2,934 matches
-
înconjurător, al alimentelor și apei; asigura tratamentul pentru populație, în caz de accident nuclear. Articolul 43 Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor exercita următoarele atribuții: a) stabilește, împreună cu Ministerul Apărării Naționale, măsurile de protecție colectivă a călătorilor aflați în stațiile căilor ferate, în autogări și porturi; ... b) organizează, cu avizul Ministerului Apărării Naționale, executarea măsurilor de apărare civilă la punctele feroviare, rutiere și portuare de trecere a frontierei; ... c) asigura asistență medicală a victimelor atacurilor din aer pentru personalul muncitor al căilor ferate și
DECRET nr. 430 din 31 octombrie 1978 privind unele măsuri pentru apărarea civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106533_a_107862]
-
la o parte. Privesc și simt cum uluiala crește, crește, crește. O armată de muncitori viermuiește în curticica vecină, gard în gard cu mine, adică, în imediata mea intimitate. Casele din această parte a Bucureștiului, de lîngă Parcul Carol și autogara Filaret sînt plantate și cocoțate una în coasta celeilalte. Atîția bani aveau, la începutul secolului douăzeci, oamenii pentru ca să-și cumpere proprietăți. Intru timid pe șantier. Nu mă văd și nu mă aud mult timp. De praf, de gălăgie, de înjurături
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
aștepta încrezător aprecierea criticilor, mai ales că personajul principal era chiar un critic literar în căutarea biografiei autorului. Orlando Zara rămase înmărmurit, privea fotografia lui Raman și nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, aceiași ochi îi zâmbiseră dimineață în autogară, iar acum, din hârtia cenușie. Era de parcă cineva topise stratul de gheață care îi obstrucționase vederea. Se așeză încercând să respire regulat. Acum totul devenise așa cum trebuia să fie, iar lui nu-i mai rămânea decât să ia o foaie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dar vezi să fie caldă“, zice taică-meu), am cinat și, pe urmă, molfăindu-mi Titralacul (ca să-mi calmeze hiperaciditatea gastrică), mă mai plimb o vreme cu ei înainte de a-i urca într-un taxi care să-i ducă la Autogara Autorității Portuare. Taică-meu se și apucă să mă foarfece că de ce n-am mai dat pe la ei de cinci săptămâni (chestiune pe care aveam impresia că noi doi o lămuriserăm deja la restaurant, în timp ce maică-mea îi șoptea chelnerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să bem. Lazăr promite o vodcă, mulțumește arătînd cu privirea spre geanta plină cu programe și afișe, iese în grabă și fuge spre stație, să prindă tramvaiul, care-l va lăsa în fața autogării. *** Și ce-ai să faci, Mircea Emil? întreabă comandantul. M-apuc de muncă, toarș comandant. Ce fel de muncă? Cinstită, toarș plutonier! întoarce prompt privirea spre dreapta Mircea Emil, un bărbat la vreo patruzeci de ani, cam slăbuț, aproape firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
veșca unei site, să fac o dobă pentru Anul Nou, ca-n copilărie gîndește Mircea Emil trecînd pe lîngă cîine. Dacă nu era cîinele, nu mai aflau ei cine a mîncat fazanii sfinției sale... Hingher am să mă fac!" Încotro e autogara? întreabă Mircea Emil pe plutonierul de la poartă. Cu mașina 3, de colo, pînă la capăt. Profesorul Marcu întinde femeii rețeta și biletul de ieșire: Auraș, să respecți întocmai ce ți-am scris aici, măcar tu, care ești cadru medical: "viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos lîngă cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră în sala de așteptare, caută cu privirea ghișeul, trece pe lîngă cei ce stau la rînd și bagă pe ochiul de fereastră deschis mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă un surîs superior femeia, un fel de gest prin care îl ignoră, și pleacă. Șoferul dumneavoastră arată actorul. Nu este al meu, tovarășe. Poți pleca spune femeia peste umăr șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de trecere bărbatului. O altă Dacie, albastră, frînează lîngă cursă. Un bărbat la vreo 45 de ani, înalt atît cît să fie impunător, cu obraji rotunzi și rumeni, părul grizonat la tîmple, aproape alb o adevărată prezență în babilonul unei autogări -, coboară, ocolește botul mașinii, vine lîngă cel de la volan un tip mai tînăr și mai gras, aproape rotund -, se apleacă și-i spune: Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
directorul, stă o secție. Mergi la Ștefănescu, șef de secție în Zona Doi, are el un sudor bun, am să-i dau și eu telefon. Ziceai că vrei să pleci mai devreme? Da, cu o oră. Aștept pe cineva la autogară... E frumoasă? întreabă Stanciu prietenește, simțindu-l pe Vlad încurcat. Hai, lasă, treci pe la Ștefănescu, rezolvă cu sudorul, să nu stăm blocați și pleacă. Să ai timp să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se încruntă, înfruntîndu-i pe ai tînărului. Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să-l predau, că, știți, v-am spus, plec mai devreme, cu treburi, mă duc și la autogară... La revedere! murmură femeia, întorcîndu-se domol, secerîndu-l cu coada ochiului pe Vlădeanu. Privirea tînărului o urmărește cîteva secunde, apoi se întoarce spre Ștefănescu: Don Șef, numai cu femei frumoase stați de vorbă. Ștefănescu, un bărbat în puterea vîrstei, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dezamăgesc. Colac peste pupăză, mai e și gripata aia, care m-a băgat în viteză. Păcat de picioarele ei superbe! Mulțumesc de cafea! Te rog nu uita... Îți spun după-masă ce-am făcut îl asigură Mihai. Vin și eu la autogară. Tot o femeie? Două. Ooo! Două geamantane precizează Mihai. Marie, gata geamantanele? întreabă bătrînul Vlădeanu, oprind căruța la colțul casei. Bătrîna mai inspectează o dată cu privirea cele două geamantane mari, așezate deschise pe cîte două scaune fiecare. Într-unul stau rînduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umărul soțului, fata în minijupe își mișcă genunchii goi în ritmul mizicii, o bătrînă cu ochelari, care împletește de zor, face cînd și cînd o pauză, așternînd pe pieptul bătrînului bucata împletită, iar Dorin, încă transpirat de fuga pînă la autogară, stă jos, la ușa din spate, cu bărbia pe genunchi și cu privirea pierdută în gol. Muzica transmisă la radio niște acorduri dulci de chitară toropește de-a binelea pe toți călătorii. Numai ziarul foșnit de actor îi mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și le îngrămădește în locul arătat de șofer, scoate apoi din buzunar o hîrtie de 25 și i-o pune în mînă. Lasă, nea Neculai, nu trebuia zice șoferul, luînd bancnota, aranjînd mai bine geamantanele. Doamne, grele-s! Vine Mihai la autogara să le ia. Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să scriu o comedie. Și-apoi, poimîine, sîmbătă, e premiera cu public, iar afișele... Pe drum! Sînt pe drum. Lazăr, amicul dumitale, vine cu geanta plină. Am telefonat pe la unu la tipografie și mi-au spus c-a plecat spre autogară, vine cu cursa rapidă. Vezi că te-a căutat Doinița pe-aici. Dacă nasu-mi nu mă-nșeală, am mirosit că mica petrecere de după spectacol o facem la ea acasă. Da, murmură Mihai roșind taică-su... Bine. Nu-i rău. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune, preocupat să-și ridice gulerul. Te-am zărit prin ninsoarea asta grozavă face Săteanu un semn cu capul în spate, spre intrarea în hotel și-am alergat să te ajung. Treci pe la mine deseară, da? Mă duc întîi la autogara, să-mi iau geamantanele. Of, mama lor de geamantane! Dă-le la naiba! Ce te mai chinui de pomană?! Tocmai am vorbit cu băieții arată Săteanu spre restaurantul hotelului și mîine după-masă vin la mine să stabilim cum aranjăm, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se bărbierească, să-și schimbe pantofii și ciorapii uzi, să-și ia paltonul, căciula și mănușile și să plece spre autogară, să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reintegrează în viață, o las. Fără scandal, fără obiecții la pretențiile ei. Știe și ea că... Nu-i nici bătrînă și nici urîtă... Bei o cafea? întoarce discuția Paula. Da, răspunde Radu uitîndu-se la ceas mai am pînă plec la autogară. *** "Toată lumea de pe schelă / Nu ne vede sub umbrelă / Cînd ne sărutăm." Ha-ha! taie încet liniștea rîsul lui Lazăr, ca intervenție la melodia transmisă la radio. Ce va să-nsemne muzica ușoară, profund și din greu angajată zice uitîndu-se spre studenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi răspunde cineva de la informații. La ora cinci punct. Eventual, două-trei minute întîrziere dacă prinde toate stopurile. N-a întîrziat niciodată și nici n-a avut vreo pană. Are un șofer grozav, secretarul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am fi asociație de birje trase de mîrțoage, nu întreprindere de transporturi auto. Dumneavoastră? întreabă spre tînărul din ușă. Cursa rapidă... Vine! Că dacă n-o mai veni nici asta, atunci tragem naibii obloanele și punem "de închiriat"!... Da, șeful autogării răspunde la telefon, smulgîndu-1 nervos după primul sunet de apel. Imediat, tovarășe director; numai să iau hîrtia. Așa, avem în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o cred în stare pe ea; nici măcar nu s-a gîndit la un altul..." Telefonul începe să sune înfundat, semn că a fost uitat pe minim, așa cum îl închide mereu Radu cînd intră în cameră. Ei, ai și ajuns la autogară? tresare Paula, apropiindu-și receptorul de gură, să poată vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ei, ai și ajuns la autogară? tresare Paula, apropiindu-și receptorul de gură, să poată vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dac-ai auzit de el, se ia în colți cu toți, și i-am spus să nu lase sudorul să plece încă vreo cîteva zile, pînă terminăm, da' el... Hai să vedem de cursă. În capătul peronului, la ușa șefului autogării, muncitorii veniți de pe șantier au făcut cerc, așteptînd un răspuns. Acuși, imediat!, pornește o mașină în cursă și vă duce le răspunde șeful. Cursa rapidă a venit? întreabă Radu, sosind în grabă, făcîndu-și loc printre muncitori. Din clipă în clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de pe șantier au făcut cerc, așteptînd un răspuns. Acuși, imediat!, pornește o mașină în cursă și vă duce le răspunde șeful. Cursa rapidă a venit? întreabă Radu, sosind în grabă, făcîndu-și loc printre muncitori. Din clipă în clipă răspunde șeful autogării. Vîntul suflă cu așa putere, încît șoferul are momente cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul se ridică de pe scaunul ghidului, coboară și croiește o pîrtie, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]