2,138 matches
-
sa treacă oceanul ca să mai curețe o fărîmă din mizeria omenească. Seria de autor "Simenon" a Editurii Polirom, proiectată cu douăsprezece titluri pe an, va cuprinde integrala "Maigret" , o selecție din celelalte romane, numite de autor "les romans durs", o autobiografie etc. Începută în martie 2004, seria însumează pînă acum 9 din cele 89 de "Maigret"-uri. VIII înă nu demult, în astfel de momente, cei de pe Quai des Orfčvres spuneau despre Maigret: - Gata! Șefu' e în transă! Necuviinciosul inspector Torrence
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Fabricarea unei mitologii politice: Ceaușescu & Nixon", Dan Lazea se întreabă " Ce este gândirea slabă?", Ioan Stanomir scrie despre Titu Maiorescu, iar Cătălin Partenie despre Alexandru Dragomir. Mai semnează comentarii de carte Radu Paraschivescu și Vladimir Tismăneanu (acesta din urmă la autobiografia Nadiei Comăneci). La finalul unui număr consistent din care foarte multe lucruri au rămas neconsemnate aici, Horia-Roman Patapievici găsește necesar să pună pe tapet câteva reguli ale polemicii. Alte lucruri aș fi putut discuta aici, așadar, dacă nu m-aș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
sex, partenerii refuzând să știe orice unul despre altul. Iar când încetează să fie doar sex, tragedia se dezlănțuie... Scenariul (un obișnuit regal la Bertolucci, mare amator de literatură bună) e în mare parte contribuția lui Brando, care declară în autobiografia sa că improvizația l-a epuizat psihic. Iar cinematografia e net superioară celei din Visătorii: se filmează cu soft focus, camera suplinește prin mișcarea lentă, chiar voyeuristă, în apropierea personajelor, faptul că mizanscena e lipsită de obiecte care să "decodifice
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
subiect narativ. Paradoxal, toate aceste române sunt retorica pură, cu toate ca reclamă violent un background existențial pe cât de critic, pe atât de concret, declarat în afara abstractului. Că și în celelalte cazuri, discursul Letopizdețului se situează în proximitatea confesivului: un fel de autobiografie mascată, scrisoare adresată iubitei, jurnal de criză ș.cl. Plus galeria de portrete a celor din grup pe care o întâlnim și la Șchiop: revoltă să fie, dar neapărat în grup. De aici lipsa unui subiect care să susțină acest way
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
a vorbit lui Monda cu privire la însemnările sale zilnice foarte la începutul acestora, în 1923, când ele aveau cu totul alt profil și o mult mai largă desfășurare, așa cum se constată în primul volum al Agendelor. în schimb Monda își scrie autobiografia intitulată Viață și vis, apărută în 1986, cu puțin mai devreme, oricum în preajma vârstei de 84-85 de ani, când � lăsând la o parte injoncțiunile inerente ale cenzurii și autocenzurii " memoria sa se dovedește profund deficitară, mai cu seamă în ce privește perioada
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
s-ar fi născut cu doi ani mai devreme, nu în 1905, ci în 1903, și nu la 24 mai, ci la 12 octombrie. Părinții ar fi aceiași, dar cu o istorie mai puțin perfectă decât cea declarată în repetatele autobiografii cerute de regimul sovietic. Pentru că tatăl, "orășan" fiind și om cu carte, se îndrăgostise de o fată simplă, frumoasă "ca o cadră", dar analfabetă, părinții au aranjat pentru ea o căsătorie de formă, cu atamanul văduv Stefan Kuznețov. Cu toate
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
întâlnesc, se amenință, dar - foarte ciudat - ea nu-l demască cu manuscrisul doveditor, ci se apucă să-l rescrie. Soțul ei - citește L.F. în cronica akasha - ar fi fost nimeni altul decât fratele socrului lui Șolohov, nedeclarat de acesta în autobiografii din pricină că ar fi fost ofițer în armata albilor, lichidat în 1931. Mai mult decât atât, acel aprig apărător al lui Șolohov, A. S. Serafimovici, ar fi fost unchiul prin alianță al "Aleksandrei", căci Serafimovici n-ar fi fost decât un pseudonim
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
deocamdată, feedback): Istoriile unui matroz de pe Planeta Roz (descriere ludică, în versuri, a unui straniu univers exsanguu și bidimensional); Rebis (paisprezece holorime, a cîte, fiecare, nouă strofe, - melanj de biografism și alchimie). La sertar (mai bine zis: în folder): o autobiografie, în vers alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet de versuri franțuzești, un Ťabecedarť: ABC d'air (și, eventual, un altul, în nemțește, cu numele de Schlimmericks); un ingenios-ingenuu eseu despre aventura literală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
nu știu dacă-l merit. Tot ce știu e că, asemenea tatălui meu, n-am stat niciodată degeaba. Îl văd și acum, în ultimii lui ani, slăbit de boală, dar stând ore întregi în fața mașinii de scris, lucrând la o autobiografie (pe care o am aici cu mine într-un sertar). În ce privește lucrul meu, nu mă mâna nimeni din urmă decât propria mea nevoie de a mă exprima pe mine și ceea ce mă înconjura, preocuparea mea de căpetenie constând în a
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
anii '70-'80, a descumpănit de la bun început, fiind percepută drept cel mai complet autodenunț din literatura noastră și probabil adevăratul "roman" al obsedantului deceniu. Cu o materie epică alcătuită din corespondență, memorii, articole de ziar și proză, Logica este autobiografia hibridă și parțială a lui Radu Cosașu, dramatică prin onestitatea, intransigența și sarcasmul cu care își sondează conștiința chinuită de crezurile, iluziile, îndoielile și apoi dezamăgirile tinereții comuniste. Dacă înainte de '89, Supraviețuirile puteau fi considerate drept o literatură a autodenunțului
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
trăsătură importantă a literaturii contemporane. Exilul e condiția definitorie a mileniului trei, cred. Cum suporți înstrăinarea acestui exil, emoțiile lui adesea istovitoare? TIMOTHY MO: De chestiunile personale mă voi ocupa într-o formă aparte, dacă voi trăi să-mi scriu autobiografia. LV. O altă trăsătură majoră a eroului postmodern - Desperado, cum îl numesc eu - este însingurarea. Eroii tăi sunt, cel puțin la prima vedere, solitari. Construiești în jurul lor un sentiment bizar de comunitate defamiliarizantă. Care e comunitatea unde te simți acasă
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
americană (tot romane!) ocupă mai multe pagini în acest număr decît cea națională. Dintre multele cărți de peste ocean lansate recent în traducere franceză, ne-a atras atenția una semnată de Bruce Benderson și apărută la Ed. Rivage sub titlul comercial Autobiografie erotică. Obiceiul de a schimba titlurile de cărți și filme din rațiuni de marketing nu mi se pare corect. De fapt, aflăm din recenzie, romanul se intitulează în original The Romanian. Românul despre care e vorba se numește Romulus ("comme
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
întâmplător) în copilărie. Căci nimic nu este, de fapt, întâmplător în universul cvasi-magic al Hertei Müler. Decât, poate, intruziunea brutală a terorii totalitare. Cu delicii se citesc și textele unor Kazuo Ishiguro, André Makine sau Daniel Mason. Paginile extrase din autobiografia lui Marcel Reich-Ranicki și cele din Eseul despre luciditate al lui Saramago (un roman parabolic, dens și de o subversivă luciditate) readuc în prim plan coșmarul istoriei. Dintre prozatorii români Gabriela Adameșteanu publică în acest număr din Lettre (.) un fragment
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
dezvoltată în imagine" (M. Chmielowiec, P. Szymański, J. Ficowski), ,omul mecanomorf" (N. Manolescu). Mai puțini, fără îndoială, sunt istoricii literari care ambiționează cuprinderi mai ample, încheindu-și expunerile analitice cu concluzii sintetice: J. Krzyüanowski (portret), A. Sandauer (fragmente ale unei autobiografii fantastice), St. Jaworski (medalion), J. Speina (roman experimental inimitabil, fantastic, imagine labirintică, interpretarea subiectiv-mitologică a lumii copilăriei), B. MamoŐ (lumea descrisă prin senzații, impresii și fiori) etc. Se înțelege că toate aceste lucrări ilustrative și multe altele își găsesc acoperiri
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
precumpănitor senzorial, asemenea unei lumi de senzații, impresii și halucinații într-o poetică a visului-visare, interferează armonios, câteodată și contrapunctic, asprimile ambianței palpabile cu digresiunile lejere ale închipuirii. Avem doar de-a face, cum s-a mai spus, cu o ,autobiografie fantastică". Considerată din perspectiva teoretică a celor câteva repere poetice amintite care tind să se aglutineze într-un sistem coerent și unitar, cu oricâte neîmpliniri, lumea în care trăiește autorul se alcătuiește mai ales pe principiul antinomiilor existențiale: spirit-corporalitate, absolut-materie
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
fac o confesiune acuma, eu am scris deja confesiunile mele. Sunt intitulate Viața unui om singur. E un volum imens, de vreo 1400 de pagini, care trebuie puțin redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. În prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic. Și nu-mi place. Asta ar fi una. Doi: nu sunt de acord cu confesiuni prea imediate, pentru motivul că trebuie o anumită distanță în
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
în orice caz izolat și discret. Într-un sens oarecare, un timid, învăluit în politețe socială. De aceea el însuși a simțit, într-un tîrziu, nevoia de a se "explica", scriind "confesiunea involuntară" (1975) - publicată în Carnete europene - și "mica autobiografie intelectuală" (1977) din Prezențe românești și realități europene (acum, în 2004, în ed. II). Cultivîndu-și claustrarea între pereții locuinței-bibliotecă și retras exclusiv între paginile scrierilor sale, el își dădea seama că devenise indescifrabil pentru contemporani. Se pare însă că, în
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
dar foarte reală, a atîtor intelectuali, universitari, publiciști față de tot ce depășește cercul închis al francofoniei", adică "decepțiile umane - numeroase" (p. 306) - sînt adnotările diaristice care dezvăluie descurajarea lui Adrian Marino față de Franța (în 1977). De unde, și acest fragment din "autobiografia spirituală"", în care Adrian Marino își extinde, cu severitate, reflecțiile critice: "dacă este profund greșit a modela imaginea Europei după Franța (și, mai ales, după Franța actuală), reflex al unei psihologii și ideologii iluministe, întîrziate, nu este mai puțin adevărat
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
și nutrit, ca orice om de cultură român (mai ales cei activi în epoca interbelică) în cultul Franței, faptul că nu a fost admis - nici înțeles - în Franța a fost o deosebit de tristă deziluzie. Iată de ce atunci cînd, în finalul "autobiografiei spirituale" declară solemn "trebuie să cultivăm spiritul de demnitate, mîndria și respingerea oricărei încercări de umilire, subordonare sau desconsiderare intelectuală din partea oricui ar veni ea" (adaug: "nu toți intelectualii străini au calitatea de a ne privi distant, cu superioritate" discriminatorie
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
sale bune. în anii '60, revista franceză "Express" a publicat o scurtă biografie "prealabilă" a lui Evtușenko. îmi amintesc că apărea acolo, pentru public, ca un tânăr romantic, care supăra pe toată lumea. După mai mulți ani și-a scris o autobiografie de om ofensat. Evtușenko scria că în Rusia poetul e mai mult decât poet. Nu e o declarație, ci o autodefinire, pe care a dezvoltat-o în romanul său scriind: "Există versuri pur și simplu. Dar există versuri-atitudine. Din păcate
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
poetului-tribun, care, de regulă, se dovedește a fi mult mai puțin decât poet: Astăzi suntem un popor/ și nu doar niște prostănaci păcăliți/ și astăzi sare în ajutorul/ parlamentului nostru/ Saharov,/ ștergându-și sfielnic/ ochelarii crăpați." Evtușenko și-a denumit autobiografia roman, adunând la un loc personaje imaginare cu altele reale. în esență, cartea se învârtește în jurul puciului din august 1991. A scris un capitol-unicat, o confesiune ca din partea lui Gorbaciov, mai exact a "gândurilor" lui, - altul despre Elțîn, căutându-și
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Castro, și pe Robert Kennedy, și pe Soljenițîn; că a fost un soț necredincios pentru cele trei femei-unicat, dacă le evaluăm însușirile (poeta, dizidenta, englezoaica), și a devenit un soț fidel celei de a patra soții, care i-a redactat autobiografia respectivă. în privința aspectelor marginale ale vieții sale, e gata să se căiască pentru păcatele săvârșite; și-a constrâns o soție să facă chiuretaj, alteia, - femeia era însărcinată, - într-o criză de nervi, i-a tras un ghiont în burtă, ceea ce
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
șarjate ale activiștilor din jurul lui Ceaușescu nu au putut răscumpăra o viață întreagă de compromisuri. Romanul Cartierul primăverii, caricatural în exces și de un tezism strident, nu se ridică la nivelul celorlalte proze; iar Disciplina dezordinii nu este decît o autobiografie justificativă, extrem de interesantă din punct de vedere istoric, nu însă și literar. Dispariția accidentală și prematură a autorului ("cu păcatele încă în floare", cum spune Shakespeare) a contribuit la adîncirea sa în uitare. Există o morală la povestea acestei vieți
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
răspunsul printr-o glumă cu destul substrat: "Scriindu-mi numele așa cum știi, arăt lumii că mă cheamă ca pe... Alexandru cel Mare, care era și el Alexandru Philippide, adică Alexandru, fiul lui Philippos". Devine util a spune acum că printre "autobiografiile de împrumut" figurează și aceasta, fiul însușindu-și fictiv și cultural butada tatălui. Iată cum unul dintre cele mai celebre poeme, Monolog în Babilon, se colorează și se nuanțează biografic, cu accent pe sentința "Cunoașterea e tot o cucerire". Și
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
și recunoscut ca geniu și de către ne-danezi. Campania de promovare a unui Andersen total este amplă, ingenios proiectată și ferm suținută. Somptuos și convingător prezentat lumii drept spirit proteic, autor mai mult decît onorabil de romane (printre care și autobiografiile...), de piese de teatru și de jurnale de călătorie, Andersen cîștigă astăzi enorm în statură; dar părerea unanimă rămîne că aura de excepție i-o conferă poveștile ("simple exerciții pentru mîna stîngă" în opinia lui). Peisajul eteroclit al celor peste
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]