553 matches
-
spiritul critic, așa cum de altfel cerea și tovarășul Manciuc în cuvântul de deschidere. El prezidează de obicei ședințele și dă directivele pentru buna desfășurare a lucrărilor. Așa că mă conformez, chiar și aici, și îmi ascut în continuare spiritul critic și autocritic. Cum am făcut-o, de fapt, și atunci când am ridicat problema curățeniei din incinta și din afara fabricii. E vorba, nu-i așa? de cartea noastră de vizită. Când vine omul la treabă, să-i fie drag să intre în secție
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și pe seama lui, măcar din când în când? Altora li se pare totul „absolut normal”. Mai ușor vezi ce este în afară decât ce este înlăuntru! Și, în realitate, nici nu-i adevărat că tovarășul Radu este lipsit de „simț autocritic”. Ce altceva pot să însemne cuvintele pe care le mormăie în barbă atunci când se recunoaște învins de câte o mașinărie nouă pe care încearcă să o remonteze, chiar în birou, după ce a desfăcut-o pentru a-i găsi vreo imaginară
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
masă mâine, cel mult poimâine... Dorim mult să realizăm câte ceva în viață. Odată visul împlinit, adesea, realizările nu ne mai satisfac... Neapărat trebuie să mergem mai departe! Îți vine greu să-ți recunoști greșelile dar în momentul în care simțul autocritic intră responsabil în acțiune, ți se ia piatra de pe inimă.. Rareori părerea celui de alături despre tine îți va părea corectă.... Nu te plânge c-ai îmbătrânit, că ai fost și tânăr! Se întâmplă că atunci când te faci că lucrezi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
oamenilor un fel de rațiune bolnavă, rațiunea supraviețuirii fără rost. Îl intriga, dar Îl și amuza, În toate pe câte le trăise de curând, elementul copilăresc, autentic, prin care adulții, tovarășii, luau În serios totul, Începând cu spectacolul debil al autocriticii și sfârșind cu determinarea care Îi cuprindea atunci când luau confuzia drept certitudine - dar, În fond, ce altceva să le fie credință, dacă nu confuzia? În ce altceva să creadă, confuzia era la Îndemâna tuturor, era lege, putea fi respirată pretutindeni, pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lăcomiți". Arghezi lega calitatea traducerii de afinitatea de stil între traducătorul-scriitor și autor 36. În august 1954, "Veac nou" anunța închiderea anchetei, manifestându-și nemulțumirea că nicio editură, nici măcar Cartea Rusă, nu răspunsese apelului său. Dezbaterile "în spirit critic și autocritic" cunoșteau - din nefericire, doar pentru scurt timp - o sincopă. Prefețele oferite ca instrumente de interpretare a operelor diferă ca valoare. Multe dintre acestea sunt aproape exclusiv dogmatice. Distanța culturală între discursurile unor personalități, precum Perpessicius și Al. Philippide și cel
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
Mainstream-ul modernist (moderat) reprezentat de cei patru "mari" din interbelic: (1) Arghezi, ca autor al primei "revoluții" posteminesciene a limbajului poetic (revoluție de tip "baudelairian": estetica urâtului, lărgirea sferei poeticității etc.) - (2) Bacovia: reprezentant al simbolismului târziu, în faza de "autocritică" (precum Paul Laforgue în Franța), cu deschideri spre existențial și social - (3) Barbu: autor al celei de-a doua revoluții posteminesciene a limbajului poetic (în sensul "poeziei pure" mallarmeene) și introductorul temei "balcanice" tratate în aceeași cheie - (4) Blaga, care
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
stau "masochiștii", cei care se ponegresc sub privirea lacomă a cititorului, făcându-l pe acesta captiv al unei plăceri vinovate. Spun "subtilitate", fiindcă încet-încet, prin aceste manevre scriitoricești, lectorul este dus exact acolo unde a vrut autorul, chipurile, sincer în autocritica lui. Nimic din aceste jocuri scripturale cu falsă adresă nu transpare din filele de Jurnal scrise de Sorin Stoica și editate după moartea tânărului autor. Acest prim volum postum, subțire tipografic, reunește notații, articole, mesaje pe care Sorin Stoica le-
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
luarea deciziilor și managementul carierei. Elevii de liceu se găsesc în perioada de explorare a carierei, în care încercările de autocunoaștere se realizează într-un ritm intensiv, adresea cu rezultate contradictorii și derutante, generând sentimente de îndoială și o atitudine autocritică exagerată. Acestea pot fi atenuate prin împărtășirea lor și normalizarea lor în cadrul grupului. Elevii vor înțelegere nu doar faptul că aceste frământări sunt normale pentru vârsta la care se află, ci și faptul că pot învăța foarte mult despre ei
CONSILIEREA PROFESIONALĂ DE GRUP. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2374]
-
zicem, apartenența lui Eminescu la romantism! Așa încît cercetarea personalității artistului, "de unde pare pe bună dreptate că va constrînge misterul constitutiv al artei să se divulge, ne dăruiește de fapt un alt punct de vedere extrinsec". într-un remarcabil gest autocritic, Streinu își mărturisește propriul impas la care a ajuns, dintr-un elan, sugrumat la un moment dat, al căutării "misterului constitutiv" al poeziei lui Tudor Arghezi. După ce a denunțat aluviunile de universitarism și psihologism, pline de "concepte și preconcepte" mai
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
a se ocupa de ei într-una din tezele de doctorat, anunțînd și o călătorie la Berlin, pentru cercetări în Biblioteca Regală", junimistul e acuzat nemijlocit de "minciună", în virtutea unei însemnări de jurnal din adolescență, în realitate de-o inclementă autocritică: "O piedică rămînea totuși: legea morală. Dar Maiorescu începuse a exersa "minciuna" cu mult înainte. "O greșeală care poate să se fi născut din (ce-i drept, nu de invidiat) dorința mea de a părea învățat, e ... năravul meu - s-
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
se întocmesc listele cu activități (participanții la mitinguri) și alte activități. La aceste ședințe, ce rivalizează cu interminabilele ședințe de partid ale PCR-ului, ce se întind uneori până noaptea târziu, se plătesc polițe, se linșează în public moral (celebra autocritică) cei care protestează și primesc pedepse cei ce au curajul susținerii propriilor opinii. Dacă întârzii sau lipsești, ești pedepsit cu ore la tipografie suplimentare. Mai nou, în unele ashramuri s-au instalat (discret !), și chiar și la sălile de curs
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
de obicei, artistul zice, trei pagini mai Încolo :”Paradoxal, descopăr uneori că pot să am mai multe libertăți În operă”(p.209). Dar nu trec cinci pagini și clamează, pueril, „Ce bine e să lucrezi cu ...corul!”(214). Apoi, pare autocritic :” Invazia regiei de teatru pe scena lirică a avut, ca orice invazie, și consecințe nefaste”(216). Sau face observații de bun simț :” Muzica operelor cu-adevărat mari te Înalță spre Paradis, dar cuvin tele sunt uneori, de neascultat!”(226). Sincer
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de paiață, se vor scoate paie pentru hrana cailor; voi fi luat de călcîi și aruncat Într-un șanț; ochii mei holbați, cu sprîncene de lînă, vor privi speriați o lume răsturnată!”... Frumoasă descriere a stării de război ; nostime puseuri „autocritice” ; și o detașare rară, la un individ pe ca re, atavic, termenul război nu prea-i dădea voie să glu mească... Într-o publicație studențească, citesc un interviu cu un ins care , se pare, e jurnalist la Academia Cațavencu. Zic
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună spiritul tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să nu se manifeste și spiritele mele cele îndoielnice. E o perioadă în care observ că au devenit supărător de active", încerc eu o vagă autocritică, neapărat constructivă. "Cum se numește filmul?" "The Secret. L-ai văzut deja?" "Nu cred. E un film artistic?" Nu, nu-i artistic, deși mai apar un soi de puneri în scenă mai dramatice..." "A! E în genul vulgarizărilor științifice, de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zgripțanii ăștia. Trăgea nădejde că uite, acuși, acuși, o să apară Virgil, cu cașcarabeta lui și o să iasă din impas. Se repezi iarăși la secretariat să-i dea amicului un telefon. Ocupat. Se înjură cu sârg în gând, în mod sincer autocritic: "Fir-aș al dreacului dă bou ce sunt!", zise furios, cu glas tare, bocănind pe hol cu bocancii lui cu blacheuri. "M-am tot căcat pă mine că ce-mi trebuie mie mobil. Și acu?... Stau și râd ca broasca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cadre în conducere și dezavuarea altora, criticarea atitudinii adoptată cu prilejul alegerilor comunale din februarie 1926, au generat replica lui Gheorghe Cristescu. Acesta a fost declarat oportunist și exclus din PCR în iunie 1926. Dar el nu și-a făcut «autocritica», așa cum era obiceiul, ci a trimis o scrisoare Comitetului Executiv a Internaționalei Comuniste în termeni energici, în care îl acuza pentru sciziunea produsă în sânul mișcării socialiste din România și diminuarea influenței acesteia în rândurile muncitorilor. În funcția de secretar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Pitești și Gherla, în cadrul așa-numitei «reeducări» prin deținuți (propusă de Eugen Țurcanu, legionar devenit comunist și apoi arestat), cei închiși erau torturați cu sadism, fiind apoi obligați să și tortureze prietenii aflați în detenție și să insulte - în cadrul unor autocritici publice - părinții sau, dacă erau credincioși, cele sfinte. Torționarii sadici au găsit în închisori și lagăre câmpul de manifestare a pornirilor lor maladive. România intra astfel într-o epocă întunecată din care cu mare greutate va izbuti să găsească drumul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot revenea mai des. Își pierdea tonul potolit. Personae non gratae au fost amîndoi. Dacă nu se integra sistemului, într-o primă etapă, insul era dezinfectat de viruși (ai naționalismului, ai capitalismului, ai occidentului). Salubrizat în ședințe, prin critică și autocritică. Se mai întîmpla să ceri și iertare, dar să fii de neiertat. Ca Ion Barbu pentru Oscar Lemnaru; ca Șerban Cioculescu pentru Paul Georgescu; ca Vladimir Streinu pentru N. Moraru. În doua etapă, același ins devenea infractor politic și decădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca de o disciplină care diferit de cum s-a întâmplat cu științele naturale sau în majoritatea altor domenii ale cunoașterii nu a înregistrat nici o schimbare de optsprezece secole încoace. În mod evident Dawkins arată că nu posedă deloc o viziune autocritică: de fapt, nu doar religiile, dar mai ales ideologiile ateiste totalitare au produs mituri pseudoreligioase și, cu ajutorul științei și al tehnologiei, au comis crime oribile împotriva umanității. În cazul nazismului, comunismului, stalinismului și maoismului, făcând milioane și milioane de victime
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de rugăciune compus din diferite niveluri, recitate și practicate îndeosebi în comunitățile monahismului creștin și în exercițiile spirituale. Astfel am avut posibilitatea să cunosc diferitele forme de rugăciune, iar prin analiza acestor faze, să ating claritatea interioară, dobândirea capacității de autocritică și orientarea totală spre Absolut. Am încercat cu o intensă fervoare să ating aceste niveluri elevate, dar și acea "simplă rugăciune". De câteva ori mi-a fost dat să-mi percep sufletul plin de prezența lui Dumnezeu și de bucurie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tuturor despre mesajul și tradiția creștină. Astfel au fost lăsate la mâna autorilor de thriller sacru și al infotainment-ului societății postmoderne. Mă întreb dacă în interiorul Bisericilor creștine nu a venit în sfârșit momentul să reflectăm critic și în același timp autocritic asupra fundamentului spiritualității creștine. O reflecție care are scopul de a contrasta pierderea enorma de încredere înregistrată de Biserici, despre care vorbesc statisticile. Nu mai este suficientă lamentarea cu privire la decadența valorilor epocii noastre și a spiritualității, produs al pluralismului său
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
formulă hibridă, artificială, fără viitor? Ne surprinde (pozitiv) faptul că Breban recunoaște acum o latură de nerealizare a autorului Necuvintelor, întrucît îl știam cuprins de o admirație fără rest față de acest congener: "Nichita Stănescu și Preda și-au pierdut simțul autocritic în ultima parte a existenței lor. De aceea au putut produce opere inegale". Evident. Transformîndu-și confrații în personaje de-o relevantă vivacitate, Dora Pavel, așezată (in)confortabil în "culisele scrisului", le urmărește, prezumăm că nu fără un secret surîs, mișcarea
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
excepție. Cu vreo patru ani mai devreme, la 11 septembrie 1985, în cuvîntarea rostită la congresul al III-lea al consiliilor populare, Nicolae Ceaușescu spunea: „Aș dori ca în 1990, la congresul următor, să fie cît mai puține critici și autocritici și să ne prezentăm cu rezultate cît mai bune. Eu aș dori ca în cuvîntul meu de atunci să am de făcut critici cît mai puține și cît mai multe aprecieri la adresa muncii voastre!" Care va să zică, Ceaușescu își prefigura discursul din
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
de jos într-un sat de pe malul Dunării. Ciudat este însă faptul că pe mine personal, eu care eram autorul poemului, nu m-a chemat nimeni să-mi ceară socoteală." (pag. 14) O dată cu anacolutul flagrant - și, conform cu spiritul partinic, trucat autocritic - din ultima frază reprodusă, începe, în Sindromul de panică, colosala avalanșă de ironie absurdă. Corabia e discutată în emisiuni televizate franțuzești, i se dedică studii teoretice sobre, semnate de Bernard-Henri Lévy, André Glucksman și Jean-François Revel. Ar fi îndeajuns să
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]