374 matches
-
și de egalitate, respectul persoanei umane, drepturile omului, reformele moderne în administrație și legislație, constituțiile din 1866, 1923 și 1991, limba literară, poezia romantică (și alexandrinul) din secolul XIX, poezia simbolistă (și versul liber) și cea modernă din secolul XX, avangardismul, romanul psihologic, critica literară modernă din interbelic și de după 1965 și cîte și mai cîte. Descoperirea Occidentului, cum o numește G. Călinescu într-un capitol al Istoriei sale referitor la începutul secolului XIX, a însemnat, aproape mereu pentru noi, redescoperirea
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
Rodica Bin Abandonate după romantism, parnassianism și simbolism, muzele nu se dau bătute și reintră pe scena creativității estetice și intelectuale în plin modernism și avangardism al secolului trecut, în postura unor femei în carne și oase, inteligente, frumoase, active, refuzînd cel mai adesea statutul de simplu obiect și sursă a inspirației, pentru a-și lua însușirile unor adevărați agenți manageriali ai artistului "partener" pe care
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
mai ales, nu s-a instruit, n-a absolvit școala, și complexul semidoctului l-a urmărit toată viața, manifestându-se printr-o relație dificilă, anxioasă, cu cultura ca un "sistem de tabuuri". De altfel, în deceniul 10 al secolului XX, avangardismul, care cucerea poziții în Rusia, și-a apropiat neputincioasa ignoranță culturală a lui Maiakovski. Maiakovski s-a născut poet din mila Domnului. Și toți contemporanii lui, inclusiv Ahmatova, Pasternak, }vetaeva, cu toate divergențele politice ulterioare, l-au considerat un talent
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
consacrate specificului național, literatura română e privită ca fiind tradiționalistă și relativ conservatoare, preponderent idiomatică, așadar intraductibilă, condamnată la necunoaștere în afară. Și totuși puține literaturi au dat dovadă de un spirit mai liber și mai novator decît literatura noastră. Avangardismul european din anii '20, apoi acela din anii '40 ai secolului XX, ca să nu vorbim de cel exportat prin Ștefan Baciu în America de Sud după jumătatea aceluiași secol, sînt în bună măsură operă românească. Tzara și Brâncuși au fost români. Ca
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
fără atașe etnologice concrete, ci un sat istoric precis localizat, la Florica ori Miorcani, locuri pe care poetul le-a urcat apoi în legendă. Ca senior al domeniului de la Florica, Pillat sfidează moda poetică a timpului (lirismul indiscret, modernismul ofensiv, avangardismul) și detaliază complezent resursele de poezie descoperite în satul unde era stăpîn necontestat. Pe de altă parte, în acest pudic poet zăceau și comori de naivitate. Serialul intitulat Calendarul viei, ca și alte poezii scrise sub impulsul aceleiași inspirații, relatau
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
că Rusia nu înseamnă Italia, că ea știe să se răzbune pe trădători”. Cu alte cuvine, Larionov, ca fondator al curentului lucist în pictură, nu era contra futurismului, ci contra celor care nu ar sta, credea el, fermi pe pozițiile avangardismului înnoitor. Pe Larionov îl susținea soția și colega sa întru lucism, pictorița Natalia Gonciarova, care, la întrebarea reporterului aceluiași ziar, dacă va merge să-l întâmpine pe Marinetti, spuse: „Acest subiect nu mă interesează”. Este curios că în apărarea teribilistului
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
Neliniște, apărut la Cracovia în 1947, scris de Rózewicz, dar și plachetele care au urmat: Mănușa roșie ori Cinci poeme, în care nu numai problematica dar și poetica acestora sugerau ceva nou în legătură cu cele întâmplate, ceva care continua - ca formă - avangardismului polonez. El a fost cel care a înfăptuit în lirica postbelică din această țară - s u - p r a u m a n u l spunând: Ceea ce făurești/e scos din întuneric/De ce nu dorești/ Să te scalzi în lumină
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
perdele verzi, în Cenușăreasă (...) Dă-mi întâiul tremur al ființei, dă-mi o culoare. De atâta vreme, atât de mult, Hanna, te-am rugat să urcăm muntele. Este ceva aici, fie și în acest scurtisim paragraf, ecouri bine pitrocite din avangardism. N.B. Există foarte multă poezie și în această a doua parte a travaliului narativ, încât se poate alcătui un puzzle în culori vizibil stilizate, ca să intrăm în arborescența lexicului folosit de autor. Deducem, fără drept de apel, că Ioan Lascu
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
și altele. Ele exprimă o gravă decădere a culturii spirituale. În același timp, în artă au fost afirmate tendințe anarhiste, negativiste, sceptice și deconstructiviste. Ele neagă vehement, delirant uneori, valorile istorice, patrimoniale, culturale și spirituale creștine ale Europei. Așa zisul avangardism este, în acest sens, cea mai cunoscută tendință... Cele mai acute și mai murdare manifestări ale avangardei au fost finanțate cu bani grei de marii criminali instalați la Moscova în fruntea Kominternului, cea mai mare organizație criminală din istoria lumii
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
1961, Silveștri a fost numit dirijor principal al Orchestrei Simfonice Bournemouth din Anglia, pe care a ridicat-o la standarde internaționale. În calitate de compozitor cu peste 40 de creații orchestrale, camerale și vocale, Constantin Silveștri a fost considerat un adept al avangardismului muzical. Revenind la concertul de la ICR Londra, programul a cuprins lucrări de mare expresivitate pentru pian solo, pian la 4 mâini și pentru oboi și pian de Silveștri, Enescu, Debussy, Ravel, Paladi, Ginastera, precum și câteva miniaturi instrumentale compuse special în
La ICR Londra Celebrarea Centenarului CONSTANTIN SILVESTRI [Corola-blog/BlogPost/93594_a_94886]
-
spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Ion Simuț Trei sunt monștrii literaturii interbelice în viziunea dogmatică a epocii proletcultiste: avangardismul, modernismul și ortodoxismul. Emil Boldan îi tratează ca atare, cu o nedisimulată repulsie, în Prezentare succintă a istoriei literaturii române, apărută în "Limbă și literatură", volumul V, 1961, publicație a Societății de Științe Istorice și Filologice din R.P.R. Ei apar
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Ei apar ca reacție la literatura realistă. Uneltitorii acestor anomalii trebuie denunțați tribunalului ideologic: sunt - după cum îi dezvăluie Emil Boldan - "clasele stăpânitoare ale statului burghez, ajutate de influența tot mai simțită a unei anumite literaturi decadente din Occident" (p.117). Avangardismul și modernismul sunt același lucru, "curente decadente, ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Acțiunea distructivă a modernismului a fost orchestrată de Eugen Lovinescu, prin grupul de la "Sburătorul". Principala lui vinovăție derivă din faptul de a-l fi urmat pe Titu
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
caracter fascist "Gândirea" (p. 118). Interesantă (adică ciudată) este viziunea critică a lui Emil Boldan văzând repetarea unei simetrii la interval de câteva decenii: așa cum simbolismul, poporanismul și semănătorismul au bruiat și contrabalansat realismul critic afirmat de marii noștri clasici - avangardismul, modernismul și gândirismul se opun realismului susținut de Sadoveanu, Rebreanu și cei doi Petrești, Camil și Cezar. Fraza întortocheată a lui Emil Boldan, care imaginează aceste similitudini, merită reținută pentru forma alambicată a proletcultismului ce-și distilează veninul ideologic, cu
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
săvârșește a doua manipulare flagrantă când pune istoria noastră sub o influență rusească de la începutul secolului al XIX-lea (!) și sub influența decisivă a revoluției socialiste sovietice încă de la începutul secolului XX (p. 113), hipertrofiind importanța publicațiilor socialiste. Modernismul lovinescian, avangardismul și gândirismul sunt percepute și prezentate ca odioase diversiuni burgheze împotriva clasei muncitoare. Salvarea vine de la eliberarea de sub jugul fascist. Istoria și literatura se instalează pe un făgaș de "transformare revoluționară", tendință exprimată din nou printr-o frază aluvionară, gerunzială
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
cuvenit diversioniștilor și reacționarilor. Dramaturgia interbelică este prezentată fără a implica probleme ideologice, caracterizându-i sec, enunțiativ, pe Victor Eftimiu, Mihail Sorbul, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Al. Kirițescu și G. Ciprian. Problemele grave ale literaturii interbelice abia urmează (avangardismul, modernismul lovinescian și gândirismul), puse acuzator sub semnul negației ideologice și estetice totale.
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
scuză că e un slab orator), dar îi invită pe cei doi tineri să-l însoțească în drumul spre Răchițelele Apusenilor, la poetul Teofil Răchițeanu. Pleacă numai Viorel Mureșan, însoțit de lectorul universitar (pe atunci) Ion Pop. Un specialist în avangardismul românesc (Ion Pop) și un reprezentant de seamă a acestei mișcări literare (Geo Bogza) au dialogat îndelung și cu împărtășit folos pe această temă. Viorel Mureșan a fost tot timpul tăcut și retras, speriat poate și de avertismentul lui Geo
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
fiecăreia dintre părți. Dar, așa cum foarte bine precizează același Stelian Tănase: "Chiar dacă nu s-au influnețat reciproc - limbajul antirăzboinic, contestarea "revoluționară" a burgheziei și a capitalismului erau locuri comune -, totuși această întâlnire ratată sau nu de pe Spiegelglasse, dintre bolșevism și avangardism, e un semn al epocii." Legăturile dintre suprarealiștii români și comunism sunt excelent puse în evidență de volumul Avangarda românească în arhivele Siguranței. Volumul este cea de-a doua carte publicată în foarte incitanta colecție a editurii Polirom, Istorii subterane
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
dintr-o perspectivă postmodernă, mai clar definită ca experimentalistă. Criticul distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă și experimentalistă. Dacă acceptăm ideea călinesciană că tradiționalismul e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
apăsătoare a acelui timp, el a vrut să trezească speranțele în forțele tinere ale nației, să afirme, peste vicisitudini și aberații, continuitatea faclei valorilor eterne" (op. cit., p. 511). Cu alte cuvinte, Manifestul cerchist nu avusese veleități de noutate radicală, de avangardism, experiment literar, nici măcar de modernism, ci a dorit să apere puritatea "valorilor eterne" de vicisitudinile politicii și ale istoriei. Acea viziune organică pe care am remarcat-o își arată din nou "cumințenia" tradiționalistă: "Ne simțeam rădăcini adânci și ne gândeam
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
26,16 lei); Cristian Troncotă - Torționarii (Ed. Elion, 24,53 lei); Bertrand Russell - Istoria filozofiei occidentale, vol. I-II (Ed. Humanitas, 69 lei); René Al. De Flers - Radio Europa Liberă și exilul românesc (Ed. Vestala, 9,29 lei); Ovidiu Morar - Avangardismul românesc (Ed. Fundației Culturale Ideea Europeană, 21,80 lei); Mihai David-Ghindăoani - Crâncenul veac XX și ororile sale (Ed. Timpul, 10,90 lei); Anthony Beevor - Stalingrad (Ed. RAO, 49,99 lei); Valeriu Gherghel - Porunca lui rabbi Akiba (Ed. Polirom, 19,50
Agenda2006-03-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284655_a_285984]
-
în tinerețe a detestat critica de direcție, nefericit întruchipată de N. Iorga datorită opțiunii sămănătoriste, după 1919, când iau naștere cenaclul și revista "Sburătorul", E. Lovinescu se simte obligat să-și asume o direcție "de centru" între tradiționalismul provincios și avangardismul riscant în inovația excesivă. Un pretext de meditație, de la tinerețe până la bătrânețe, pentru E. Lovinescu a fost condiția criticii: este critica o artă sau o știință? Veșnica dilemă! În tinerețe, triumfa un principiu euforic, posibil a fi rezumat în formula
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
manifestat din plin în literatură și în artă, în numeroase țări europene, inclusiv România, ale cărei legături culturale cu Occidentul datează de mai multe secole. în anul 2003, de pildă, s-a împlinit un veac de la nașterea unuia dintre corifeii avangardismului, Victor Brauner evreu româno-francez, fratele cunoscutului folclorist Harry Brauner, victimă a prigoanei comuniste. în 2005, s-au împlinit 80 de ani de la nașterea, la Botoșani a lui Jean-Isidor Goldstein, cunoscut ca poet francez sub numele de Isidore Isou, un continuator
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
victimă a prigoanei comuniste. în 2005, s-au împlinit 80 de ani de la nașterea, la Botoșani a lui Jean-Isidor Goldstein, cunoscut ca poet francez sub numele de Isidore Isou, un continuator al lui Tristan Tzara, nume de mare răsunet în avangardism, cel ce a decretat în 1916 apariția DADAismului, la Cabaretul Voltaire din Zürich. Tot în 2003, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Ilarie Voronca, poetul care avea să se sinucidă la Paris, în 1946, nu înainte de
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
Herța), B. Fundoianu s-a apropiat de modernism pe căile lecturii și contactului direct cu lumea partizană. Max Blecher artistul plurivalent (poet, prozator, grafician) și, suferind de o boală nemiloasă, a îmbrățișat cu toată puterea talentului resursele, poate "psihanalitice", ale avangardismului european. în pictură, după clasicizanții din secolul XX Iscovescu, Rosenthal, evreii au dat nume precum Iser, Jacques Harold, M. H. Maxy, Margareta Sterian, Alexandru Ziffer, Marcel Iancu, Vasile Cazar ș.a., toți moderniști în mai mare ori în mai mică măsură
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]