510 matches
-
două tradiții cu diverse grade de profunzime a liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și filonul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în egală măsură, cu pretenția universalității unui stil internațional, așa cum se prezenta pan-serialismul, a fost exprimat cu toata claritatea de către Luciano Berio în 1983 într-un interviu acordat revistei „Libération”, în care el a afirmat: „Acela care își spune avangardist este un cretin [...] avangardă este nulă”<footnote Ramaut-Chevassus, op. cît., pag. 11. Această replică vine în calitate de răspuns la celebra afirmație făcută de Pierre Boulez în 1952 în articolul “Schoenberg este mort”: “Compozitorul este inutil în afara cercetărilor seriale”, în: idem., pag
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pag. 11. Această replică vine în calitate de răspuns la celebra afirmație făcută de Pierre Boulez în 1952 în articolul “Schoenberg este mort”: “Compozitorul este inutil în afara cercetărilor seriale”, în: idem., pag. 21. footnote>. În comparație cu termenul fragmentarism, în calitatea lui de depreciativ avangardist, mult mai pertinenta se prezintă a fi imaginea mulți- sau pluri-fațetată<footnote Ramaut-Chevassus, op. cît., pag. 127. Este vorba despre titlul Părții a treia din textul citat - “DE MULTIPLES FACETTES”, idee pe care o implicăm în ecuația textului nostru. footnote
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Israel, în 1978 a primit Premiul Nobel pentru Pace împreună cu premierul israelian Menachen Begin, în 1979 a semnat acordul de pace dintre Egipt și Israel (o premieră în lumea arabă). TRISTAN TZARA Se împlinesc 40 de ani de la decesul poetului avangardist Tristan Tzara (Samuel Rosenstock). A debutat cu versuri de factură simbolistă, apoi a început să scrie poezii tot mai originale, încercând o reabilitare a banalului și cotidianului, aderând mai târziu la suprarealism. În 1916 s-a stabilit la Zürich și
Agenda2003-51-03-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281862_a_283191]
-
în „Dictionary of Physics“ de Eric Weisstein). În filozofie a introdus conceptul de „neutrosofie“, ca o generalizare a dialecticii lui Hegel, care stă la baza cercetărilor sale în matematică și economie, precum „logica neutrosofică“, „mulțime neutrosofică“, „probabilitate neutrosofică“, „statistica neutrosofică“. Avangardistul „Paradoxismul“, îmi scria Florentin, „este o mișcare internațională de avangardă în literatură, artă, filosofie, chiar și știință, bazată pe folosirea excesivă de antiteze, antinomii, contradicții, oximorone, parabole, paradoxuri în creație, urmărind lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
Ilarie Voronca, Claude Sernet, prietenii ei personali (printre care H. Mechonnic, comunist!), luaseră parte la Rezistența franceză. Putea ea oare să nu le urmeze calea - fie și în timp de pace, după victorie? -, putea să nu continue atitudinea asumată de avangardiștii din România? Colomba Voronca a personificat la Paris, ani de-a rîndul, dăinuirea avangardei românești. A fost dat acestei femei, cu formație strict științifică (inginer chimist), să apere, în Franța memoria lui Ilarie Voronca, a lui Benjamin Fondane, a lui
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
l^écrivain de ne pas passer să vie en prison". Textele inedite conțin, bineînțeles, surprize: o proza scurtă avangardista pur sînge însă și afirmații precum "serviteurs de la machine! - cet état est indigne de nous" - un strigăt cam "nedemn" de un avangardist. Volumul continua cu o "corespondență pe jumătate": sînt publicate scrisori adresate lui Fundoianu de către Stéphane Roll, Șasa Pana, Ion Minulescu, Ion Călugăru, F. Brunea însă nu și răspunsurile (care nu au putut fi recuperate). În acest fel "Fondane nous apparait
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene, care va alcătui o bază de date pe cît posibil exhaustiva, vă retipări prin fotocopiere principalele reviste de avangardă, însoțite de un riguros aparat critic, va publica ediții critice, după toate regulile, ale marilor avangardiști români și străini, va realiza filme documentare și C.D.-uri în temă, expoziții și colocvii... Paginile de literatură originală, critică, interviuri, traduceri - se citesc toate cu interes. În orașul luminat electric (și cu fiorii de nebunie aferenți), "Facla" lui Tone
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
și să reamintesc că, din punct de vedere al mitificării, Nichita Stănescu se află într-o serioasă competiție cu Mihai Eminescu ; revistele de liceu nichitizează abundent, am văzut de curînd un exemplar al unui prestigios liceu bucureștean, liceenii se simt avangardiști și cîștigă premii cu poezii în stilul Frunză verde de albastru, un onorabil inspector financiar voia să mă convingă nu de mult că Nichita mînca și dormea poezește. E bine, e rău? Vorba lui Moromete, depinde de facultăți. Antologia realizată
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
unele diferențieri, de natură a institui "mode" și, implicit, a neglija ceea ce nu e en vogue. De pildă, în categoria ludicului, în centrul atenței s-a aflat Sorescu, autor al unui amuzament "deschis", popular, precum, din seria anterioară, predecesorul său, avangardistul popular Geo Dumitrescu. La picioarele acestora au fost depuse aproape toate jerbele admirației, marea majoritate a ofrandelor critice, rămînînd prea puține pentru un alt reprezentant, de soi, al clasei și anume Șerban Foarță. La distanță de nota plebeiană a hazului
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
aceste texte le-au reunit în paginile unei cărți, căreia i-au pus drept titlu indicativul descoperit pe caroseria unui compresor ruginit: Tescani. Cartea care a rezultat este o operă colectivă fantezistă, dar nu mai fantezistă decât "experimentele" făcute de avangardiști înainte de război. Ea te duce cu gândul mai curând la un joc de societate decât la o aventură artistică. Procedeele de epatare a eventualului burghez sunt ieftine, miza spirituală rămâne aproape mereu minoră, iar obsesiile sexuale care răzbat din texte
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
nu putea accepta degradarea comunistă a idealurilor de justiție și de libertate. În perioada teroarei culturale a stîngii, a avut curajul să o înfrunte, plătind și el, că puțini alții, prețul marginalizării. La Florența, l-am cunoscut pe Primo Conți, avangardist din grupul lui Marinetti, unul dintre puținii artiști de faima internațională care au rezistat sirenelor puterii comuniste din Italia. Prietenia cu istoricul de artă Giulio Carlo Argan a durat puțin, bazată la început pe stima reciprocă (mi-a prezentat catalogul
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
mulțumim celor care, în nici două săptămâni, au reușit să creeze României în străinătate o astfel de imagine. Iar "istoricilor" de ocazie nu-mi rămâne decât să le adresez îndemnul din titlu, parafrază a celui, de-acum câteva decenii, al avangardiștilor români către propriii cititori!
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
2013). Scrieri în proză. 1950-1970, oferă multiple puncte de interes pentru istoricul literar, începând chiar cu observația că nici Sesto Pals nu s-a limitat, într-o activitate literară îndelungată, la poeme și manifeste, ci a trecut (ca și alți avangardiști) la proză și la filosofie. Certitudine de natură a ne clătina convingerea că avangarda s-a rezumat la programe și la o contestare a artei de până atunci: dimpotrivă, ea a încercat să construiască o nouă artă, pe care contextele
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
lui Pals și, totodată, cu un principiu ordonator al operei. Această îmbinare a filosofiei cu proza și cu poezia - căci, anticipez, ciclul ultim, Prăpastia, e alcătuit dintr-un soi de „poeme în proză” - e de semnalat și în operele altor avangardiști, ca D. Trost sau Gellu Naum. Ocurențele ei ne atrag atenția asupra unuia dintre demersurile artistice cele mai interesante și mai puțin cunoscute ale celui de-al „doilea val” suprarealist românesc: tendința către Urdichtung, către textul originar, cel de care
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
Yma Sumac/ Peru, Youn Sun Nah/ Coreea de Sud, Sevara Nazarkhan/ Uzbekistan ș.a.m.d.; 3. Poesie rostită în diverse idiomuri, combinată cu îndrăznețe experimente improvizatorice - doar câteva exemple: poetul austriac Ernst Jandl și cel germano-transilvan Oskar Pastior; albumele realizate de trupa avangardistului moscovit Alexey Kruglov pe poeme de Esenin, Mayakovsky, Tsvetaeva, Blok; transfigurările jazz-poetry ale textelor poetei expresioniste Else Lasker-Schüler de către trio-ul german Heinz Becker, Isabel Zeumer, Karl-Heinz Stegmann. Un moment cu totul special l-a reprezentat așa-numita Keynote Address
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
de 42.000 franci, pentru a publica toată opera lui Tzara. Vor fi cca 10 volume de versuri pe 1000 de pagini"... Tot în direcția valorificării, vor fi republicate, prin facsimilare, toate revistele de avangardă și toate volumele (cca 80) avangardiștilor români, accesibile și pe Internet. Dar cel mai uluitor proiect al lui N. Țone e unul arhitectonic: "Dorim să construim o clădire specială în București în care să funcționeze acest institut de avangardă. Clădirea am vrea să fie concepută pornind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
declara, într-o atmosferă de fumisterie surescitantă, că "actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în mulțime la întîmplare", dar și tradusă în act, în cazul, bunăoară, al lui Byron, un "avangardist" al romantismului, care a luptat efectiv și s-a jertfit pentru dezrobirea Greciei. Din parte-i, Sebastian Reichmann aduce unele ipostaze marțiale: "misiunea mea e să aștept bombardarea catedralei/ să plîng vitraliile și să sanctific morții" (Această colecție de ziare
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
care autorul analizează cîteva efecte nefaste ale acestei ambiguități care plutește în jurul conceptului de �modernism". �Victimele" sînt: Arghezi, Bacovia, avangarda și �criterioniștii". Arghezi este văzut de mai toți interpreții săi ca un fel de struțocămilă: și modernist, și tradiționalist, și avangardist, și apropiat de concretețea materiei și abstractizant etc. Bogdan Lefter consideră, pe bună dreptate, că toate aceste incertitudini provin tocmai din precaritatea conceptelor cu care operăm. O viziune postmodernă asupra modernității ar rezolva cu totul altfel lucrurile (ea nu este
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
Avangarda românească a fost, e adevărat, una dintre cele mai �sincronizate" mișcări literare de la noi. Din păcate, sincronizare fără notorietate înseamnă prea puțin - în timp ce în Franța, spre exemplu, toate scandalurile făceau vîlvă în cele mai înalte medii culturale, la noi, avangardiștii abia se auzeau, constituiau o �"marginalitate" insuficient de zgomotoasă". Mai toți criticii au privit cu suspiciune aceste mișcări - lovinescienii sau grăbit să-și dea verdictul necruțător: �extremism literar". O altă problemă �falsă" care a epuizat forțele teoretice ale interbelicilor a
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
grăbit să-și dea verdictul necruțător: �extremism literar". O altă problemă �falsă" care a epuizat forțele teoretice ale interbelicilor a fost �tradiționalismul". Cine e tradiționalist, cine nu e? Neconcordanțele sînt deja comice. Amintesc doar confuzia din Istoria lui G. Călinescu: avangardiștii Voronca și Fundoianu sînt tratați ca tradiționaliști (ruralul e foarte prezent în textele lor). Ultima �demistificare" din această parte a cărții îi privește pe criterioniști. Republicarea scrierilor unui Eliade sau Cioran a dus la o falsă imagine asupra statutului lor
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
să-și scrie memoriile. Așa s-a ivit cartea sa Născut în 02, o veritabilă arhivă memorialistică despre avangardismul românesc. Ca poet a fost minor. Dar, repet, ca factor de întreținere a editat revista unu și numeroase ediții din opera avangardiștilor români, (inclusiv din Urmuz) rolul său fiind imens. Și trecînd peste timp, Crohmălniceanu pune în evidență rolul important, uneori esențial, îndeplinit în noul val suprarealist postbelic (1945) de poeții de origine evreiască Gherasim Luca, D. Trost și Paul Păun care
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
poate împlini ori poate eșua. Dar punctul de plecare și condiția invariantă a lucrului însuși îl constituie racordarea la real, la ce se întîmplă în jur. Altfel, fără acest racord, nici "suprarealism" nu poți face, cum au făcut Buñuel și avangardiștii în general. Or, la noi, mai toți cineaștii se consideră din capul locului artiști suficienți lor înșiși, cu aroganța de "a crea" indiferent și dincolo de ce e deja creat, fără acea smerenie prin care artistul și în mod expres cineastul
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
îmi place chiar latura mai desuetă, pentru că e multă melodramă, desigur, multă schematizare. Dar este și o anumită plăcere a convenției pe care o trăiești și poate că, în mod paradoxal, este și o mică legătură cu avangarda aici, pentru că avangardiștii erau foarte sensibili la convenție, lor le plăcea să răstoarne convențiile. Și, în plus, îmi place foarte mult vocea umană. Admir marile voci, dar, cum vă spuneam, îmi place foarte mult și muzica simfonică și, după ce i-am parcurs pe
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
o mai puternică autoconștiință a textului său. Se "clasicizează" astfel, datorită unei hiperlucidități (o "eliberare" la nivel cerebral), ce pare a compensa, surprinzător, inițiala năzuință de ieșire dramatică din chingile intelectului. Triumful dezintelectualizării trece într-un triumf al intelectualizării. Un avangardist tîrziu este poetul Paul Aretzu. Eminent absolvent al Școlii suprarealiste, d-sa începe prin a-și prezenta semnele de respectuoasă fidelitate față de aceasta, inserțiile în doctrina ce-o specifică. Nu e în cauză etalarea formală a unei diplome, ci un
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]