378 matches
-
de la Kremlin). Deși Ivan a fost considerat "țarul senior", puterea reală era deținută de sora cea mare a lui Ivan, Sofia Alekseievna. Începând cu 1684 s-au emis monede cu figura ei iar în 1686 și-a asumat titlul de Autocrat. Printr-un decret din 1686 s-a hotărât adunarea gunoaielor de pe străzile Moscovei. De asemenea, a fost abolită pedeapsa îngropării de viu, aplicată în special femeilor care își omorau soții. În 1686 Rusia a devenit primul stat european care a
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
Șerbia a devenit un ducat autonom în cadrul Imperiului Otoman. El este considerat liderul care a început procesul de restabilire a statalității Șerbiei, ca și cel care a pus bazele noii politici interne și externe a țarii. Prințul Milos a domnit autocrat, refuzând în permanență să împartă puterea. În timpul domniei sale, a devenit cel mai bogat om din Șerbia și unul dintre cei mai avuți oameni din Balcani. Miloš Obrenović s-a nascut că fiul al Višnja Gojković și al celui de-al
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
domniei lui George au fost marcați de instabilitate politică, în mare măsură generată ca urmare a dezacordurilor în războiul de șapte ani. George a fost perceput ca favorizând miniștrii "Tory", care a dus la denunțarea sa de către "Whigs" ca un autocrat. Regele care era ostil aventurilor externe deoarece voia să instaureze o nouă politică internă și să restabilească puterea personală a regelui, imediat ce a urcat pe tron a dorit să oprească războiul cu Franța. Hotărât să-și aleagă singur miniștrii, George
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
samavolnicia justiției și a autorităților, carierismul, venalitatea și birocratismului aparatului de stat - aspecte pe care Krîlov le-a cunoscut în bogata sa experiență de slujbaș. Fabule ca „"Danțul peștilor"”, „"Oile bălțate"”, „"Lupii și oile"”, „"Știuca"”, erau îndreptate împotriva regimului despotic autocrat, împotriva nedreptăților, constituind indirect o pledoarie îndrăzneață în apărarea poporului: Expresia cea mai viguroasă a acestei satire demascatoare, cu un puternic caracter politic, apare în fabulele „"Adunarea obștească"”, „"Oile bălțate"”, „"Ospățul"” și mai cu seamă în „"Danțul peștilor"”, în care
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
intrare triumfală în Kiev de Crăciunul anului 1648, fiind salutat de populația orașului ca eliberator al poporului ucrainean de sub jugul polonez. În februarie 1649, în timpul negocierilor de la Pereiaslav cu delegația poloneză, Hmelnițki a abordat convorbirile cu polonezii de pe poziția de autocrat al rutenilor și unic conducător al Ucrainei. Hmelnițki s-a angajat în construcția structurii nouluil stat pe toate planurile: militar, administrativ, financiar, economic și cultural. Armata zaporijiană a fost împuternicită de Hmelnițki cu puterea supremă în noul stat., unificând toate
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
la Coburg, în Germania. La 8 august 1922 tatăl lui Vladimir s-a autodeclarat curator al tronului Rusiei. Doi ani mai târziu, la 31 august 1924, a mers un pas mai departe și și-a asumat titlul de "împărat și autocrat al tuturor Rusiilor". În aceste condiții, Vladimir devenea Țarevici (moștenitor al tronului) și Mare Duce cu titlul de "Alteță Imperială". În 1930 familia a părăsit Germania, mutându-se la Saint-Briac, în Bretania, Franța, unde își ținea tatăl său curtea imperială
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
naționalizarea, în 1951, a societății Anglo-Iranian Oil Company, deținută de britanici. Winston Churchill declara, în SUA, că Mosaddegh „cotește tot mai mult spre comunism." După îndepărtarea lui Mossadegh, șahul pro-occidental, Mohammad Reza Pahlavi, și-a asumat controlul statului ca monarh autocrat. Politicile șahului au inclus interzicerea partidului comunist "Partidul Tudeh" și, în general, prin poliția secretă iraniană SAVAK, a suprimat disidenții politici. În Irak, în anul 1958, Abd al-Karim Qasim a răsturnat monarhia Hașemită, instituind o alianță cu Partidul Comunist Irakian
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
dar fără lupte și fără vărsare de sânge. În 1990 lui Mihail Gorbaciov i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace. Dintre regimurile comuniste din est, la 22 decembrie 1989, ultimul a căzut regimul din Republica Socialistă România, adică regimul autocrat al lui Nicolae Ceaușescu, majoritatea populației din România fiind nemulțumită de regimul comunist. Politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu (inclusiv proiectele de construcții grandomane și un regim de austeritate menit să permită României să-și plătească întreaga datorie
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
i-a dezorientat pe rebelii. În această eră a schimbărilor rapide, prinți modernizatoari au avut tendința de a se alinia cu clericii burghezi împotriva micii nobilimi și a țăranilor. Mulți conducători ai diferitelor principate din Germania funcționau ca niște conducători autocrați care nu recunoșteau nici o altă autoritate pe teritoriul lor. Prinții au avut dreptul să perceapă taxe și să împrumute bani așa cum considerau de cuviință. Costurile tot mai mari ale administrației și întreținerea militarilor i-a îndemnat să ceară tot mai
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
a ocupat Tunisia pentru a consolida frontiera de est a Algeriei, iar Italia dorea să capete teritorii în Africa mediteraneană, de aceea, a încheiat alianța cu Puterile Centrale. Franța se aliază cu Rusia, încheind o alianța franco-rusă, astfel, cel mai autocrat stat se aliase cu cel mai liberal stat european. Erau numeroase ligi care promovau pangermanismul pentru a justifică expansiunea teritorială, Rusia fiind determinată să se alieze cu Franța. Franța chiar a împrumutat Rusia cu importante sume de bani pentru a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată). Un monarh absolut este un autocrat. ul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în raport cu clasa nobililor, dar care ocrotește și consolidează în fapt interesele generale ale acestei clase. Apare și se dezvoltă în perioada de destrămare a stărilor feudale și de transformare
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]
-
luat sfârșit cu Dioclețian (284-306). Acesta a inițiat o serie de reforme care au schimbat fata imperiului. Cu el se consideră că începe perioada dominatului (marcând sfârșitul perioadei principatului, care începuse cu Augustus), împăratul devenind în mod oficial un monarh autocrat. A reorganizat administrația in mai multe prefecturi și dioceze, și va împarți imperiul (în 286), el luând răsăritul (linia de împărțire fiind între Italia și Dalmația), având capitala la Nicomedia. Va instaura și Tetrarhia, prin care, imperiul va fi condus
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
emis monede, de la drahme din argint la dichakloi din cupru. Toate prezintă unele similitudini în stil cu piesele seleucizilor contemporane lor, desi frizura pe monedele părților este diferită, în special. Inscripția cea mai răspîndită este ΑΡΣΑΚΟΥ ΑΥΤΟΚΡΑΤΟΡΟΣ, tradusă că "Arsaces Autocratul", deși există mai multe variante pentru acesta.
Arsaces I () [Corola-website/Science/319658_a_320987]
-
ascensiunea Anei Ivanovna pe tron a încercat să-i impună diverse condiții împărătesei. În lupta împotriva foștilor susținători, Ana s-a bucurat de ajutorul unor nobili care se temeau mai mult de dominația oligarhiei ruse decât de domnia unui monarh autocrat. Astfel, principiul auatocratice s-au bucurat de un sprijin puternic în ciuda luptelor haotice pentru tron. Ana a murit în 1740, iar nepotul ei minor a fost proclamat țar cu numele de Ivan al VI-lea. După o serie de lovituri
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
Rusiei asupra Europei. În același timp, Rusia și-a continuat expansiunea. La Congresul de la Viena a fost creat Regatul Poloniei (Polonia Rusească), căruia Alexandru i-a asigurat o constituție. Prin aceasta, Alexandru devenea monarhul constituțional al Poloniei, în timp ce rămânea țarul autocrat al Imperiului Rus. El a fost de asemenea și monarhul Finladei, care fusese anexată în 1809 și care căpătase un statut de autonomie. În 1813, Imperiul Rus a cucerit teritoriul din jurul orașului Baku din Caucaz de la Persia. Până la începutul secolului
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
trebuie cercetate și actele de danie, dovezile arheologice, cronicile (cu precădere contemporane) etc. Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, sub forma: "„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
subliniată și independența țării, căci domnitorul fusese pus pe tronul său de către singur Dumnezeu, prin hotărârea adunării elective, nu de vreun alt rege sau împărat. Titlul nu cuprinde însă și realitățile politice ale epocii, fiindcă Mircea nu stăpânește ca un autocrat absolut, ci ca un domnitor respectat, care ține seama de datini în deciziile sale, luate cu ajutorul boierilor din sfat. Domnul era apărătorul supușilor săi (comandantul oștilor, împărțitorul suprem de dreptate) și cel spiritual al țării, ca și ctitor de lăcașe
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
fratele mai mic al viitorului țar Alexandru I și al Marelui Duce Constantin Pavlovici. Lui Nicolae îi lipseau cu desăvârșire larga deschidere spirituală și intelectuală a fratelui său, Alexandru. A considerat că rolul lui ca împărat era doar acela de autocrat paternalist, care își guvernează poporul prin orice mijloace găsește necesar. Având experința revoltei decembriste, Nicolae a fost hotărat să țină în frâu toată societatea rusă. Poliția secretă, așa numita Secția a treia a Cancelariei Maiestății Sale Imperiale, a creat o
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
voce tare că, nemulțumit de guvernarea prin intermediul instrumentelor străine, el a oferit Poloniei, Finlandei și guvernoratelor baltice beneficii care nu existau pe teritoriul Rusiei. Anumite reforme au fost înfăptuite și în Rusia, însă nu au putut supraviețui intervențiilor suspicioase ale autocratului și subordonaților săi. Consiliul de Stat și Senatul de guvernământ, noi puteri cărora li s-au atribuit pentru prima dată anumite puteri (teoretice), au devenit instrumente servile ale țarului și ale favoriților săi de moment. Complicatul sistem de educație, culminând
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
în comitetul acesteia alături de pastori protestanți; iar preoții de la sate, antrenați să privească orice amestec în documentele tradiționale ale bisericii ca fiind un păcat de moarte, au devenit fără voie instrumentele propagării a ceea ce ei considerau a fi lucrarea diavolului. Autocrat și iacobin, om al lumii și mistic, el apărea contemporanilor săi ca o ghicitoare pe care fiecare o dezlega potrivit propriului temperament. Napoleon I îl considera un „bizantin schimbător” și l-a poreclit un Talma al nordului, pregătit oricând să
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
de majoritatea statelor Europei, va deveni fără dificultate modalitatea imuabilă de conducere a cabinetelor, pe când cei care vor încerca să-l încalce vor risca să abată asupra lor forțele noii uniuni.” Între timp, Napoleon, puțin abătut din cauza ideologiei neobișnuite a autocratului rus, nu a renunțat niciodată la speranța de a-l înlătura din coaliția formată împotriva sa. Nici nu a intrat bine în Viena că a și început negocierile cu el; acestea au fost continuate după bătălia de la Austerlitz (2 decembrie
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
națiunea rusă la un război sfânt împotriva lui Napoleon, inamicul credinței ortodoxe. Rezultatul a fost înfrângerea de la Friedland (13/14 iunie 1807). Napoleon a văzut șansa și a profitat de ea. În loc de a impune condiții grele, el i-a oferit autocratului învins alianța sa și un parteneriat în glorie. Cei doi împărați s-au întâlnit la Tilsit pe 25 iunie 1807. Alexandru, orbit de geniul lui Napoleon și copleșit de aparenta generozitate a acestuia, a fost complet câștigat. Napoleon știa bine
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
statutului, clasei și profesiei. În societățile musulmane, în care meseriile și meșteșugurile reprezentau adesea apanajul unor grupuri etnice particulare, îmbrăcămintea și înfățișarea fizică mergeau împreună. Spre exemplu, diferitele ordine sufite puteau fi identificate după stilul turbanelor și cutele veșmintelor lor. Autocrații reformatori din secolele al XIX-lea și al XX-lea au încercat adesea să elimine loialitățile locale, insistând asupra unui acoperământ al capului standardizat. Veșmântul islamic purtat de femei nu are nici un fel de precedente istorice speciale, deși se conformează
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și eliberatorul poporului din captivitatea poloneză ... ilustrul cârmuitor al rusinilor”. În februarie 1649, în timpul negocierilor ce delegația poloneză condusă de senatorul Adam Kysil, negocieri ținute la Pereiaslav, Hmelnițki a declarat că el este „unicul autocrat al rusinilor” și că are „suficientă putere în Ucraina, Podolia și Volînia... în pământurile sale și în principatul care se întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
prima Dumă au intrat 170 de kadeți, 90 de trudovici, 100 de reprezentanți fără partid ai țăranilor, 63 de de naționaliști de diferite orientări și 16 octombriști. În aprilie 1906, guvernul a prezentat proiectul noii constituții. Țarul era confirmat ca autocrat, având controlul total asupra guvernului, politicii externe, bisericii și forțelor armate. Rolul Dumei a fost schimbat, devenind camera inferiaoră a parlamentului bicameral, camera superioară fiind Consiliul de Stat numit de țar. Proiectele legislative, pentru a căpăta putere de lege, trebuiau
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]