94 matches
-
fie - prin rapide ajustări și adaptări ale primelor adeziuni, dinspre suprarealism. Fapt remarcabil, atari remodelări n-au căpătat un aspect „dramatic”, realizându-se în genere prin contaminări progresive, pe temeiul mai degrabă al unor constante caracteristice pentru „starea de spirit” avangardistă, astfel că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luând act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, în ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luând act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, în ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al „fracțiilor” avangardiste, mizând cu precădere pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scoate dintr-o nedreaptă marginalitate să li se mai adauge una. Pentru ca numele lui Ilarie Voronca să poată fi distins cât de cât mai clar într-o bibliotecă reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise în oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Studii literare (1966) coagulează, în prezentarea personalităților artistice ale lui Adrian Maniu, Al. A. Philippide, Ion Vinea și B. Fundoianu, prima contribuție substanțială a criticului la istoria literară românească. Într-o vreme în care atât mișcarea tradiționalistă, cât și cea avangardistă erau încă subiecte prea puțin discutate, demersul lui P. are meritul de a scoate valorile spirituale interbelice din conul de umbră la care le condamnaseră ideologia și cenzura oficiale și de a pune în evidență fundamentul estetic al unor teme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
ne întrebăm dacă nu cumva o astfel de însușire unică este o simplă iluzie a lecturii la un moment dat, iar generalizarea ei, absolut incorectă. Dacă Bacovia începe cu adevărat ca eminescian, trece printr-o fază simbolistă, apoi printr-una avangardistă, ca să ajungă la urmă un vestitor al postmodernilor? Dacă Eminescu nu e nici neptunic, nici plutonic, ci și una și alta, și încă altele pe deasupra, fără ca o anume particularitate să precumpănească obnubilîndu-le pe celelalte? Este evident că, dacă predilecția criticii
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
Marcel Iancu și devine un modernist oarecum rezonabil. Maxy se întoarce din Berlin, unde participase la expoziția internațională a constructivismului și face parte din grupul care publică revista „Contimporanul”. În acești ani, Victor Brauner, după o expoziție personală, mai pronunțat avangardistă, colaborează la organizarea expoziției internaționale din 1924 de la București, momentul de vârf al avangardei românești. Nici printre participanții români, nici printre cei străini nu există însă vreun suprarealist. Orfiști, constructiviști, expresioniști, dadaiști cuminți. Printre expozanții străini se află și Hans
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
Pana în memoriile sale) că seară să-și pregătească, pe noptiera, o foaie de hîrtie și un creion pentru a-și putea notă, la trezire, visurile avute noaptea? Ceva, a observat în 1992 și dl. Ion Pop, din atmosferă românească avangardista interbelică s-a sedimentat în straturile străfunde ale conștiinței artistice ionesciene. Deși aceasta n-are nimic programat. Undeva dramaturgul Ionesco mărturisește: În piesele pe care tocmai vi le-am citat, am folosit imagini onirice, numai că, dacă le foloseam, le
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
O geometrie umanizată? Reducția geometrică nu e, prin urmare, susținută decît pînă la un punct. E o simplă ipoteză a "purificării" lirismului prin hermetism care nu poate rezista dezlănțuirii vitale, extinderii învolburate a corespondențelor pe un generos curs fortuit de avangardistă ținută. Figurile abstracte nu reprezintă decît stavile relative împotriva unei erupții de imagini care constituie fenomenul originar al producției în cauză și în raport cu care ele n-ar putea avea o altă calificare decît cea a unor conveniențe. Oricît de nobile
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
se va ocupa Jerry -, în cazul soțului, Max, intepretat chiar de tenorul Fabio Armiliato, și o femeie strașnică, temperamentală, în cazul soției. Un workaholic ieșit la pensie, Jerry va transforma în plusvaloare capitalistă vocația lui Max montând spectacole de operă avangardiste având ca decor singurul loc unde acesta pare să se simtă la locul lui, sub duș. Un alt cuplu intră în joc, Jack (Jesse Eisenberg), student la arhitectură, și Sally (Greta Gerwig) care trebuie să gestioneze șederea prietenei ei, frivola
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
avangardei, 1928- 1932. Destinatarul e Geo Bogza, iar partenerii de dialog epistolar sunt protagoniștii de la unu Sașa Pană, Ilarie Voronca și Stephan Roll. Autoarea mai reține câteva dintre scrisorile tinerilor de la Alge (majoritatea semnate în numele grupului), dar și ale „doamnelor” avangardiste, Colomba Voronca și Mary-Ange Pană. Impresionează, încă de la început, capacitatea tânărului Geo Bogza de a concentra energii favorabile din partea unor personalități atât de diferite și aflate des în conflict. E drept că o privire pe gaura cheii spre latura luminoasă
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
de stânga"), proclamând constructivismul ca ambiție de construire a vieții specifice timpurilor noi (manifestul este publicat în 1922), cu aplicație specială în arhitectură și în teatru. Artistul răspunde unei comenzi sociale, transindividuale. Între aceste formații mai mult sau mai puțin avangardiste existau rivalități de organizare, de raport al scriitorilor proletari cu partidul și statul. Situația se complică și mai mult atunci când, în 1922-1923, intervine Troțki cu o serie de articole în care își afirmă teoria că viitorul aparține unei societăți fără
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
decât o variantă internet, luând în considerație că „net”, în rusește, însemnă NU, iar inter ține de interiorul poeziei în cauză; adică - lași fără interioritate, fără respirația din plămânii muzelor akmeiste sau neoclasiciste, dar și moderne, uneori - de-a dreptul avangardiste - traducerea ca poezie; obligator să fie și ea, traducerea, poezie. Încât așazisa traducere marca D.A.C. e o antipoezie, o anti-Țvetaeva, rezultatul unei îndeletniciri de neprofesionist, de „traducător” neînzestrat pentru fapta la care a purces. E un exces. Sinonim abuzului
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
maestrul David Ohanesian; ...evoluția sa a devenit etalon, veritabil reper, privind realizarea acestui rol. Sub aceeași ilustră baghetă dirijorală a fost imprimată "Simfonia de cameră", un opus al maturității târzii; ...un opus a cărui noutate părea a fi cu totul avangardistă pentru acea vreme! Au fost printre primele lucrări enesciene cunoscute de publicul bucureștean în anii postbelici. Instituit inițial a se perpetua la o perioadă de trei ani, Festivalul și Concursul au cunoscut momente de spectaculoasă strălucire în anii '60, începutul
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
culturală. În consecință, cu toate că deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu credem că optzeciștii ar fi produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele cuprinzătoare ale modernismului, mai ales ale avangardei, moduri magnanime, după toate probabilitățile larg deschise și de acum înainte. Mica ceartă a poeților „Cenaclului de luni“ dacă
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
care reprezintă un castel medieval, completată de costumația celor 70 de angajați, dar și de spectacolele medievale găzduite. De asemenea, o notă aparte o constituie și amenjarea unui Spa - centru de întreținere și relaxare, care combină elementele tradiționale cu cele avangardiste. Hotelul dispune de 17 camere, printre care se numără „Dormitorul Lăncierului” sau „Apartamentul Contelui Dracula”, prețurile practicate oscilând între 110 euro (pentru single) - 140 de euro (cameră dublă). Cu toate că atmosfera creată este o întoarcere în timp cu sute de ani
Agenda2006-04-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284682_a_286011]
-
unui carnaval, creatorul de acest tip își pune măști terifiante, amuzîndu-se cu o presupusă vocație distructivă sustrasă planului acțiunii practice. Frenezia sa fantastă are sensul relevării unei energii în sine, a unei defulări ce răspunde nu numai ,,stării de furie" avangardiste, ci și unei disponibilități de reconstituire a unor rețele ce leagă la un mod neașteptat fenomenele, de frămîntare a unei materii cu inepuizabile latențe. Violența nu este, după cum s-ar părea, o emblemă a nihilului, ci una a refuzului locurilor
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
ale barocului spaniol, conceptismul și culteranismul. Quevedo și Góngora sunt maeștrii lui tutelari. Prin interesul pentru forma estetică, ca și printr-un anume sincretism artistic, de tip baroc, care reunește elemente specifice mai multor estetici literare (baroce, realiste, naturaliste, moderniste, avangardiste), José Manuel Caballero Bonald se apropie de maeștrii literaturii latino-americane. Ceea ce este cu deosebire evident în romanul Agata ochi de pisică, în care revine obsedantul său topos, cel al atât de mitizatei Argónida, de la începuturile colonizării. Impactul mediului ambiant asupra
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
Pop aruncă, aparent din întâmplare, un comentariu subtil la o afirmație a aceluiași Bogza: "...Ťposedăm cu îndârjire o puternică dorință de altceva, de o apariție care să nu fie contribuție, ci răsturnareť. Din acest punct de vedere, până și Ťcontribuțiileť avangardiste precedente vor fi puse în chestiune, acordându-se credit îndeosebi celei mai recente, mai noi dintre mișcările la care se aderă: va fi cazul negării suprarealismului de către Ilarie Voronca, în momentul adeziunii la constructivism, sau al lui Mihail Cosma, integralistul
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
el vizită vadurile unde cunoscătorii găseau totdeauna un vin pe cinste". E, apoi, prezența aici, cu tot misterul personalității lui, Ion Vinea, bărbat frumos, cu mare succes la femei, care publicase cîteva cărți și conducea cotidianul Facla, scoțînd înainte revista avangardista Contimporanul. Facla, în cele patru pagini ale sale, era un ziar democratic, acordînd mult spațiu literaturii și artelor. Acolo lucra, ca factotum, N. Carandino, care pe lînga cronică teatrală, semna și editoriale. Și asta pentru că zile întregi Vinea, acaparat de
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
care sînt tendințele, direcțiile, care sînt spectacolele semnificative, memorabile, cele impuse, cele susținute sau, dimpotrivă, care sînt descoperirile din alte zone culturale, din Europa de Est, să spunem, din țările baltice, pentru care festivalul este o trambulină, care sînt vocile clasice sau avangardiste din teatru-dans, din dans. Cu alte cuvinte, la Avignon, de șaizeci de ediții, se ia, an de an, pulsul unui fenomen bine instalat în zidurile cetății primei așezări papale și în spiritul ei: teatrul. Aici este o onoare să fii
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
se știe nu sunt decât stropi de eternitate; întoarce-mi poemul din care pe coperta patru a fiecărei cărți inserez ba un fragment ba altul din emoțiile emanate din conținutul său adânc-înalt. La intersecția dintre două mari școli antică și avangardistă tu scrii rânduri din poemul meu pe cele trei ochiuri ale semafoarelor semnificând prezentul trecutul și viitorul - urmează să potrivești culoarea pentru fiecare din aceste dimensiuni temporale; la intersecțiile unde se află aceste semafoare oprește până și umbra lui Marinetti
Rugămintea de a mi se returna poemul by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3262_a_4587]
-
linia admiraiei față de modalismul lui Mussorgski, Debussy fiind o perioadă profesor de muzică în familia baronesei von Mekk, mecenata anonimă a lui Ceaikovski. footnote>, - susținut de către filonul neo-modal la Bartók sau Messiaen; - a doua tradiție: - un prim filon al tradiției avangardista propriu-zisă, opțiunea atonalistă diferențiind-o de tradiția moderată neo-tonală, cu un start la începutul de secol XX (Schoenberg, Berg și Webern, Stravinski), care se edifica și culminează că filon conceptual principal - pan-serialismul, al întregului modernism muzical la P. Boulez
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
său estetic, dar și cu un incontestabil grad de dificultate, are în Spania o tradiție glorioasă, în care se înscriu culteranismul gongorin și conceptismul quevedian din Secolul de Aur, ca și experimentele mai apropiate în timp ale poeziei pure și avangardiste din prima jumătate a secolului XX, ilustrate de poeții generației de la 27, din așa-numita Epocă de Argint. Este o tradiție care, absorbită în substanța intimă a poemelor scrise de Antonio Gamoneda - de unde răzbate adesea în intertexte sugestive -, atinge maxima
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
ale industriei culturale, dar subliniază absența interogației filosofice În discursul de artă contemporană că pe un semnal al mutilării sensului tragic. Că pe o consecință aflată În strânsă relație cu rămânerea indistincta În zona subcultura, si cu banalul de factură avangardista. O rămânere nu se știe dacă intenționatbanalizantă sau distinctiv - estetică. Pentru a pune În discuție această rămânere În banal și distinctiv, Ferry face apel la un discurs de referință. Îl citează pe Octavio Paz și i se alătură În opinia
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
bănoase. Comentariul unui blogger e absolut exact: „Haideți, oameni buni, nu e nimic grozav sau interesant în ceea ce-l privește pe el sau pe orice alt personaj din cafeneaua aia mizeră. Nu vedeți, sunt doar fețe și nume din partea boemă, avangardistă, cu pretenții artistice a Istanbulului. O elită tipică de țară din lumea a treia care se urăște pe sine mai mult decât orice altceva pe lume“. Un alt roman de succes scris de un autor american cu origini orientale, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]