila relaxare a eurocentrismului. La noi, înregistrăm o deplasare a accentului de pe estetic (Maiorescu, Lovinescu, Călinescu) pe spiritual. Sub egida lui Nae Ionescu, actul cultural devine la "criterioniști" în speță experiență, autenticitate, inițiere, surclasînd construcția migăloasă, sistemul rigid, limitativ. Exponenții "noii generații" "preferă tencuielii raționaliste flacăra lirică. Formularea spontană și neînflorată ia locul potrivelii de cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
trupelnice, dar suflet nu mai aveam deloc" (La Cesarina șIIȚ). Drept care autoarea își compune fără complexe identități trucate. Se deghizează și se grimează pe scena pe care i-o oferă poezia sa atît de construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
colecționar pasionat și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu, Paznic la ușa nopților, București, Ed. Eminescu, 2002. 150 p.
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
amatorism este în mod natural imposibilă. Chiar în absența unei instrucții specifice și a unei practici constante, simpla educație a sensibilității, rigoarea conștiinței creației și vocația verificată a comunicării prin cod sînt argumente suficiente în sprijinul proprietății limbajului și al autenticității mesajului. Pictura lui Șerban Foarță, discretă prin dimensiuni și pregnantă prin proporții, se înscrie în mod legitim, fără ostentație, dar și fără complexe, în mecanica legitimă a istoriei artei. Din punct de vedere formal, al construcției propriu-zise, ea intră mai
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
și o „aventură totală” în interiorul creației, nu în spațiul contactelor sale cu ordinea politică și administrativă. Înainte ca „realismul socialist”, slujit cu diligență și de către destui congeneri cu vocație deturnată ai lui Constant Tonegaru, să-și declanșeze tăvălugul strivitor de autenticitate, acesta înțelegea a-și planta florile spontaneității, precum un indelebil certificat al poeziei insubordonabile la rețete exterioare: „Pomii prăfuiți par pianiste pudrate în restaurante/ și clatină capul ca strugurii ce se desprind din vii” (Stăpînul mării invizibile). Sau: „flatul meu
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
sub camuflajul unor construcții generice, însă cu un angajament moral mai explicit și mai puternic. Iar dacă această pictură s-ar opri aici, doar la nivelul mărturiei abrupte și al experienței existențiale nude, totul ar fi poate de o incontestabilă autenticitate la nivel psihologic, dar sumar sub raport artistic și insuficient ca proiect cultural. Conștientă de acest risc, pictorița merge însă mult mai departe și blochează din capul locului orice tentativă de lectură exclusivă în perspectivă existențială. Ea își bandajează cultural
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
nu în ultimul rînd din ambiguitatea esențială a textelor științifice scrise de Eliade. Demonstrația din Note asupra simbolismului acvatic, constată autorul studiului, „se sprijină pe un apodictic de natură cantitativă. E ca și cum ar exista o premisă tacită, unanim acceptată, cu privire la autenticitatea și valabilitatea de facto a fenomenelor invocate.“ Discursul lui Eliade nu e deloc unul inocent, cum de altfel nu sînt lipsite de inocență epistemologică nici modificările făcute de Eliade în manuscris asupra textului, menite să camufleze o atitudine și o
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
sub oblăduirea sa, veritabile gesturi se scamator, menite să scoată petele de pe cele mai întunecate conștiințe ivite pe pământul României. Dacă furia Președintelui ar fi fost acompaniată măcar de-o demitere spectaculoasă, poate-poate-ar fi fost o șansă să credem în autenticitatea revoltei prezidențiale. Așa, nu e decât un punct bifat din obișnuitele ore de dirigenție ale unui tătuc al nației ce se simte dator să-și urecheze odraslele - dar nu prea tare, să nu-i traumatizeze pe bieții flăcăiandri... Din contră
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
află fapte din viața cotidiană a unor personaje aflate în clasa de mijloc sau în păturile inferioare ale societății, Nicolae Stan scrie o memorabilă epopee a orașului pierdut în imensitatea Cîmpiei Bărăganului. La Nicolae Stan, ca și la James Joyce, autenticitatea este dată nu de excepție, ci de regulă. El nu caută figuri ieșite din comun, ci oameni obișnuiți, cu pasiuni și sentimente, bucurii și dezamăgiri, iluzii invariabil transformate în înfrîngeri, pe deplin reprezentativi pentru atmosfera din urbe. Uneori, aceștia trebuie
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
iar cele noi întîrzie să apară). Privirea autorului către personajele sale este mereu una caldă, încărcată de o foarte umană înțelegere. Inevitabil, citind cartea lui Nicolae Stan, comparația cu James Joyce vine de la sine, dar ea nu știrbește cu nimic autenticitatea unui roman în care spiritul locului se împletește cu experimente naratologice, pe alocuri extrem de curajoase. Categoric, Evelyn nu este o pastișare a lui James Joyce, ci un roman original care reușește să pună în evidență specificitatea lipsită de pitoresc a
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
se întreabă mereu, omul comicului nu se întreabă niciodată), a unei mediocre egalități cu sine, „într-o certitudine norocoasă, de rînd”. Ridicolul își face sălașul în fals, în vanitate, în nimicnicia vieții umane. El constituie o antivaloare, un derapaj al autenticității. E drept că nu reprezintă un rău major, ci, conform definiției lui Aristotel, „o urîciune care te face de rușine fără să-ți cauzeze durere sau pagubă, așa cum masca comică este urîtă și schimonosită, dar nu aduce suferință”. Ceea ce e
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
rupturi de cei ce te dezamăgesc prin ipocrizia lor, prin micime omenească, se salvează prin apetitul de cunoaștere, prin băile de artă, printr-o fire care are din ce să dăruiască. Decizia sa, de a-și trăi viața sub semnul autenticității, al sincerității, al unei autoscopii ce poate însângera, fac sarea, dau farmec unor pagini de o mare larghețe de evantai - poate chiar vizând prea-plinul. Dar, ca să înțelegem mai bine liniile de transparență ale romanului d-nei Gina Sebastian-Alcalay ne vom opri
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
a vulgarității. Norme variabile în timp au acționat pretutindeni, stabilind ceea ce este sau nu interesant, ceea ce se poate sau nu publica. În cazul particular al culturii române, a doua jumătate a secolului al XX-lea a teoretizat interesul științific pentru autenticitate, dar a exclus din domeniul publicabilului, din motive de cenzură ideologică, zone largi ale producției folclorice. De multe ori, culegerile de la sfîrșitul secolului al XIX-lea erau mai bogate și mai complexe decît cele care, peste un secol, urmau să
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
partizani. El nu clarifică în Antimemorii aceste aspecte din biografia lui, ci le ocultează. Să ne întoarcem însă la Condiția umană, roman elogiat de Trotzki, aflat pe atunci în exil, și care a scris despre el o recenzie, atestându-i autenticitatea. Malraux l-a cunoscut, îl admira și-l victimiza, atitudine către care înclină un timp și S. Damian. „Fusese un companion foarte apropiat al lui Lenin în insurecția din 1917, întemeietor al armatei roșii, adversar al birocrației și al despotismului
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
au apărut, totuși, cîteva galerii - cele deja amintite, dar și altele, cum ar fi galeria Luchian 12, care își propun să facă, în mod evident, cîțiva pași importanți înainte. Miza acestor acțiuni este calitatea operei de artă, garanția lor este autenticitatea obiectului artistic, iar aspirația este că lucrarea de artă să ajungă exact unde trebuie, adică la oamenii care iubesc artă și care o pot plăti cît mai aproape de valoarea ei reală. Cu alte cuvinte, la mării actori ai unei piețe
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]