4,300 matches
-
primele două dialoguri cosmologice ale gânditorului italian, anume Cină din Miercurea Cenușii și Despre Cauza, Principiu și Unu, seria urmând a fi completată cu celelalte patru dialoguri (Despre infinit, univers și lumi; Alungarea bestiei triumfătoare; Cabala calului pegasian; Despre eroicele avânturi) și cu republicarea traducerii Smarandei Bratu Elian a comediei Lumânărarul. Se poate afirma cu toata hotărârea că această ediție a operelor complete Giordano Bruno reprezintă un eveniment cultural de excepție. 2. Așa cum declara în Prefață coordonatorii volumului, intenția autorilor a
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
pentru eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor, marcat ca și acesta de un avînt azvîrlit în felurite direcții. Mînat de un orgoliu în expansiune, se confruntă cu criza metafizică provocată de "căutarea lui Dumnezeu și negăsirea lui", stigmat al celui "ales", al celui ce posedă "dreptul să trăiască în metafizic, transfigurînd realul și adaptîndu-l
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
pentru eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor, marcat ca și acesta de un avînt azvîrlit în felurite direcții. Mînat de un orgoliu în expansiune, se confruntă cu criza metafizică provocată de "căutarea lui Dumnezeu și negăsirea lui", stigmat al celui "ales", al celui ce posedă "dreptul să trăiască în metafizic, transfigurînd realul și adaptîndu-l
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
încearcă să amâne, să temporizeze, să întârzie cumva încolonarea. Dar cursul Istoriei mari e implacabil, aceasta vine, în cercuri concentrice răsturnate, până în dreptul fiecăruia, dându-i rația cuvenită de mizerie și suferință, luându-și tainul, variabil, de angajament cetățenesc și avânt revoluționar. Diferențele, deosebirile, notele proprii, ceea ce dă culoare și consistență lumii formate din indivizi, nu din clone cuminți, se interiorizează, modelează omul pe dinăuntru, în profunzimi ascunse cu grijă. Casa bunicilor (la Paul Cernat, ca și la Ioan Stanomir) e
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
Iar în Duminica muților, care are dimensiunile unei nuvele extinse, traseul sinuos al protagonistului masculin, disputat între datoria conjugală și plăcerile adulterine, indică, în mod similar, înscrierea pe o curbă descendentă, a renunțărilor succesive, consolarea cu tot mai puțin, după avântul către tot mai mult(e). Astfel că proza aceasta are o anumită vârstă la figurat, în sensul maturității estetice, dar și la propriu, prin biologia personajelor. Ele sunt îmbătrânite înainte de vreme, arse de vântul sălbatic al epocii (lumea veche, interbelică
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
nou în sânul Tatălui, să participe la El. Omul devine atunci un „purtător de Dumnezeu”, plin de Dumnezeu, o ființă care participă la Dumnezeu; aceste cuvinte ale Sfântului Ignatie Teoforul († 107) prefigurează, așa cum vom vedea și pe parcursul studiului, acel mare avânt teologic care, cu Părinții Capadocieni și îndeosebi cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, apoi cu Sfântul isihast Grigorie Palama, „va duce omul pe vârfurile contemplației și ale unirii mistice, precum Moise în mijlocul norului, când, fără a-L vedea pe Dumnezeu, era aproape de
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
subjugare și de umilire și totodată a avut premoniția golului care survine ulterior. Cum a putut să prevadă zădărnicia proiectului utopic un tânăr neumblat încă prin lume, îndoctrinat de educația militară, fără să fi trecut probele grele de formare, de la avânt la deziluzie? Un simptom care semnifică începutul unui discernământ. Schiller a salutat cu urale declanșarea revoluției franceze din 1789. Apoi, repede, elanul s-a stins, l-au crispat în muțenie valul de teroare, decapitarea regelui, șuvoaiele de sânge. Asta era
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
cei din căminul Asumpționiștilor, dacă vorbim de studenți, arborau o platformă națională de orizont european. La căminul ardelenilor refugiați, majoritatea, dacă nu membri activi, oricum simpatizanți ai Partidului Național }ărănesc, întrețineau, sub scutul unora dintre fruntașii partidului, o atmosferă de avânt patriotic mai presus de orice interese. Și la căminul din Matei Voievod 77, se bucurau de atenție aromânii, dintre care s-au impus colegi ca Gh. Perdichi, Th. Mihadaș, Ion Cutova, Th. Zuca. Nu pot uita studenții transnistreni, care urmau
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Acest maestru al disperării era concomitent și un maestru al lucidității. E oare momentul să precizăm că acest scepticism sălbatic n-a fost poate, la el, decât o formă de expiere? Se știe, desigur, că a avut în tinerețe câteva avânturi dubioase și că a comis un eseu despre Schimbarea la față a României, în onoarea unei Gărzi de fier fascizante. Despre acest episod, Cioran nu vorbea niciodată și se poate, de altfel, presupune că această rătăcire n-a fost fără
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
nou în sânul Tatălui, să participe la El. Omul devine atunci un „purtător de Dumnezeu”, plin de Dumnezeu, o ființă care participă la Dumnezeu; aceste cuvinte ale Sfântului Ignatie Teoforul († 107) prefigurează, așa cum vom vedea și pe parcursul studiului, acel mare avânt teologic care, cu Părinții Capadocieni și îndeosebi cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, apoi cu Sfântul isihast Grigorie Palama, „va duce omul pe vârfurile contemplației și ale unirii mistice, precum Moise în mijlocul norului, când, fără a-L vedea pe Dumnezeu, era aproape de
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
martor a plecat cu mașina și le-a adus de la București. Martorii au schimbat mai multe "terenuri", pentru că cele vizate se dovedeau improprii. După cum am văzut, în foarte multe cazuri, femeia disputată (sau unul dintre martori) intervine pentru a tempera avîntul războinic al dueliștilor. Și în romanul lui Camil Petrescu, doamna T. a încercat să împiedice producerea înfruntării. Explicîndu-i-se că duelul a devenit "inevitabil", ea a implorat un martor ("a stăruit atît, a plîns aproape") ca măcar "să nu existe victime
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
în poezie care devine "restul semnificant" al sculpturii sau al muzicii, amintind de foarte prolificul model Bauhaus, al unității artelor. Ermetismul barbian este depășit în favoarea includerii eului liric în discursul poetic, în trăirea intensă, extatică a artei: "Pe când alunec, m-avânt, zbor, deci/ Mor, și gem, și pier/ Mă agăț de catrafuse, regurgitate acolo, / Curs inversat, sfâșiat mă topesc un DO/ Extaz de sculptor în lemn, /Răzleață pasăre pe un cer străin". Pendulările tensionate, salturile metafizice, scăpărările hermeneutice, relaxările sporadice în
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
îngenuncheată mărturisea, în priză directă, o smerită și nobilă artă a felațiunii, iar cel de-al doilea întruchipa tot o față bisericească, dar în chip de Kurt Treptow, dacă îmi este permisă această asociere cu un mirean, adică în plin avînt pedofil consumat tot pe sub pulpana sutanei temporar ridicate. N-a apucat bietul anticar să se dumirească deplin în legătură cu natura clientului căruia i s-ar putea oferi cele două opere tainice, pentru că deponentul s-a și prezentat spre a-și retrage
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline de avînt documentar și de un indiscutabil instinct viril. Dar dacă Tonitza și-a plasat cutremurătoarele-i vedenii în spațiul mîntuitor din proximitatea altarului, dacă imaginația lui Coneliu Baba, dublată de un profund simț al realității - componente atît de bine cunoscute ale
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
cunoașterii și cunoașterea în sine au încetat să exercite acel tip de autoritate necesar pentru ca intelectualul să adune auditoriu atunci cînd se urcă la tribună" - scria Jean François Lyotard în Le Postmoderne expliqué aux enfants...), în Occident iau un mare avînt studiile de sociologia literaturii. Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser, Walter Bulbst sau Robert Escarpit se străduiesc să demonstreze prin studiile lor că "opera literară este rezultatul convergenței dintre text și cititor". În ultimă instanță, opera literară este văzută ca un
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
Practic, în celălalt, trebuie să descifrăm îndemnul și chemarea Mântuitorului la iubire, iar iubirea noastră trebuie să se spiritualizeze, să se înduhovnicească neîncetat, până la stadiul de iubire duhovnicească desăvârșită, după modelul iubirii treimice. Prin aceasta, dorința trupească este transformată în avânt și dor de viață duhovnicească îmbunătățită, iar iubirea duhovnicească ia locul celei trupești, mult inferioare, oricât de altruistă ar fi ea54. Plăcerea și dorința însoțesc actul sexual fiind dăruite de Dumnezeu oamenilor, dar ele nu trebuiesc căutate, ci lăsate să
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
fizice și intelectuale, dă naștere unor copii degenerați, își ruinează avutul, poate fi atins de boli grele și contagioase și își roade floarea tinereții. Desfrânarea aduce totdeauna o bătrânețe prematură. E un păcat ce produce obișnuințe tiranice, ce paralizează orice avânt spre desăvârșire. Desfrânatul devine egoist și obsedat. Echilibrul puterilor sufletești este rupt. Trupul este acela care comandă, tiranic, iar voința devine sclavă acestei patimi rușinoase. Aceste ravagii produse în trup se explică prin faptul că este o patimă ce se
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
adreseze oamenilor; înainte nu se întreținea decît cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri; a venit clipa cînd s-a instaurat: declamația a înfrînt rugăciunea, romantismul Căderii a triumfat asupra visului
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
rugăciunea, romantismul Căderii a triumfat asupra visului armonios al decăderii". Iar căderea și decăderea pot înălța trupul, îngropînd însă sufletul. O cădere și o decădere nu ca niște accidente, ce pun mediocritatea la locul ei și dau geniului un nou avînt, ci ca ucideri în timp prin obsedante reiterări ale unor idealuri vii la origine. Căci căderea și decăderea, altfel spus, decadența, se manifestă atunci cînd idealul se dovedește a fi inferior mijloacelor folosite pentru a-l însufleți. Au existat genii
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
La antipodul irepresibilei expansiuni pe care o vădește "Nicolae Magnificul", Lucian Vasiliu ilustrează o retragere, un reflux intimizant. D-sa trece pe portativul avangardist poezia delicată a lucrurilor, ŕ la Petre Stoica. Rezultă un melanj de insolențe și timidități, de avînturi și căderi în sine, conturînd fizionomia unui sentimental și introspectiv ce-a apucat, în mod imprevizibil, pe calea hazardului: "stam pe o bancă în parc miram lumea dansam puțin cu cîte o femeie/ întrețineam public noțiunea de primăvară mă lăsam
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
și în ziua de azi. „Natura conspirațională” și „revoluționarismul militant” al comuniștilor din România nu sunt, însă, tocmai elemente de recuzită romantică. Dincolo de ideile profesate, comunismul a fost o luptă bestială pentru putere, și nimic mai mult. Nu generozitate și avânt spiritual umanist găsim la protagoniștii experimentului comunist, ci lăcomie, ură, fanatism, schizofrenie și-o imensă rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în România ele au depășit cotele maladivului. Inexistența unei veritabile contraponderi liberale face din ele o mișcare
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
într-o iarnă întârziată (e 28 februarie 2006, spune naratorul), Raluca trebuie să coboare din autobuz din cauza unui ambuteiaj. Viscolește, e o înghesuială infernală, dar "La un moment dat, circulația se deblocă spectaculos [...]. Și vehiculele Regiei de Transport porniră cu avânt, fără să se mai răzgândească din minut în minut. Atunci mulțimea năvăli năucită să le prindă din mers [...]. Geanta cu umerar lung a Ralucăi zbură în aer și fata țipă și se aruncă nesăbuit să o prindă undeva departe. Învălmășeala
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
muzical. Una dintre remarcabilele însușiri ale melodiei bizantine este caracterul ei monodic, calitate care se amplifică, dacă ținem seama de faptul că muzicienii europeni înveșmântează armonic și polifonic întreaga lor creație muzicală. La începutul secolului al XX-lea, în plin avânt al simfonismului european, Enescu aduce în atenția lumii muzicale o partitură monodică de referință: Preludiul la unison din Suita I pentru orchestră, op. 9, în care autorul apelează la complexul de tradiții muzicale românești, folclorice și bizantine. Momentul definitivării acestei
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
timp? (se aude un tunet Înfundat, prelung, care zguduie pământul, Sculptorul pare a nu-l auzi) Este ușor să răspunzi, ca filozof, la Întrebarea aceasta, mult mai greu este să răspunzi ca artist. (respiră adânc, gâjâit, ca și cum și-ar lua avânt) Să presupunem că există Dumnezeu, și El ne-a creat. Dar după ce ne-a creat? Dacă ar fi El Însuși obligat să răspundă la Întrebarea aceasta, de ce ne-a creat, n-ar ști nici El ce să răspundă. (Este trist
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
modalitate concretizată în limbaj și formă, într-o rigoare neoclasică sub raportul conciziei și unității ciclului de mișcări. Suplețea scriiturii instrumentale și eficiența detaliilor sunt alte calități ale celor două compoziții. Ele dezvăluie predilecția autorilor lor pentru climatul liric, pentru avânturi romantice și zvâcniri de umor. Aceste cvartete s-au bucurat în decursul timpului de interesul ansamblurilor noastre. Cvartetul de coarde nr.1 de Alfred Mendelsohn (1910-1966) - Sonata; Elegia; Fugă - nu înseamnă numai un tur de orizont asupra scriiturii moderne, ci
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]