509 matches
-
pe tema zadarnicelor chinuri ale dragostei la vîrsta a treia, o “confecție” hollywoodiană de consum (dar un consum inteligent), în care sărăcia unui scenariu de serie e compensată de bogăția unor actori fără pereche. Jack Nicholson joacă fără pic de autoironie, dar cu seriozitatea unui clovn în arenă, în exercițiul funcțiunii, o anumită “masculinitate” de care, se pare, nu e străin nici în particular, în afara ecranului: un bărbat plin de succes și de bani, un seducător bătrîn și liber, plimbîndu-și prin
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
și tumultuoasă” îl împinge spre gestul retoric, de mare efect, de a-și relativiza orgoliul, de a-și depune geniul la picioarele iubitei, ca un poet trubadur din alt veac, nu lipsit de un umor ciudat, suspect de ironie sau autoironie: „Până acum am avut singur grijă de geniul meu. Și l-am târât prin toate noroaiele și l-am însângerat și l-am zvârlit prin toate hârtoapele. ți-am promis că-ți fac cadou o pereche de pantofi. Mi-ai
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
tiparului în anul aniversar 2009<footnote Paul Constantinescu, Corespondență. Scrisori și portrete. Cuvânt înainte, nota asupra ediției, transcrierea textelor, note și comentarii, Sanda Hîrlav- Maistorovici footnote>. De curând am identificat în arhivele UCMR un text autobiografic în versuri pline de autoironie și umor, scris cu deosebit talent iar în libretul operei O noapte furtunoasa textul în proza caragialian a luat formă versificata tot grație talentului literar înnăscut al compozitorului. Crochiurile sale în creion și penița, imortalizând cu un fin spirit de
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
a spart pe tot felul de țoale și gadget-uri, și mănîncă biscuiți cu iaurt. Mai apreciez la Bucurenci că e un om serios, pe care te poți baza (știu, nu pare, dar chiar e), că stă bine la capitolul autoironie, că poți avea un dialog real cu el și că știe să facă complimente fetelor. A, da, și că e un adevărat gentleman. Păi, cine a bătut tot orașul ca să-mi aducă clătite, la ora 3 noaptea, cînd eram consemnată
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
actori români. Despre oameni ca Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Olga Tudorache, Amza Pellea, Oana Pellea, Radu Beligan, Toma Caragiu, Victor Rebengiuc și mulți, mulți alții. Dintre toți, pentru mine, number one rămâne Dinică, Dumnezeu să-l odihnească. Pentru autoironia cu care și-a condimentat tot timpul rolurile, pentru că a fost genul de om și de profesionist care nu s-a luat niciodată în serios. Îmi plac oamenii care-și păstrează permanent un zâmbet autoironic în colțul gurii. De-asta
Mari actori români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21285_a_22610]
-
pus azi dimineață să-ți citez titlul unei melodii interpretate de Monica Anghel, n-aș fi știut să-ți răspund. În schimb, am auzit-o, în mai multe rânduri, vorbind și mi-au plăcut de fiecare dată umorul ei tonic, autoironia și felul în care punea problema. Mi s-a părut un om de mare bun simț. Dna Anghel ne-a primit în studioul de la Europa FM. De cum a intrat în încăpere, a instituit același firesc pe care i-l apreciasem
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
devenit studentul la Litere din anii tranziției, orizontul său cultural a suferit mutații majore, iar stilul narațiunii ține pasul cu noul său statut intelectual. Naivitățile stilistice de compunere școlărească a unui copil din clasele I-IV au dispărut, ironia și autoironia bat la porțile sarcasmului, referințele culturale (în special la filme de autor, dar nu numai) răsar la tot pasul. Altminteri însă, miza rămâne aceeași - maxima autenticitate - iar autorul pare preocupat, în mod special, de aducerea la lumină a faptelor și
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul acid nuanțează un univers literar al dezinhibărilor de diverse
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
originală a lui Donnellan, pe care o aminteam și la început, construit în spiritul profund al piesei și al teatrului elisabetan, ca o pledoarie emoționantă pentru iubire și identitate, jucat cu vervă, cu un ritm aiuritor, cu haz, enorm, cu autoironie, amestecînd iscusit școala englezească cu cea rusească, A douăsprezecea noapte mi-a înlesnit accesul la magic. Nu-mi puteam lua ochii de la interpretul Mariei, Ilia Ilin, de la cel al lui Sir Toby, Alexander Feklistov, de la Malvolio, Dmitry Dyuzhev, de la aplombul
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
Rodica Zafiu Termopan e perceput, adesea cu autoironie, ca unul dintre cuvintele emblematice ale ultimilor 17 ani: devenit un fel de simbol al comodității și al modernizării, ba chiar al bunăstării de tip occidental, este extrem de frecvent în comunicarea curentă (și apare chiar în refrenul glumeț al unui
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
de ambiguitate în ceea ce spune. Și rareori mi-a fost dat să văd la cineva un discurs atât de dens și subtil la nivelul ideilor, îmbrăcat în forme atât de prietenoase care nu exclud - dimpotrivă - delicate mostre de ironie și autoironie. Plecat din Timișoara de mai bine de 20 de ani, nu mai știam multe lucruri despre dragul meu profesor. Până în urmă cu trei săptămâni când am aflat că Deliu Petroiu a... debutat editorial, la vârsta de 84 de ani. Mi
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
povara plaselor pline, hăituite de mofturile culinare ale soților și copiilor, suferind prin spitale sau în propriul cămin din cauza lipsei de afectivitate, cu nopțile de dragoste transformate în plicticoase obligații conjugale, femeile Adrianei Bittel au puterea să se contemple cu autoironie să își râdă de ele însele și de societatea în care trăiesc și chiar să încerce să își schimbe destinul, atunci când acest lucru mai este încă posibil. Toată literatura Adrianei Bittel se află la limita dintre râs și plâns. Cea
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
completă pieire a sufletului, ori, dimpotrivă, să fie dorită, dacă ea îl duce acolo unde va avea o existență veșnică". Alegerea personajului istoric - venerabilul Cato Maior -, preambulul plin de familiaritate în care Cicero dialoghează cu prietenul său Atticus, anecdota și autoironia presărate cu grijă, frazarea uneori amplă și impunătoare, - toate acestea trădează armatura sofisticată a oratorului. Chiar dacă optimus civis nu mai înseamnă astăzi strict bonus agicola, stremissimus miles și peritus dicerdi, câte ceva din toate astea rezista, si mai ales avem nevoie
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
se vor schimba la rîndul lor. Așa treci prin lume cu o oarecare elegantă wildeană (dar și Wilde a contribuit, în multe feluri, să se termine o lume), nu lipsită de un dram de farmec și de o fărîma de autoironie. Dar și cu un maxim de profit. Elegant pînă la capăt (prin urmare, raisonneur ratat?), Wilde ne-a lăsat nouă profitul.
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
n-o să afle urmele ei" - Romanța). Astfel, poeta da frîu liber lamentației, dar are grijă să și-o pună între ghilimele, sau să și-o sublinieze în mod exagerat ("Ză-dăr-ni-ci-eee/ o, zădărnicie..."). Asemenea "tertipuri", chiar dacă ar putea însemna doar simplă autoironie - deci mai puțin decît asumarea unei ipostaze/ măști -, sînt suficiente pentru a crea sugestia unei detașări a eului de propria voce. În Poveste, ca și în poeme precum Într-o lume perfectă... sau Basmul rezis, narațiunea folosește aceluiași scop: vocea
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
renasc din nou, sunt valută forțe" (IV. Povară unei taine). Tragismul/angoasa/tentația de a scrie non-stop, marcajul periculos al lui "TREBUIE Să...", serialul lipiturilor/ bravurilor confesionale nu ajută, evident, arta manierista a poetului din O. Importante sunt dozele de autoironie, niciodată abandonate. Ele combat (cu succes) amorțirile spiritului! Important e că discursul liric dezvolta simboluri originale pentru o mult râvnita epopee izbăsesciană... (Gheorghe Izbăsescu , Muză din tomberon (Ed. "Marineasa", 1998)
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
bărbat legat (și) cu funiile de matase ale meșteșugitelor verbe... Programul zilnic al Cellei este încărcat peste poate. E programul unei femei de lume, de-o energie debordanta, a cărui relatare e laconica și nervoasă, presărată cu mici ironii și autoironii, al unei femei ce-și cunoaște prețul, dorlotîndu-se în succesul sau: "Ieri am avut o zi care a făcut din capul meu un balon pînă seara. 9 h 1/2 la domnul care trebuie să-mi dea permisul. 10 h
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
de domeniul amintirii - de bani). Între textele acestui grupaj, un loc aparte îl ocupă cele "expres consacrate recentului septuagenar Radu Cosașu", îmbătrînit din eroare cu un an, iar între acestea cel mai frumos este chiar cel al prematurului septuagenar, O autoironie a sorții, explicație a ceea ce înseamnă să fii român evreu sau evreu român. Ca tot ce scrie Radu Cosașu, "exemplele" pe care le dă nu se pot nici rezuma nici cita trunchiat, trebuie citite acolo, în logica lor muzicală. * Toți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
Leo Butnaru: "oM cu M mare"; "Edgar Poetice jocuri"; "viețile paralele ale lui Plutarh/ se intersectează cu viețile noastre neparalele". Ca pentru a-și onora ironia de care uzează mereu, poetul nu pregetă a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de-a se situa la treapta situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
culisele teatrului, iar nu într-o sală de box cu anvergură literară. Histrionici și bufoni, scriitorii șunt infantili (prin patimă demonstrației) și ridicoli (prin orgoliul nemăsurat în care se învesmînta). Singurul ac de cojocul lor ar putea fi umorul și autoironia care, însă, au pierit de ceva vreme, desi românii, în general, se mîndresc cu ele. Varietatea acestor luări de poziție mi s-a părut, însă, întotdeauna binevenită și sanificatoare. Aciditatea face, la urma urmei, măi vie existența literară. Vehemență putea
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
sînt byronienii Manfred și Lara, Othello și chiar Abatele de Ganges - criminal complex care se impusese în conștiința epocii și al cărui nume figură la rîndul sau în diverse dramolete. Dar Dumas nu se oprește aici. Căci, cu ironie și autoironie, el își pune "corul" să-i compare personajul principal cu Didier, eroul astăzi-uitatei Marion Delorme a lui Hugo (1829) și, în aceeași frază, si cu Antony, erou al și mai-uitatei drame omonime proprii (1831). Nu e inutil să remarcam că
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
generează exodul, rămîn singuri apoi pînă la autodistrugere. Cătălin Mihuleac nu dezvăluie nici un moment vreo intenție satirica sau moralizatoare, șfichiul biciului sau literar nu este usturător, el pare o glumă amicală, o amenințare surîzătoare. Se amuză, uzînd de ironie sau autoironie într-o lume aparent ireala, imaginara, dar cosntruită după date cunoscute, sporind astfel mai mult echivocul. Scriind cu mare verva și veselie lingvistică, înaintînd din poanta în poanta, pare firesc să se și împiedice din cînd în cînd în fraze
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi în afara gestului sinucigaș care i-a urmat - mi se pare imposibil. A spune eu însămi că Adrien Pasquali era o prezență fermecătoare și un profesor fascinant de literatură romandă (cu autoironia lui romandă cu tot!) mi se pare acum riscant, pentru că nu despre amintirile mele personale este vorba. Și cînd vor fi trecut clipele de șoc și anotimpurile de doliu, îndrăznesc să sper că Pîinea de tăcere se va citi o
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
alocuri în dialect berlinez, renan etc.... Rezultatul acestor strădanii este discutabil, nu neapărat în sensul negativ al termenului. Chiar dacă tonul moralizator și intențiile didacticiste se fac pe alocuri simțite, nu acesta este elementul care deranjează. Și nici absența ironiei sau autoironiei, care ar fi putut salva unele istorioare de nedorită lor asemănare cu pasaje dintr-un manual de istorie. De fapt, autorul mărturisește în mai multe interviuri că "a sa cronică" a vecului XX ar fi o carte de istorie. În
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
absența din sală a celorlalți nominalizați. Invitat să vorbească, din partea selecționerilor, Livius Ciocârlie s-a oferit, în glumă, să-și recunoască indiscreția (deși ar fi fost ultimul bănuit...), pentru a nu mai figura în viitoare jurii. Micul discurs, plin de autoironie fermecătoare, a prefațat înșiruirea categoriilor de premianți, dinspre debut spre marele premiu, pentru a întreține, de bună seamă, suspansul. La Debut, anunțați de veșnic tinerii Ion Horea și Gabriel Dimisianu, au câștigat poetul Ștefan Baghiu, vizibil copleșit de premiu, și
Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2481_a_3806]