239 matches
-
în care sunt aduse la cunoștința cititorului o serie de metode care pot fi utilizate pentru cunoașterea mai bună a partenerului de afaceri. Activitatea conducătorului este concepută de către autor ca fiind un lanț ale cărui inele sunt: a) autoevaluarea; b) autoorganizarea; c) organizarea funcțională și dezvoltarea organizației. Primele doua componente sunt surprinse în capitolul următor, „Autoevaluarea managerului”. Jarikov descrie detaliat două metode create de el însuși care permit oricărui conducător să-și autoevalueze atât caracteristicile psihologice, cât și activitatea de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
caracteristicile psihologice, cât și activitatea de conducere. Printre principale aspecte care, conform autorului, pot fi evaluate cu aceste metode enumerăm: gândirea, cunoștințele de bază, etica conducătorului, atitudinea față de muncă, capacitatea de a lua decizii, capacitatea organizatorică, motivația. Conform părerii autorului, autoorganizarea poate fi efectuată atât la nivelul tehnologic, ce se referă la organizarea propriei munci a conducătorului și a propriei activități de conducere, cât și la nivelul psihologic, ce se referă la organizarea propriilor cunoștințe, a motivelor, emoțiilor, voinței etc. În
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
jocurilor. Coerența unui ba se naște din interacțiunile organice interne În vederea unei produceri de cunoaștere, și nu din concentrarea mecanică de mijloace sau de ordine centralizate. Ikujiro Nonaka evocă un higher self, un supraeu constituit prin implicarea voluntară a fiecăruia. Autoorganizarea crește investiția indivizilor, amenajând În spațiu un fel de haos fertil, distinct din punct de vedere calitativ față de dezordine prin faptul că este intenționat și, totodată, vital pentru supraviețuirea grupului. În opinia lui Nonaka, a Învăța să uiți ce-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
mai ales care sunt cri ter iile după care unii sunt mai fericiți decât alții? De ce unii au mai mult noroc în viață? Și apoi ce înseamnă noțiunea de fericire? Dacă viața și omul ar fi apărut din haos, prin autoorganizarea materiei în forme mai complexe așa cum susține teoria evoluționistă, atunci omul ca și fo rmă extremă de evoluție ar trebui să dirijeze totul conform do rin țelor sale. În realitate, chiar și în spațiul acesta de proximitate care este Terra
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
cadrelor didactice universitare (cu numeroasele sale sporuri), a parlamentarilor, demnitarilor și înalților funcționari de stat, au înființat case de asigurări de sănătate separate de cele ale restului salariaților, au asigurat o autonomie ridicată a elitelor profesionale, obligându-le la o autoorganizare inspirată din organizarea medievală a breslelor de meseriași. Așa au apărut organismele de tipul Colegiului Medicilor, al Arhitecților sau al Notarilor, Baroul avocaților și Consiliul Suprem al Magistraților, sau mulțimea de comitete și comisii care certifică acreditările și titlurile academice
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
noastre și ale perioadei pe care o traversăm, probleme care, inevitabil, se răsfrâng și asupra procesului de antrenament. Din studiul literaturii de specialitate și mai ales din vizionarea casetelor video, am observat că în fotbalul de performanță contemporan măsura complexității autoorganizării unei echipe de fotbal o reprezintă modul în care se realizează circulația complexă a jucătorilor și a mingii. Datorită acestei conlucrări, fiecare jucător poate fi înțeles ca un „pachet de interacțiuni” (I. Bușe, D.S. Ogodescu - „Fotbalul sinergic”, Ed. Facla, 1982
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
-l sau chiar finalizându l, pentru ca în momentul imediat următor dispozitivul echipei să se reorganizeze, în funcție de sarcina de îndeplinit (de exemplu, recuperarea mingii). Această deosebire de orientare tactică este interpretată de specialiștii domeniului ca o expresie a capacității superioare de autoorganizare colectivă, a creșterii responsabilităților jucătorilor, implicând decizii rapide în situații incerte, angajare în jocul fără minge, etc. Prezența referențialului multiplu în jocul echipei asigură menținerea echilibrului dintre compartimente în toate fazele de joc, posibilitatea reorganizării rapide și adaptării prompte la
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
implicit și ierarhia funcțiilor, toate posturile fiind la fel de importante atunci când se realizează convergența eforturilor și priceperii individuale. Această tactică de joc, caracterizată de o capacitate crescută de efort a jucătorilor instaurată de fotbalul actual exprimă trecerea la un mod de autoorganizare flexibil, prin excelență antischematic, a jocului unei echipe, această devenire fluidă se întemeiază pe conlucrarea dintre cele trei compartimente și pe folosirea cât mai rațională a potențialului energetic al jucătorilor. Evoluția fotbalului modern a condus la validarea următorului principiu de
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
flexibil, prin excelență antischematic, a jocului unei echipe, această devenire fluidă se întemeiază pe conlucrarea dintre cele trei compartimente și pe folosirea cât mai rațională a potențialului energetic al jucătorilor. Evoluția fotbalului modern a condus la validarea următorului principiu de autoorganizare: dobândirea coeziunii și echilibrului la nivelul ansamblului se poate realiza prin amplificarea interacțiunilor dintre jucători și prin folosirea judicioasă a resurselor energetice. Din punct de vedere global, consumul de energie în timpul jocului pare a fi mai mare decât în fotbalul
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
Diviziunea muncii sociale se deosebește în mod fundamental de diviziunea naturală a muncii. La momentul primei diviziuni a muncii sociale, omul nu mai este o ființă naturală (a naturii, dependentă de natură), ci o ființă socială, capabilă de comunicare, de autoorganizare, de empatie cu ceilalți oameni. Prima diviziune a muncii sociale constă în desprinderea triburilor de păstori de cele de agricultori și a celorlalte triburi 218 și "are ca efect principal apariția plusprodusului"219. Prima diviziune a muncii 220 sociale presupune
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ai secolului trecut, și-a continuat cercetările științifice, încercând să dezvolte o „cibernetică a ciberneticii”. Cuvântul de bază era „auto” căruia i se juxtapuneau principalele concepte cibernetice. Astfel, el a încercat să definească într-un limbaj sistemic autocomportamentul, autoelementul, autoprocesul, autoorganizarea ș.a., fapt ce a condus la un pas important înainte în cibernetică. Acest avans este considerat de unii autori ca o nouă cibernetică, sau o cibernetică de ordinul doi. Gordon Pask (1928-1996), cibernetician și psiholog englez, a fost unul dintre
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
organizarea autopoietică este necesară (dar nu și suficientă) pentru emergența vieții. Ulterior, lucrările lui von Foerster (1995) și von Glasersfeld (1987) au evidențiat faptul că organismele vii răspund la influențele exercitate de mediul înconjurător în moduri care determină propria lor autoorganizare internă. Deci aceste sisteme nu sunt doar autoorganizatoare, dar și autopoietice, altfel spus au capacitatea de a se reproduce. Într-un anumit sens, acest lucru duce la apariția unui feedback interior sistemului, acesta determinând organizarea și autoorganizarea, fără a fi
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
determină propria lor autoorganizare internă. Deci aceste sisteme nu sunt doar autoorganizatoare, dar și autopoietice, altfel spus au capacitatea de a se reproduce. Într-un anumit sens, acest lucru duce la apariția unui feedback interior sistemului, acesta determinând organizarea și autoorganizarea, fără a fi necesar ca informația utilizată să fie furnizată din afara limitelor sistemului. Momentul apariției autopoiesisului este foarte important deoarece la începutul anilor ’70 ai secolului trecut deja din cibernetică se desprinseseră complet știința calculatoarelor, inteligența artificială și teoria controlului
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
dezvoltată la Institutul Santa Fe din New Mexico (S.U.A.) prin lucrările lui Stuart Kauffman (1993, 1995, 2000), John Holland (1995, 1998), Chris Langton și Murray GellMann (1994); ii) concepția lui Axelrod privind complexitate și cooperare în procesele de adaptare și autoorganizare (Axelrod (1990, 1997), Axelrod și Cόhen (2000)); iii) modelarea și simularea pe calculator a complexității (Casti (1997), Bonabeau ș.a. (1999), Epstein și Axtel (1996), Ferber (1999)); iv) concepția privind structurile disipative și sistemele care funcționează departe de echilibru (Prigogine și
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
precum și un mijloc de a vedea nebuniile noastre proprii în perspectivă mai largă.” 4. BehaveNet [15] Cibernetica se ocupă cu investigația științifică a proceselor sistemice de natură extrem de variată, incluzând fenomene cum ar fi regulamentul, prelucrarea informațiilor,stocarea informației, adaptarea, autoorganizarea, de autoreproducerea, și un comportament strategic. În abordarea cibernetică generală, următoarele domenii teoretice s-au dezvoltat: teoria sistemelor, teoria comunicării, teoria jocurilor, și teoria deciziei. 5. Ludwig von Bertalanffy [16] „O mare varietate de sisteme în tehnologie și în natură
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
începând cu 1965. 3) Autopoiesis: Teoria asupra esenței care deosebește un organism viu de o entitate nevie. Ea sugerează că un organism viu poate fi interpretat ca un proces circular, autocatalitic având ca principal scop propria supraviețuire. Astfel, fenomenul de autoorganizare poate fi înțeles în termeni autopoietici. Teoria accentuează faptul că „închiderea” circulară a organismelor vii poate fi privită ca un „remediu” pentru accentul pus pe „deschidere” în teoria sistemelor deschise. H. Maturana și F. Varela sunt considerați întemeietorii teoriei autopiesisului
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
k) predicțiile pe termen scurt asupra comportamentului sistemului sunt, uneori, posibile; l) ordinea este o proprietate inerentă sistemului și nu trebuie impusă din afară; m) creativitatea și noutatea emerg din comportamentul de ansamblu al sistemului; n) sistemele sunt capabile de autoorganizare. Să facem, în continuare, câteva considerații privind aceste caracteristici pe care le vom și utiliza pe măsură ce vom prezenta metodele și tehnicile prin care sunt abordate diferitele sisteme adaptive complexe din natură, economie sau societate. 5.2. Proprietățile Sistemelor Adaptive Complexe
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
într-o carte a sa (,Origins of Order: Self Organization and Selection, 1993) arată că selecția nu este, așa cum afirmă concepția evoluționistă Darwiniană, singura forță care determină adaptarea. Există și o a doua forță care produce spontan ordine, și anume autoorganizarea, aceasta fiind, alături de selecția naturală, absolut necesară pentru evoluție. Proprietățile emergente, calitățile noi, paternele structurale apar în CAS din interacțiunea elementelor individuale, acestea reprezentând mai mult decât suma părților componente și sunt dificil de prevăzut studiind doar elementele considerate individual
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
emergente, calitățile noi, paternele structurale apar în CAS din interacțiunea elementelor individuale, acestea reprezentând mai mult decât suma părților componente și sunt dificil de prevăzut studiind doar elementele considerate individual. Emergența este procesul care determină apariția unei noi ordini împreună cu autoorganizarea. Francisco Varela, unul dintre creatorii ciberneticii de ordinul doi (autopoiesisului), atunci când se referă la emergență spunea că ea reprezintă tranziția de la regulile locale către principiile globale sau stările generale care însoțesc întreaga mulțime de agenți. De pildă, el afirmă că
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
la o modificare a mecanismelor microscopie.” (Prigogine și Stengers, 1989). Apare deci un proces coevolutiv în care entitățile microscopice individuale și macrostructurile create prin interacțiunile dintre aceste se influențează una pe alta într-un proces iterativ continuu. În sistemele sociale, autoorganizarea poate fi descrisă ca apariția spontană a unui grup care execută o sarcină sau are un anumit scop comun; grupul decide ce face, cum și când face și nu există o entitate exterioară grupului care să orienteze activitatea acestuia. Emergența
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
poate spune că organizația s-a adaptat și a evoluat. Noile cunoștințe, împărtășite de toți indivizii prin modele mentale comune, generează, la rândul lor, învățare și cunoaștere. Apare, astfel, cu o deosebită claritate, legătura existentă între conectivitate, interdependență, emergență și autoorganizare. Acești piloni ai sistemelor adaptive complexe acționează împreună pentru a crea o nouă ordine și coerență, pentru a susține sistemul și a-i asigura supraviețuirea, în special atunci când mediul înconjurător se schimbă rapid. 5.3. Exemple de sisteme adaptive complexe
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și separată de mediul său înconjurător - vom înțelege adevărurile fundamentale despre ceea ce face economia să lucreze.” (Baden și Lewin, 1999). Deci ecosistemele biologice și ecosistemele digitale pentru afaceri au o serie de proprietăți comune cum sunt: interacțiunea, interdependența, comportamentul emergent, autoorganizarea, feedbackul, neliniaritatea ș.a. De asemenea, trebuie subliniat că amândouă tipuri de sisteme funcționează ca niște organisme și nu ca o mașină. În plus, nici ecosistemele biologice și nici ecosistemele digitale pentru afaceri nu sunt optimizatoare ale propriului lor comportament. În
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
În calitate de variabile‑țintă asupra cărora practicarea diferitelor stiluri de conducere ar putea produce efecte variate au fost luate: comportamentele psihoindividuale ale subordonaților (asumarea responsabilităților, gradul de implicare în activitate, participarea la luarea deciziilor, manifestarea inițiativei etc.); proprietățile grupului (consensul, conformismul, autoorganizarea, coeziunea, tonul hedonic, stabilitatea etc.); procesele și structurile de grup (realizarea sarcinilor, comunicarea, climatul etc.); rezultatele obținute (dintre care unele de natură obiectivă, cum ar fi productivitatea membrilor grupului, iar altele subiective, ca, de exemplu, satisfacția, atitudinile subordonaților). Din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alte câteva repere, fiecare cu semnificația și rezonanța lui în personalitatea celui care învață sau care îi învață pe alții cum să învețe. a) La nivelul orientării, sesizăm faptul că educația prin învățare dirijată tinde a evolua spre semidirijare și autoorganizare. Prioritare sunt acum obiective precum: încurajarea reflecției; utilizarea activă a cunoașterii; asigurarea unui nivel crescut al competențelor de bază și transversale, profesionale; valorizarea experiențelor pozitive ale elevilor si profesorilor formate în școala și în afara ei; obținerea de performanțe individuale pe
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
a răspunde la o situație sau sarcină; rezultatul vizibil al unui proces relativ sistematic de tratare/procesare a informațiilor (G. Seron); În discursul pedagogic, centrală este sintagma învățare școlară. Ea are statutul de : concept integrator, reflectând activitatea de organizare și autoorganizare a experienței, de construcție și reconstrucție dirijată și progresiv autodirijată a personalității elevului (Mânzat, 1990), de formare și autoformare a propriei individualități bio psihosocioculturale ; un set de acțiuni cu valoare informativ formativă, proiectat, organizat, condus și evaluat în mod direct
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]