118 matches
-
care acesta nu poate avea acces direct. Autodezvăluirea presupune risc și vulnerabilitate, dar în același timp contribuie la creșterea gradului de intimitate dintre interactanți. Încrederea mutuală între interactanți conduce la reciprocitate în cadrul relației, atunci când autodezvăluirea vorbitorului atrage același grad de autodezvăluire și din partea ascultătorului (vezi și supra, 2.1, „Fereastra Joharry”). Trăsăturile de personalitate pot fi sintetizate pe câteva axe: introvertit-extravertit, dominare-subordonare, machiavelism, implicare-reticență comunicativă. Introvertiții au o activitate cognitivă mai intensă și sunt mai puțin impulsivi și spontani, în timp ce extravertiții
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
proiecteze în discurs emoții negative, să recurgă la tehnici de disociere de interlocutor și la agresivitate verbală, să blocheze comunicarea prin diverse strategii de evitare a subiectului sau de evitare a interlocutorului. Stilul deschis se concretizează prin angajarea vorbitorului în autodezvăluiri, prin sinceritate, atitudine cooperantă, poziții corporale deschise, susținerea privirii interlocutorului. Stilul atent presupune ascultare activă, feedback relevant, empatizare cu interlocutorul, susținerea comunicativă a acestuia. 3.8. Comportamentul comunicativ În funcție de situația de comunicare, de scopul interacțiunii, de stilul comunicativ și de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
primul rând... în al doilea rând; pe de o parte... pe de altă parte; întâi... apoi), demarcatorii discursivi (vom discuta în continuare..., până aici am văzut cum..., o altă întrebare care se naște este...), structurile enumerative etc. Prin comportamentul autocentrat (autodezvăluirea) indivizii se dezvăluie celorlalți vorbind despre ei înșiși. Tip de comportament verbal constitutiv pentru anumite genuri și specii literare/jurnalistice (memorialistica, interviurile, cv-urile etc.), autodezvăluirea este o parte constitutivă a relațiilor sociale în măsura în care definește stadiul unei relații (stadiu inițial, stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
văzut cum..., o altă întrebare care se naște este...), structurile enumerative etc. Prin comportamentul autocentrat (autodezvăluirea) indivizii se dezvăluie celorlalți vorbind despre ei înșiși. Tip de comportament verbal constitutiv pentru anumite genuri și specii literare/jurnalistice (memorialistica, interviurile, cv-urile etc.), autodezvăluirea este o parte constitutivă a relațiilor sociale în măsura în care definește stadiul unei relații (stadiu inițial, stadiu avansat, stadiu final; relație pozitivă/negativă), gradul de intensitate al relației (relație superficială/relație intimă) sau dă indicii asupra direcției pe care o va urma
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sociale în măsura în care definește stadiul unei relații (stadiu inițial, stadiu avansat, stadiu final; relație pozitivă/negativă), gradul de intensitate al relației (relație superficială/relație intimă) sau dă indicii asupra direcției pe care o va urma relația (constituire, continuare, disoluție, repararea relației). Autodezvăluirile au funcție strategică în comunicare: vorbitorul îi propune interlocutorului o imagine despre sine pentru a o negocia pe parcursul interacțiunii verbale. Vorbitorul este constrâns în autodezvăluire de reguli ale modestiei și de riscurile pe care le comportă dezvăluirile personale. Printre mărcile
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dă indicii asupra direcției pe care o va urma relația (constituire, continuare, disoluție, repararea relației). Autodezvăluirile au funcție strategică în comunicare: vorbitorul îi propune interlocutorului o imagine despre sine pentru a o negocia pe parcursul interacțiunii verbale. Vorbitorul este constrâns în autodezvăluire de reguli ale modestiei și de riscurile pe care le comportă dezvăluirile personale. Printre mărcile discursive specifice sunt formele verbale și pronominale de persoana I, determinările adjectivale și adverbiale, modalizatorii subiectivi (părerea mea, zic că, cred că), frecvența deicticelor, constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de adaptare comunicativă, abilitatea de a elaborarea mesaje cu grade diferite de complexitate, abilitatea de a echilibra orientarea spre sine cu orientarea spre interlocutor, abilitățile dobândite în managementul relațiilor interpersonale, capacitatea de implicare interacțională, abilitățile de ascultare activă, capacitatea de autodezvăluire, abilitățile descriptive, de exprimare a emoțiilor, de negociere, de afiliere, de reciprocitate în relațiile interpersonale, de concentrare. Cea de-a doua dimensiune vizează judecăți ale interlocutorilor privind eficiența, acuratețea, adaptarea contextuală a comportamentului comunicativ al unui individ într-o situație
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
În schimb, comunicarea cu membrii grupului se face de pe poziții de rol, iar rolul social este cel care dictează gradul de deschidere comunicativă: față de superiori există o relativă închidere comunicativă, în schimb cu egalii gradul de intimitate este mai mare; autodezvăluirea poate fi folosită pentru a obține milă, favoruri de la superiori; vechimea relației modelează gradul de intimitate („ne cunoaștem de-o viață, și cu rele, și cu bune”). Politețea și impolitețea comunicativă sunt reglate prin relațiile de rol. Asimetria relației de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interpersonale; teoria echității; teoria schimbului; teoria penetrației sociale; teoria reducerii incertitudinii; teoria atracției interpersonale; teoria adaptării interpersonale; variabile care modelează comunicarea interpersonală Comunicarea organizațională Comunicarea publică Comunicarea media Comunicarea interculturală Variabile care modelează comunicarea interpersonală; particularitățile individuale ale vorbitorului (automonitorizarea, autodezvăluirea, trăsăturile de personalitate, capacitățile cognitive, gradul de dependență/independență, diferențele biologice, statutul socio-economic, limba, diferențe de natură paraverbală); particularitățile individuale ale ascultătorului, ascultarea; percepția; relația dintre vorbitor și ascultător; situația de comunicare; scopul comunicativ; stilul comunicativ; comportamentul comunicativ; competența de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în spațiul virtual. Totuși, studiul interacțiunilor care au loc în astfel de comunități conduce la concluzii care contrazic standardul conform căruia "co-prezența fizică" este necesară pentru crearea unor relații calitative, cu un grad ridicat de intimitate (Thomsen, Straubhaar, & Bolyard, 1998). Autodezvăluirea și intimitatea se dezvoltă într-un ritm rapid în astfel de comunități, pe măsură ce participanții își descriu problemele, cer și oferă sfaturi, informații sau încurajări. Aceasta nu înseamnă că participarea la comunitățile virtuale este cu totul similară celei din timp și
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
în comunitățile virtuale religioase comportă două probleme din punctul de vedere al individului: dezvăluirea propriei identități (reale) și cunoașterea identității reale a celorlalți membri. Acestea nu sunt în mod necesar relaționate, din moment ce este posibil ca într-o comunitate care încurajează autodezvăluirea, o parte dintre membri să nu fie onești cu privire la identitatea lor reală. Comunitățile virtuale religioase par să fie caracterizate de un nivel relativ ridicat al autodezvăluirii comparativ cu alte tipuri de comunități din spațiul virtual. Doar 21,3% dintre subiecți
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
sunt în mod necesar relaționate, din moment ce este posibil ca într-o comunitate care încurajează autodezvăluirea, o parte dintre membri să nu fie onești cu privire la identitatea lor reală. Comunitățile virtuale religioase par să fie caracterizate de un nivel relativ ridicat al autodezvăluirii comparativ cu alte tipuri de comunități din spațiul virtual. Doar 21,3% dintre subiecți preferă în mod frecvent să-și păstreze anonimatul, ceea ce presupune un bun nivel al deschiderii și asumării responsabilității propriilor opinii în cadrul comunităților virtuale religioase. Acest rezultat
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
o extindere a celor locale implică o bună intercunoaștere a participanților, care provine din interacțiunile directe petrecute în spațiul real. Cunoașterea identității reale a celorlalți membri ai comunităților virtuale religioase presupune fie contactul nemediat dintre participanți în afara comunităților virtuale, fie autodezvăluirea progresivă pe parcursul interacțiunilor dintre membri. Procentul persoanelor care nu cunosc identitatea reală a niciunui alt membru al comunității (17,59%) este mai mare decât cel al persoanelor care declară că nu își dezvăluie niciodată identitatea. Cel mai bine reprezentate sunt
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
305 p<0,01). Se poate afirma că subiecții care se simt mai puțin vizibili în comunitățile religioase locale din care fac parte sunt mai implicați în comunitățile virtuale religioase, atât ca investiție de timp, cât și ca deschidere și autodezvăluire. Cei mai mulți dintre subiecții participanți la studiu se consideră adaptați la comunitatea locală din care fac parte. Doar un mic procent dintre cei care au răspuns la chestionar se simt într-o mare măsură (6,5%) sau în totalitate (1,9
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
acestora relevă faptul că scopul dezbaterilor la care participă persoane cu idei și orientări religioase diferite este mai degrabă apologetic, având ca finalitate întărirea convingerilor comune. Relațiile dintre membrii comunităților virtuale religioase sunt caracterizate de un nivel relativ ridicat al autodezvăluirii, o bună intercunoaștere a identității reale, care implică o responsabilizare a fiecărui participant în ceea ce privește asumarea propriilor idei, și o tendință spre dezirabilitate socială care acționează în sensul unor exprimări mai puțin radicale ale ideilor diferite de cele împărtășite de majoritate
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
cu „îi cer iertare Domnului pentru...”, fapt ce demonstrează că penitentul trăiește înaintea lui Dumnezeu sentimentul pe care un fiu îl are față de tatăl său. 2) Acuzarea păcatelor. Prin mărturisirea pe care penitentul o face înaintea confesorului, el realizează o autodezvăluire, descoperindu-și identitatea sa în modul cel mai sincer. Deși nu este un lucru ușor, acuzarea propriilor păcate este „un act etic (...). Prin intermediul acuzării, răul încetează să mai fie considerat o fatalitate” și începe să piardă teren în fața deciziei penitentului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentului o schimbare radicală, o convertire și o întoarcere la Dumnezeu. Iar el împlinește acest lucru printr-o deschidere totală și umilă înaintea lui Dumnezeu, prin recunoașterea păcatelor, convins fiind că, astfel, primește o viață nouă. Fiind un act de „autodezvăluire”, mărturisirea nu este mereu un lucru ușor. Penitentul se deschide confesorului cu ceea ce este mai intim în sufletul său; îi prezintă ceea ce este ascuns și nevăzut. Cu toate acestea, autodezvăluirea este necesară, pentru că este în folosul sfințirii penitentului. Ca orice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că, astfel, primește o viață nouă. Fiind un act de „autodezvăluire”, mărturisirea nu este mereu un lucru ușor. Penitentul se deschide confesorului cu ceea ce este mai intim în sufletul său; îi prezintă ceea ce este ascuns și nevăzut. Cu toate acestea, autodezvăluirea este necesară, pentru că este în folosul sfințirii penitentului. Ca orice om ce se deschide, el are nevoie de înțelegere, de încredere și de încurajare. Greutatea mărturisirii poate veni și din partea anumitor factori situaționali, care o pot condiționa. Ea poate fi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în fața primului. În același timp, mărturisirea este favorizată și de faptul că cei doi, de cele mai multe ori, nu se cunosc, pentru că un alt principiu psihosociologic afirmă că tocmai acolo unde nu există o cunoaștere reciprocă între două persoane, nevoia de autodezvăluire este mai mare. Mărturisirea păcatelor pe care o face penitentul nu trebuie privită doar ca o acuzare propriu-zisă și nici ca o enunțare fidelă a propriilor păcate săvârșite, ci, mai mult, ca o căutare pe care o face împreună cu preotul-confesor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
clare a imaginii de sine. În general, pe perioada școlarității mici, personalitatea, deși încărcată de responsabilități relativ numeroase și dificile, traversează o perioadă de expansivitate. Forțele fizice și psihice ale copilului încep să se exprime și să provoace acestuia o autodezvăluire a posibilităților, situație care îl mulțumește pe copil și-i creează conștiința unei mari independențe. Stadiul se diferențiază de următorul prin faptul că operațiile mintale rămân dependente și limitate de conținutul pe care-l pot prelucra și anume materialul concret
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
unui concept polisemantic: conștiința de sine "Sinele este prezent pentru Dasein-ul însuși fără reflexie și fără percepție interioară, înainte de orice reflectare. Reflexia, în sensul unei întoarceri înapoi, este doar o modalitate a aprehensiunii de sine, dar nu și modalitatea de autodezvăluire fundamentală"1. Afirmația lui Heidegger devansează momentul esențial al aducerii la prezență specifică afirmării de sine, într-o ordine a preeminențelor fenomenologice din care poate fi dedusă structura universală a experiențelor fundamentale ale Dasein-ului. Expresia autentică a condiției umane ține
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
investigatoare, crează valori și stăpânește moștenirea spirituală. Prin ea se articulează și se ridică la o fericită concordanță reciprocă tot ce este grup elementar dispersat, determinând astfel o direcție fundamentală de dezvoltare și modelând un stil al exercitării individuale. Dacă autodezvăluirea esențială poate ocoli vizările directe ale conștiinței de sine este numai pentru o privire teoretică nerecurențială, care nu crează un circuit interior menit să realizeze construcția de sine în permanentă repliere pe datul imediat al trăirii. Reflexivitatea, în schimb, oferă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nuclee definitorii). Ea aduce prin această dublă mișcare o determinare cu totul nouă ecuației individuale, dând o dimensiune de tip creator afirmării de sine, într-un relativ contrast cu o viziune fenomenologică ce are tendința de a încetățeni ideea unei autodezvăluiri (a unei auto-revelări a ceva constitutiv, deci în fond deja dat, preexistent intrării sale în actualitate). Dacă adepții existențialismului înțelegeau destinalul de la înălțimea unei eterne fatalități de tip descriptiv (ca drum al esenței imuabile în variate chipuri de manifestare), personalismul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unui maestru, conștiința artistică este tributară contextului de inserție și extracției sale spirituale. Dacă "valorile estetice sunt... solidare cu suportul lor"83, atunci întregul sistem axiologic al unui profil artistic trece prin procesul validant al recunoașterii de sine și al autodezvăluirii mediate de conștiința de sine a autorului. Mesajul structural al interiorității este retransmis prin operă, dar el este filtrat și continuu prelucrat de către reflexivitate (el neajungând în stadiul expresiv final fără acest popas verificator care își oferă propriul reper valoric
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
asupra comportamentului și nu asupra persoanei. 2. Exprimarea emoțională. A comunica eficient presupune a ști să ne exprimăm emoțiile. Una dintre cauzele care provoacă dificultăți în comunicare este reprezentată de incapacitatea de recunoaștere și exprimare a emoțiilor, în teama de autodezvăluire. De aceea trebuie ca, în exprimarea emoțiilor, să se țină cont de următoarele: utilizarea unui limbaj adecvat, fără ambiguități și asumarea responsabilităților pentru ceea ce simțim. 3. Asertivitatea în comunicare este abilitatea de a ne exprima emoțiile și convingerile fără a
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]