122 matches
-
a echilibrului. Există o inimaginabilă confuzie de valori, calitatea umană este în scădere. Ar trebui să se aibă în atenție reflexele mentale ale omului, stilistica comportamentului, limbajul, cam tot ce e mai subtil și delicat în ființa noastră. Și totuși, autoflagelarea nu este productivă, lipsa de încredere în capacitatea fiecăruia, mai ales în cea a tinerilor, creează o stare negativă, una care nu este de bun augur. Se impune o altă atitudine, chiar una de optimism. Redresarea poate să vină dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adevăr, forma și chiar sunetul acelora, sunt în fond nu atât o imitatio Shakespeari, cât o imitatio Dei. Poetul își arogă o colosală, orgolioasă conștiință de sine, cu ilimitate puteri transfiguratoare și cu o tot atât de uriașă putere a umilinței și autoflagelării. Erotica lui atinge cosmogeneza, fără a pierde nici o clipă concretul carnal. Doctorul Voiculescu restaurează în deplinele ei drepturi virtutea creatoare a imitației (sau, dacă termenul indispune, a „emulației”). Imitarea modelelor supreme a fost totdeauna și rămâne testul declanșator al adevăratei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
renunțând la avere și la violență, au făcut din Isus modelul lor și astfel au lăsat în urmă caractere programate să acționeză în mod creștin; dar sunt împotriva unei imitații a lui Isus care să încerce ea însăși suferință până la autoflagelare sau la un cult (de multe ori înșelător) al miracolelor și al stigmatizărilor pentru a demonstra urmarea lui. Nu cred în stigmatele Terezei Neumann și nici în cele ale lui Padre Pio, pe care l-am cunoscut personal. Isus însuși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lagărele din România comunistă, putem distinge următoarele stadii prin care victimele au fost forțate să treacă: I. câștigarea încrederii și obținerea de informații despre activitatea politică; II. torturarea; III. autodenunțul acțiunilor anticomuniste din exteriorul, dar și din interiorul închisorii; IV. autoflagelarea morală; și V. transformarea forțată în agresor. Exceptarea torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vechi. În primul rând cel de inferioritate în fața marilor culturi" Revenind din Japonia și trecând Prutul, m-ar interesa să-mi spuneți cum mai privesc intelectualii moldoveni cultura română. Cum se raportează la ea? Care e atitudinea lor în fața unei "autoflagelări" precum cea pe care o practică, de exemplu, Patapievici? Vreau să vă spun că, la ora actuală, noi, românii basarabeni, și am în vedere, desigur, lumea intelectuală, încă trăim la o oră a recuperărilor. Lichidăm "petele albe", ca să folosesc o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
înghiți patru mere, două pere, trei portocale, patru kiwi și două banane! Nu pot decât să anticipez o devastatoare colită. Și să întreb, cu inocența copilă riei: de ce? Ce vor să facă toți acești experți cu prețiosul timp câștigat prin autoflagelare alimentară? În cel mai bun caz, o să trăiască mult numărându-și merele matinale. La sfârșitul unui film documentar despre dietă, am văzut, cândva, un țăran cretan de 92 de ani dezvăluind, laconic, secretul longevității sale: „Nu mănânc decât trei lucruri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o fiară prinsă în capcană, care înnebunită își roade picioarele și orbește înainte de a muri. Nefericita mea verișoară n-a mai putut să împartă această cumplită durere cu nimeni din cei dragi. A făcut din această dramă un motiv de autoflagelare. TANTI FLORICA. În anul 1921 cînd c-a căsătorit mămica, tanti Florica avea 11 ani, și ea a crescut în casa părintească cu cei cinci frați care o protejau. A fost răsfățată și de frații și de părinții ei. Cei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
personalități cunoscute. Timpul rezervat vizitatorilor a expirat și nu ne rămâne decât să ne întoarcem în cartierul de jos. Pentru a reuși cât mai multe la Lisabona în numai două zile, îți trebuie un calcul la milimetru. Voluptatea amară a autoflagelărilor tardive. O specialitate românească. Urcăm din nou în tramvai și plecăm spre Piața Comerțului, într-o zonă deja cunoscută. E ultima seară la Lisabona. Nu ne mai putem permite un alt rateu. Trebuie să-i furăm acestui minunat oraș cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sui generis, respingând orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gâtlejul și ochiul bleg întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atâta vreme cu scâncete și autoflagelări cerută. Nu, nici de data asta nu o veți avea”. Singura „explicație” admisă rămâne poemul însuși, iar a vorbi despre el înseamnă a-i prelungi pur și simplu rezonanța într-un limbaj echivalent. Ceea ce comentatorul Voronca și face, prezentând cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
este de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: "Succesul îmi face rău, mă diminuează în propriii mei ochi, îmi macină încrederea în mine, pe cînd eșecul e afrodiziacul meu. După fiecare înfrîngere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală - izvor de energie" (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adîncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologie eșecului
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă un izvor de energie. Și, pe acest fundament, al eșecului, se petrece poate chiar reconcilierea intimă dintre Cioran și propria-i țară. Nu spusese el că aparține unei nații pentru care eșecul este endemic?! Nu-și admiră el foștii
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
sărăciei, cauză a resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul imaginii despre sine, atunci cănd "privațiunile supraomenești" l-au forțat să-i trimită lui Romain Rolland zguduitoarele Ultime cuvinte.... Eșecul total va veni mai târziu, după masivul succes literar și
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
presus (mai prejos?) de cuvinte. |ntrucât realitatea nu se lăsa descrisă, s-a refugiat în parabole, în reduceri la absurd, a inventat situații dincolo de limitele raționalului, ale inteligibilului, chiar și dincolo de limitele posibilului. {i Jurnalul unui an prost? Re-cri-minările și autoflagelările exagerate, cu intenția de a șoca, din capitolașele despre lupta antiteroristă, Guantanamo, George W. Bush, Tony Blair etc., pun păcate veniale ale întregii lumi occidentale pe același plan cu păcatele capitale imputate de autor țării din care provine. Anya și
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie. În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, intitulat Caiet; niciuna din
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
e loc pentru frivolitate, amuzament, dezinvoltura. Un cumul de seriozitate impune o anume strîmtare a cadrului. Pe o parcela, aparent redusă, dar explorata intensiv, se adună un noian de obligații și comenzi, duse la bun sfîrșit - nu fără simptome de autoflagelare. De aci derivă probabil idiosincrasia față de eventualitatea emigrării, repudiata vehement în epistola pomenita. Determinată de coordonate precise, intrate organic în alcătuirea personalității, exilul ar fi pentru dînsa contraproductiv, o rupere de meleagurile natale, o smulgere din rădăcini, o transplantare într-
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
etuvei psihologice a climatului de aici, să păstrăm o cumpănă între provincia pe care o reprezentăm și centrul pe care nu-l vom întruchipa niciodată. Și cum unul din simptomele de decădere culturală a unui popor stă în înclinația de autoflagelare prin minimalizarea continuă a climatului său cultural, sentimentul paraguayan al ființei ar trebui să rămînă o simplă întorsătură stilistică. Există un sentiment românesc, dar nu unul al ființei, ci unul al climatului cultural. Și cum climatul acesta este cel care
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
să-l privească chiorîș: „Prefer mai degrabă să fiu țigan decît german. Sau altfel: pus să aleg dacă vreau, dacă trebuie fiu german sau polonez, a treia mea cale ar fi să fiu țigan, apatrid, european.“ (p. 216) Alături de asemenea autoflagelări stau criticile aduse conștiinței germane, în numele prudenței cu care se cuvine să privim din principiu orice renaștere a unui nou și distrugător Reich. În totul, o listă de poncife pe care orice scriitor german trebuie să le arate lumii dacă
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
nu-i dau. Eu nu-i dau." (p. 67) Fragmentele lui Livius Ciocârlie au la rândul lor compoziție fragmentară. Aproape că pot fi desfăcute în bucăți, ghicindu-se, îndărătul fiecăruia dintre ele, butada. Uneori, ca aici, eseistul pregătește îndelung o autoflagelare. Alteori, taxează hâtru câte-o enormitate, afectând modestia. (Interesant e că, indiferent dacă o ia în serios sau se joacă doar cu ea, această modestie îi rămâne în permanență intactă): „Compagnon scrie că numele lui Thibaudet nu mai contează. Și
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
adoptat-o, ca o soluție de avarie, cîrmuirea comunistă de la București e indenegabilă. Fostului legionar, silit a deveni "agent de influență", i se impunea o agendă în consecință. Propunîndu-l pe Ceaușescu pentru Premiul Nobel, Noica a făcut un gest de autoflagelare. Oare lui Heidegger nu i s-au adus reproșuri mai grave pentru mult mai puțin? Orice s-ar spune, culpa apasă cel mai greu asupra regimului comunist care a nimicit nenumărate vieți, pătîn-du-și memoria cu indelebilul "sînge intelectual", a mutilat
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
tam-tamuri, spectacolul a devenit insuportabil. Nici chiar vechile orgii, așa cum și le amintesc bătrânii din tată-n fiu, nici chiolhanele bețivilor din satele noastre, nimic altceva nu semăna cu coșmarul acela. Urlete, nechezat de cai, rugăciuni, discursuri, dansuri, scene de autoflagelare, episoade desprinse parcă dintr-un spectacol de teatru în care, după cum am auzit mai târziu, capete tăiate vorbesc ca în transă, oșteni care imitau cucuveaua, blesteme, descântece, amenințări, apoi iar și iar trâmbițe și tam-tamuri, și toate acestea urcau de pe
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
tranziții nesfârșite. Cu diferențele de rigoare, atât părintele Gomboș, cât și profesorul de istorie Eduard Dragodan sunt intelectuali care, dincolo de problemele personale, meditează la și poartă în ei traumele istoriei recente. Deruta existențială a lui Dragodan, procesul de conștiință și autoflagelarea analitică neiertătoare continuă și în Noaptea soarelui răsare (titlu vădit simbolic, trimițând la o epocă anume), prin apariția unui eveniment neașteptat: spectrul unei paternități nedorite. Imberia, fata dizgrațioasă și agățătoare ca o iederă, cu care nu se dăduse în lături
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
pe Eminescu, naționalistul patetic, un virtual Corneliu Zelea Codreanu". Radiografiind proiecțiile imaginare violente care par venite să umple "sublima" gaură rămasă în locul stemei de pe steagul românesc postcomunist (așa cum e aceasta comentată emblematic de către Slavoj Zizek), Ruxandra Cesereanu se supune unei autoflagelări intelectuale a cărei miză e, primordial, una etică. Reperul în ordine morală îl constituie fenomenul Piața Universității. El e considerat "momentul cel mai viu și mai integru al postcomunismului românesc" și e contrapus mineriadelor. Eseul Ruxandrei Cesereanu poate fi astfel
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
-ul prin care scriitorul își poate "promova" poetica excentrică ar fi "Violentez, deci exist". Concrescută "violentei" identități etnice, iar nu distanțată afectiv de aceasta, identitatea hibridă, real-imaginară, a autorului ce aparține spațiului comunitar se poate așadar defini, etic, doar prin autoflagelare lingvistică.
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
fost anulate de revenirea aceluiași ridicol leitmotiv: la ce bun? ești încă tănăr, profită acum, ca să nu regreți mai tărziu etc. Amestecul acesta de patetic și banal a fost un adevărat blestem pentru mine " (9 ianuarie 1945). Pornit pe panta autoflagelării, depresiunea păndește, iar autorul rămăne zile întregi prostrat, incapabil să se apuce de lucru, indiferent la obligații. Dar Eliade se scutură de fiecare dată, iese din toropeală. Ceea ce ăl ajută să depășească deprimarea este încrederea absolută în sine și ideea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
pâine și pentru țigări, să fie supus unor infinite tărăgănări din partea editurilor (scrisese monografiile Luchian, Tonitza, I. Jalea) și hărțuielilor cenzurii, să fie acuzat de interpretări idealiste și de cosmopolitism. Situația lui dramatică în perioadele de conformism seamănă parcă a autoflagelare. Paginile de jurnal se transformă nu o dată, spuneam, în note de călătorie, unde sistematicele vizite în marile muzee ar putea să-l intereseze cu precădere pe un actual istoric de artă. Foarte generos față de tinerii plasticieni pe care, cel mai
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]