94 matches
-
o compatibilitate între poezia folclorică și circulația orală de pînă în 1923 a scrierilor urmuziene: „Existența lui Urmuz ca «tradiție orală» a avangardei nu contrazice tiparele poeziei românești de proveniență fundamental folclorică” (ibid.). Ideea legitimării interne prin folclor a textelor avangardiste autohtone își va găsi ecou și în rîndul cercetătorilor străini. Potrivit lui Serge Fauchereau, dar și altor comentatori străini ai avangardismului românesc „există, în literatură, ca și în cultura populară din România, o întreagă tradiție a absurdului” (Serge Fauchereau, „Dada éxistait
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al „scriitorilor mai noi, interesați de valorificarea aspectelor iraționale din realitate”, cf. „Urmuz și comicul absurdului”, în Eseuri critice, București, EPL, 1967, p. 66-85). Pornind de la analiza „comicului paralogic” și „absurd”, dublată de recursul la psihanaliză, criticul legitimează orientările (neo)avangardiste din literatura română: „Comparîndu-l pe Urmuz cu reprezentanții contemporani din Occident ai literaturii absurdului putem surprinde felul propriu în care folosește unele din arhetipurile comicului paralogic: metamorfozele onirice (care iau la el direcția destrămării omului în obiecte), magia verbală (...), impulsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a ființelor, de la care omul nu mai este exclus” (p. 526). Avem de-a face cu revelația unui mecanism abstract al manipulării universale, în interiorul căruia individul este redus la statutul de obiect. Discutînd raportul dintre mecanic și organic în cadrul poeticii avangardiste, criticul avansează ideea caracterului protetic (de „proteză mecanică”) al personajelor urmuziene, în care vede o expresie „non-umană” a „corinticului”: „Sacrificată e, în primul rînd, ideea de evoluție organică (...). Automatul e anorganic. E lipsit nu numai de viață, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de neiertat în literatura română. Soțiile simboliștilor erau cam blegoase, se retrăgeau într-un colț, își răsfirau degetele lor prelungi pe boala lor de piept și, interiorizate, trebuia să-ți bați mult capul până să scoți puțină literatură de la ele. Avangardistele erau neastâmpărate. Îi perforau cu capse tricoul, își dublau volumul sânilor, înmuindu- și-i în parafină, îi caligrafiau, cu verde, pe tencuială, cuvinte dezlânate și-i declarau că poate să plece unde vrea, fiindcă ele fie or să-l aștepte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai scăzută a vocii ce o exprimă - acel substrat permanent de neliniște, de necontenită insatisfacție, de incomoditate și incertitudine a ființei vulnerabile, care-i individualizează profilul uman și creator, așezîndu-l totodată printre prezențele cele mai definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă. Marea temă a reflecției lui Voronca asupra condiției poetului și a poeziei va fi tocmai această neliniște existențială - și ea va alimenta toate demersurile sale de „activist” al avangardei, Într-un moment crucial al istoriei literaturii, cînd problematica limbajului va
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oficializare”, deschis „admirației unanime”, pîndit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere Într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcînd (pe urmele lui Mallarmé, dar Într-un sens evident diferit) o extremă a atitudinii avangardiste anticonvenționale; căci orice scris riscă să se pietrifice Într-o „atitudine” sau Într-o „formulă”: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog”. Mai mult decît opera (cristalizare supremă a experienței unice, irepetabile În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poate fi observată, mai devreme sau mai tîrziu, la majoritatea poeților de avangardă. Tovarășii de idei ai lui Voronca - un Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza - nu vor face excepție de la regulă. Între asemenea repere, definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă, s-a cristalizat și la Ilarie Voronca o viziune specifică asupra poeziei, a noii „gramatici” a poemului; acel poem În a cărui „singură morală și religie” afirmase că se Încrede, găsind În el autentica sa „tărie” și „singurul (său) Îndemn
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca instrument, Întrucît a devenit subiect. El se confundă acum cu «gîndirea» omului, e legat de singura spontaneitate veritabilă: el este libertatea umană acționînd și manifestîndu-se”. Căci, cum s-a văzut din situarea poetului Între limitele definiției „stării de spirit” avangardiste, marea sa obsesie a fost mereu aceea a concurenței dintre „neliniștea” existențială și expresia ei verbală, a permanentizării stării de criză a eului, nesubordonat nici unei „formule” preconcepute, deschis, absolut disponibil, spontan În toate manifestările sale, reducînd cît mai mult posibil
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
precare frontiere, sînt de căutat mai degrabă (fără a neglija totuși accentele specifice fiecărei etape) elementele coagulante, posibila coerență a atitudinilor. Or, ele transpar cu destulă pregnanță dacă le privim Între coordonatele relativ stabile, urmărite În analiza „stării de spirit” avangardiste, așa cum se traduce ea la diversele nivele ale reflecției lui Voronca. Liniile unei „definiții” specifice a poeziei se conturează, la Ilarie Voronca, Încă de la primele luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și caută pretextele pretutindeni, pînă la a lăsa impresia de autogenerare, contrazice desigur viziunea ratificată de tradiție asupra textului poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat În precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit” avangardistă, pentru care - cum am subliniat pe parcurs - Înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca Întîlniri revelatoare Între obiecte cît mai distanțate Între ele. Voronca le realizează spectaculos și În Incantații
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
constructivism, fie - prin rapide ajustări și adaptări ale primelor adeziuni, dinspre suprarealism. Fapt remarcabil, atari remodelări n-au căpătat un aspect „dramatic”, realizîndu-se În genere prin contaminări progresive, pe temeiul mai degrabă al unor constante caracteristice pentru „starea de spirit” avangardistă, astfel că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luînd act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, În ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luînd act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, În ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al „fracțiilor” avangardiste, mizînd cu precădere pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scoate dintr-o nedreaptă marginalitate să li se mai adauge una. Pentru ca numele lui Ilarie Voronca să poată fi distins cît de cît mai clar Într-o bibliotecă reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise În oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul Înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inserează. Ele depind de diferitele tipuri de ofertanți, de intermediari și de consumatori pe care îi mobilizează, de "rețelele" în care se înscriu. Caracteristicile lor formale sunt simplificate la extrem: pictura este calificată drept "abstractă" sau "figurativă", "istorică" sau "contemporană", "avangardistă" sau "clasică". Motivul este că această sociologie se limitează la categoriile utilizate de "indigeni" (cei care le califică în cadrul pieței), ale căror roluri sunt (considerate) dominante. Definiția "artei contemporane" este, astfel, reluarea celei a istoricilor de artă și a experților
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lucru e cert: nimeni nu este pregătit pentru ceea ce se întâmplă după 1989 (3, p. 4) (subl.ns)". S-a ajuns aici abrupt, după nesperata prăbușire a Zidului Berlinului ridicat în 1961, la mijlocul anului 1989. Au urmat, ca niște spectacole avangardiste inverse celor inițiale, revoluțiile "de catifea" pentru înlăturarea pașnică a regimurilor din țările central-europene. În România, din 1989 până către finalul anilor 1990, același proces a generat morți, răniți, bolnavi, schilozi, rătăcitori printre distrugeri și tot mai mulți cerșetori. Iugoslavia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Cu timpul, memoria poate deveni resentiment. Tribunalul posterității discută numai cu probele lăsate de „ inculpați ”. Longevitatea presupune dilatarea bătrâneții, nu înfrângerea morții. Viciile nu trădează. Sunt capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
joc fără reguli, regulile și ordinea ce prescriu umplerea spațiului ludic constituind esența jocului, despre existența regulilor în literatură nu mai este cazul să ne îndoim. Prezența lor este evidentă în toate epocile, chiar și cele mai moderniste și mai avangardiste curente, ce aveau drept obiectiv anularea oricărei reguli, fixau prin aceasta de fapt o nouă regulă. Gadamer analizează semnificația originară a jocului ca dans ce trimite la mișcare, un du - te - vino care nu are un țel care să ducă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
scăzută a vocii ce o exprimă - acel substrat permanent de neliniște, de necontenită insatisfacție, de incomoditate și incertitudine a ființei vulnerabile, care-i individualizează profilul uman și creator, așezându-l totodată printre prezențele cele mai definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă. Marea temă a reflecției lui Voronca asupra condiției poetului și a poeziei va fi tocmai această neliniște existențială - și ea va alimenta toate demersurile sale de „activist” al avangardei, într-un moment crucial al istoriei literaturii, când problematica limbajului va
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oficializare”, deschis „admirației unanime”, pândit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcând (pe urmele lui Mallarmé, dar într-un sens evident diferit) o extremă a atitudinii avangardiste anticonvenționale; căci orice scris riscă să se pietrifice într-o „atitudine” sau într-o „formulă”: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog”. Mai mult decât opera (cristalizare supremă a experienței unice, irepetabile în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate fi observată, mai devreme sau mai târziu, la majoritatea poeților de avangardă. Tovarășii de idei ai lui Voronca - un Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza - nu vor face excepție de la regulă. Între asemenea repere, definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă, s-a cristalizat și la Ilarie Voronca o viziune specifică asupra poeziei, a noii „gramatici” a poemului; acel poem în a cărui „singură morală și religie” afirmase că se încrede, găsind în el autentica sa „tărie” și „singurul (său) îndemn
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a devenit subiect. ș...ț El se confundă acum cu «gândirea» omului, e legat de singura spontaneitate veritabilă: el este libertatea umană acționând și manifestându-se”. Căci, cum s-a văzut din situarea poetului între limitele definiției „stării de spirit” avangardiste, marea sa obsesie a fost mereu aceea a concurenței dintre „neliniștea” existențială și expresia ei verbală, a permanentizării stării de criză a eului, nesubordonat nici unei „formule” preconcepute, deschis, absolut disponibil, spontan în toate manifestările sale, reducând cât mai mult posibil
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precare frontiere, sunt de căutat mai degrabă (fără a neglija totuși accentele specifice fiecărei etape) elementele coagulante, posibila coerență a atitudinilor. Or, ele transpar cu destulă pregnanță dacă le privim între coordonatele relativ stabile, urmărite în analiza „stării de spirit” avangardiste, așa cum se traduce ea la diversele nivele ale reflecției lui Voronca. Liniile unei „definiții” specifice a poeziei se conturează, la Ilarie Voronca, încă de la primele luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce-și caută pretextele pretutindeni, până la a lăsa impresia de autogenerare, contrazice desigur viziunea ratificată de tradiție asupra textului poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat în precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit” avangardistă, pentru care - cum am subliniat pe parcurs - înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca întâlniri revelatoare între obiecte cât mai distanțate între ele. Voronca le realizează spectaculos și în Incantații
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fie - prin rapide ajustări și adaptări ale primelor adeziuni, dinspre suprarealism. Fapt remarcabil, atari remodelări n-au căpătat un aspect „dramatic”, realizându-se în genere prin contaminări progresive, pe temeiul mai degrabă al unor constante caracteristice pentru „starea de spirit” avangardistă, astfel că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luând act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, în ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luând act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, în ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al „fracțiilor” avangardiste, mizând cu precădere pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]