109 matches
-
pe care i-o joacă, făcându-l să creadă că-i apără „onoarea de familist”. Vanitatea Jupânului Dumitrache, încrederea în sine și în categoria căreia îi aparține, excelenta părere despre membrii clanului său, trăsătura de naiv, capacitatea de iluzionare și autoiluzionare, o viziune cu totul falsă asupra realității, minciuna, înșelătoria și autoritatea subminată dau dimensiunile unui comic monumental. Tipul este completat de Pampon și Crăcănel, amanții înșelați din D-ale carnavalului. Din „ambițiul” și „onoarea de familist” a prototipului Dumitrache - Trahanache
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sale, se entuziasmează constant de sine necunoscând înfiorarea în fața propriei firi revelate drept grotesc și ipocrizie. Înaintând poate către deschideri și mai profunde, misticul indică corupția eului ca aderare și prăbușire în tentația aruncată de malefica inteligență a demonului. Susținând autoiluzionarea celui decăzut, el îl controlează transformându-l gradual în agent al propriilor intenții și acțiuni. Aici, într-adevăr, energii negative sunt proiectate în profunzimea celui corupt și definite ulterior ca aparținând dintotdeauna firescului uman. Astfel, negativitatea, în particular răutatea, este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
știa ceva de care el avea nevoie. Ceva din ea îl putea redeștepta. Dar exista și o explicație mai meschină. Ce diagnostic ar pune studenții ăștia, dacă li s-ar expune faptele? O banală criză de vârstă mijlocie? Biologie pură, autoiluzionare clasică sau ceva mai spectaculos? Vreun deficit care ar apărea la scanare, vreo tumoră care apăsa neîncetat pe lobii săi frontali, remodelându-l imperceptibil... Își drese glasul; sunetul se sparse în difuzoarele de deasupra lui. —David nu vedea cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
regresa către vârsta eresurilor și a Bibliei apocrife. Ca și în Etiopicele sau în Scorpionii deșertului, tot ceea ce se încearcă a fi clădit cu ziduri și creneluri pe marea de nisip a Somaliei este sortit pierii. Abel Robinson este prizonierul autoiluzionării ucigașe ce îl împinge să-și îm puște, cu ferocitate și metodă, proprii săi soldați. Intrat pe tărâmul nebuniei și captiv al mirajului, el nu mai poate fi salvat. Unui alt ofițer, nu mai puțin meticulos și ordonat, pe numele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
morții violente a soțului, soției, mamei sau copilului. Pretinzând că persoana ucisă a prevăzut într-un fel propriul sfârșit; că urma să facă o ultimă faptă măreață; că urma să instaureze ordinea. Poate că Rachel Guttman suferea tocmai de această autoiluzionare melancolică. Maggie își frecă încheietura. Cineva bătu la ușă. Fără să aștepte un răspuns, Davis intră. —Ei bine, Statele Unite au hotărât să folosească arma secretă. —A da, și care ar fi asta? Tu. Davis îi explică pe scurt că, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
succes cu creșterea copilului și cu viața de cuplu. Hugo a întors spre Laura o privire înverșunată. Femeia se uita la el șocată. — Nu mi-am dat seama... s-a bâlbâit ea. Adică era limpede că existau niște situații de autoiluzionare, dar... —Autoiluzionare? a scuipat Hugo. Așa le numesc psihologii? Îmi pare rău, a spus Laura în șoaptă. Ochii ei umezi fixau podeaua. Hugo a aruncat o privire nerăbdătoare către ușa psihologului, care continua să rămână închisă. Abia aștepta începerea ședinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
creșterea copilului și cu viața de cuplu. Hugo a întors spre Laura o privire înverșunată. Femeia se uita la el șocată. — Nu mi-am dat seama... s-a bâlbâit ea. Adică era limpede că existau niște situații de autoiluzionare, dar... —Autoiluzionare? a scuipat Hugo. Așa le numesc psihologii? Îmi pare rău, a spus Laura în șoaptă. Ochii ei umezi fixau podeaua. Hugo a aruncat o privire nerăbdătoare către ușa psihologului, care continua să rămână închisă. Abia aștepta începerea ședinței. Nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Theo, tu și cu mine. Jonglatul cu toate astea. Toată chestia asta hidoasă cu mama care și muncește. Hugo a simțit cum în el se năștea un val familiar de furie. Nu mai avea chef de tot rahatul ăsta cu autoiluzionarea. Aducându-și aminte de Barbara, aproape leșinată de oboseală în holul de la Chicklets, chinuindu-se să-l ajute pe el, lui Hugo i-a venit să-i urle Amandei să revină la realitate. Sau să-și ia tălpășița. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi stat deja jos, Hugo a simțit că i s-ar fi înmuiat genunchi. Binecuvântată fie Laura. Voise să-l ajute și-l ajutase. Și-ncă în ce fel. Folosindu-și nou descoperitul talent de psihoterapeut asupra vanității, egoismului și autoiluzionării Amandei, reușise să învârtă lucrurile astfel încât să le fie bine tuturor. — Așa că, la divorț, ai să obții custodia, a concluzionat Amanda cu voioșie. Putem să aranjăm mai târziu chestiile legate de acces, pensie alimentară și toate celelalte rahaturi. Toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
absolute și perfecte. Ascensiunea unei țări este singura ei morală. "Adevărurile organice" ale unei națiuni sânt erorile necesare creșterii ei. Cum tote fenomenele de creștere au la bază un elan orb, nu vom găsi în ele condiția prielnică a cunoașterii. Autoiluzionările din aurora culturilor indică un proces foarte natural. Luciditatea este omanifestație de crepuscul al unei culturi. Oboseala a luat locutl creșterii. Atunci începe a se ști. Și adevărurile nu mai sânt "organice", adică nu și le mai creează viața pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ann, întrun portret expus în vitrina fotografului. Primele două enunțuri iau forma monologului interior, redat însă în stil indirect, în discursul naratorului. Per sonajul principal face supoziții privind intenția lui Ann de a rămâne în viața lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului omniscient care surprinde nevoia obsesivă a îndrăgostitului de a revedea fotografia fe meii iubite, fără de care se simte pierdut. Întreaga secvență contribuie la caracterizarea indirectă a protagonistului (prin luciditatea introspecției și forța sentimentelor, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să încercați uitarea mea, treptată. Muiați în râs prostesc cuvântul grav și ocoliți cuvântul de iubire. Așadar, mie mortului uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
halucinație" terifică, combătută de valul delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
finală. Criza este cea a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. Am citit și alte piese ale lui Const. Popa, aflate deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și plictiseala. "Un grand-guignol vesnic" populat de ființe obosite și ofilite, "plictisiți și plicticoși... care visează să fie". El notează în caietul-program al spectacolului: "In interiorul fiecăruia dintre personaje trăieste o livadă de vișini. Țârmul de adevâr al plesei este autoiluzionarea, autoamăgirea. Țărmul de realitate, de realism al piesei este magia". Exceptional plastic, decorul lui Viorel Penișoară-Stegaru exprimă metaforic viziunea regizorului. Un spațiu deschis și închis în același timp, o punte circulara ca o coloană vertebrală frântă, în spate o cicloramă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ann, întrun portret expus în vitrina fotografului. Primele două enunțuri iau forma monologului interior, redat însă în stil indirect, în discursul naratorului. Per sonajul principal face supoziții privind intenția lui Ann de a rămâne în viața lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului omniscient care surprinde nevoia obsesivă a îndrăgostitului de a revedea fotografia fe meii iubite, fără de care se simte pierdut. Întreaga secvență contribuie la caracterizarea indirectă a protagonistului (prin luciditatea introspecției și forța sentimentelor, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-l vizitează. Interesant este faptul că, în lumea virtuală, vizitatorul poate intra în mod voluntar în ceea ce specialiștii numesc "balon ambiental" sau "balon turistic", creat de vizitatorul însuși în încercarea de a evita frustrarea și "de a completa procesul de autoiluzionare", dar și ca rezultat al incapacității sale de a-i controla pe membrii comunității "distribuiți" în spectacol. Prin extrapolare, "balonul ambiental" devine orice "spațiu bine delimitat, care este sigur, controlat și mediatizat" și în care vizitatorul se simte protejat, deși
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
comunici 42 ÎI.1.Considerații preliminare A vorbi despre semiotica limbajului nonverbal, cu asumarea pretenției de a respecta criteriul exhaustivității, poate fi apanajul ori al lipsei de comprehensiune, în legătură cu dimensiunile pe care le comportă atare problematică, ori al unei false autoiluzionări. Este drept că generozitatea îngăduita de enunțul unui astfel de titlu oferă avantajul unor multiple direcții de abordare a aspectelor deloc nesemnificative numeric care dau conținutul a ceea ce ne-am obișnuit să reunim sub denumirea de comunicare nonverbală. Dar există
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
faptul că atitudinea noastră este diferită în cele două situații. Cînd ne scuzăm doar față de noi înșine, "ustificările devin motive în mintea noastră și e posibil să apară chiar cazul auto-amăgirii, în legătură cu întregul proces". Eu aș adăuga: de asemenea cazul autoiluzionării. Pe de altă parte, "cînd este implicat un public exterior, există mai puține posibilități de autoamăgire. Într-adevăr, protagonistul își face socoteala ce scuze ar avea succes... și astfel trebuie oarecum să țină cont, în permanență de aceste justificări, cît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au ajuns să creadă treptat în propriile minciuni, atunci inițial au avut intenția de a înșela publicul. În aceste împrejurări este derutant să continuăm să vorbim despre minciună. Cel puțin unele dintre problemele definiției pot fi evitate dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
problemele definiției pot fi evitate dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea unei persoane hipnotizate că are
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]