201 matches
-
ale Secției I. Între 1 și 15 noiembrie avioanele Secției II au transportat peste 250 de răniți. La 13 ianuarie Smaranda Brăescu a fost detașată la Escadrila 105 Transport Greu. La 3 martie 1943 la escadrilă a fost repartizată și aviatoarea Ștefania Silvia Iupceanu, ca pilot de legătură. La 30 mai la comanda escadrilei este numit cpt. av. Constantin Afenduli. Toate aviatoarele au fost concentrate în Secția I a escadrilei. Piloții secției erau Mariana Drăgescu, Virginia Thomas, Stela Huțan, Maria Nicolae
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Brăescu a fost detașată la Escadrila 105 Transport Greu. La 3 martie 1943 la escadrilă a fost repartizată și aviatoarea Ștefania Silvia Iupceanu, ca pilot de legătură. La 30 mai la comanda escadrilei este numit cpt. av. Constantin Afenduli. Toate aviatoarele au fost concentrate în Secția I a escadrilei. Piloții secției erau Mariana Drăgescu, Virginia Thomas, Stela Huțan, Maria Nicolae, Victoria Pokol și serg. av. Ștefan Petrescu. Dintre piloți nu mai făcea parte Nadia Russo, nevoită să-și dea demisia din
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
avariat în urma unei aterizări forțate, cauzată de o pană de motor. Oricum, în urma ofensivei sovietice aeroportul Simferopol devenise nesigur, astfel că la 22 septembrie s-a sfârșit cea de-a treia campanie a Secției I a Escadrilei 108 Transport Ușor, aviatoarele fiind repatriate, iar secția s-a desființat. În întreaga lor activitate aviatoarele n-au avut niciun incident de zbor. Avioanele însă au rămas la Simferopol, fiind preluate la 22 septembrie de Secția II a escadrilei 108. Sub comanda cpt. av.
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
în urma ofensivei sovietice aeroportul Simferopol devenise nesigur, astfel că la 22 septembrie s-a sfârșit cea de-a treia campanie a Secției I a Escadrilei 108 Transport Ușor, aviatoarele fiind repatriate, iar secția s-a desființat. În întreaga lor activitate aviatoarele n-au avut niciun incident de zbor. Avioanele însă au rămas la Simferopol, fiind preluate la 22 septembrie de Secția II a escadrilei 108. Sub comanda cpt. av. Traian Demetrescu, piloții secției erau serg. TR av. Nicolae Dociulescu, serg. TR
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
efectiv activitatea la 25 august 1944. În cursul activității sale, în 1941 escadrila a evacuat pe calea aerului în spatele frontului peste 5000 de răniți, iar în 1942 peste 4000, dintre care 7-800 erau militari în armata germană. O parte dintre aviatoare au fost încadrate la Centrul de Antrenament al Aviației de la Clinceni. Mariana Drăgescu s-a întors pe front în vara anului 1944 unde a executat misiuni până la sfârșitul războiului ca pilot la Escadrila 113 Legătură. După instaurarea regimului comunist, destinul
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
au fost încadrate la Centrul de Antrenament al Aviației de la Clinceni. Mariana Drăgescu s-a întors pe front în vara anului 1944 unde a executat misiuni până la sfârșitul războiului ca pilot la Escadrila 113 Legătură. După instaurarea regimului comunist, destinul aviatoarelor a fost închisoarea și deportarea, sau, în cel mai bun caz, eliminarea din aviație și marginalizarea. Celebre în anii războiului, aceste aviatoare au intrat într-un complet anonimat în primele decenii postbelice, fiind readuse în conștiința publicului abia după 1989
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
unde a executat misiuni până la sfârșitul războiului ca pilot la Escadrila 113 Legătură. După instaurarea regimului comunist, destinul aviatoarelor a fost închisoarea și deportarea, sau, în cel mai bun caz, eliminarea din aviație și marginalizarea. Celebre în anii războiului, aceste aviatoare au intrat într-un complet anonimat în primele decenii postbelice, fiind readuse în conștiința publicului abia după 1989. În anul 2004 în Studioul Cinematografic al Armatei Române a fost realizat documentarul „Escadrila Albă”, în regia lui Șerban Creangă. Irina Cioc
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
urmat școala de pilotaj civil patronată de Asociația Română pentru Propaganda Aviației (ARPA), unde a fost instruită pentru zbor de Petre Ivanovici și a obținut brevetul de pilot gr. I și II nr. 3/27.10.1933, fiind a doua aviatoare brevetată în România. Deși a participat la manevrele aeriene din 1938, deoarece vederea răniților a șocat-o, nu a activat în Escadrila Albă, ci în cadrul unei escadrile poștale (Escadila 117) din Transnistria, ale cărei avioane aveau să formeze "Escadrila Bugului
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
la Geneva. Marina Știrbei (n. 19 martie 1912, Viena - d. 15 iulie 2001, Bouloc, Franța). Verișoară a lui Bâzu, a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot 93/1935, fiind a șasea aviatoare brevetată în România. În 1938 a avut inițiativa înființării Escadrilei Sanitare. Nu a executat misiuni în război în cadrul escadrilei. După război a fost deposedată de toate bunurile și a plecat din țară prin intermediul Crucii Roșii. Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu (n. 7
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
plecat din țară prin intermediul Crucii Roșii. Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu (n. 7 septembrie 1912, Craiova - d. 24 martie 2013, București). A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot 94/1935, fiind a șaptea aviatoare brevetată. A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura dintre aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei. În timpul războiului a transportat peste 1500 de răniți. De asemenea, a fost pilot de legătură pentru
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
d. 24 martie 2013, București). A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot 94/1935, fiind a șaptea aviatoare brevetată. A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura dintre aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei. În timpul războiului a transportat peste 1500 de răniți. De asemenea, a fost pilot de legătură pentru Grupul 2 Observații. După război a lucrat trei ani ca instructor de zbor la
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
împlinirii a o sută de ani fiind avansată comandor (r). Victoria Pokol (n. 1903?, Brașov - d. 1950, București?) a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot nr. 99/1935, fiind a opta aviatoare brevetată. Între 1936-1941 a fost funcționară la Legația Germaniei din București. În 1942, la Serbarea Aviației a făcut o demonstrație de acrobație aeriană. În război a activat ca pilot de legătură, zburând cu avionul personal, un Bücker Bü 131 „Jungmann
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
22 ianuarie 1988, București). În 1918 s-a refugiat în Basarabia, iar în 1935 a venit la București. A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1936, obținând brevetul de pilot nr. 118/1936, fiind a noua aviatoare brevetată. A activat în cadrul Escadrilei Albe până în anul 1943, când s-a retras din motive de sănătate. După război, în 1953, a fost condamnată în urma unei acuzații de spionaj la 7 ani de închisoare, din care a executat 6, apoi
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
6, apoi fiind deportată în Bărăgan, la Lățești, până în 1962. A lucrat ulterior un timp la o fabrică de ambalaje, dar insuficient pentru a beneficia de pensie. Virginia Duțescu (n. 1910, Corabia - d. 1980). A fost cea de a zecea aviatoare brevetată, în 1936. A participat la manevrele aviatice de la Galați din toamna anului 1938. A fost maestră a acrobației aeriene, fiind singura femeie care efectua zbor pe spate. A fost prima femeie instructor de pilotaj, la școala de la Ploiești (Strejnic
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Galați din toamna anului 1938. A fost maestră a acrobației aeriene, fiind singura femeie care efectua zbor pe spate. A fost prima femeie instructor de pilotaj, la școala de la Ploiești (Strejnic), între 1939 și august 1941. A fost a patra aviatoare care a activat în Escadrila Albă, până la 1 septembrie 1941, când a demisionat din motive medicale. După război, în 1948, a fost închisă la Mislea deoarece soțul ei, căpitanul aviator Constantin Abeles („Coty”), cu care se căsătorise în 1939, dar
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
și divorțată, fugise cu un avion în Turcia. Virginia Thomas („Tommy”) (n. 1910, Brașov - d. ?, Marea Britanie). A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1936, obținând brevetul de pilot nr. 141/1936, fiind cea de a unsprezecea aviatoare brevetată. În 1939 a lucrat ca stewardesă la LARES. În 1940 a fost încadrată ca pilot la Escadrila Sanitară, unde a transportat 625 de răniți. După desființarea escadrilei, în 1943, a transportat răniți cu automobilul în cadrul Spitalului de Cruce Roșie
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
d. 2 februarie 1948, Cluj). Brevetată pentru zbor în 1932 în SUA, pentru echivalare în România a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1937, obținând brevetul de pilot nr. 167/1937, fiind cea de a douăsprezecea aviatoare brevetată. La începutul războiului a fost mobilizată ca instructor la o școală de parașutism. La 1 mai 1942 a demisionat, iar în septembrie 1942 se afla la Stalino cu Escadrila 108 Transport Ușor, ca pilot de legătură. În ianuarie 1943
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
vara anului 1943. Victoria Comșa (n. 1910 - d. 21 iulie 1940, Băneasa). A absolvit Școala Civilă de Aviație Sportivă a CFR din Giulești în anul 1938 obținând brevetul de pilot nr. 494/5.10.1938, fiind cea de a patrusprezecea aviatoare brevetată. Licențiată a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale, a lucrat în cadrul Direcției Generale a CFR București. A decedat în accidentul avionului Monospar ST-25 nr. 1. Maria Adam (n. 1919 - d. 21 iulie 1940, Băneasa). A absolvit Școala Civilă
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
În 1943 a activat în Escadrila 108 Transport Ușor. A demisionat din aviația militară în 1944, dar a mai zburat până în 1953 ca voluntar în cadrul Aeroclubului Aviației. A lucrat la telefoane până la pensionare. A fost cea mai tânără și ultima aviatoare care a venit la Escadrila Albă. În 1942 George Acsinteanu a publicat cartea "Escadrila albă - Biruitorii, oameni cu suflete de zei", apărută în două ediții, a doua completată cu un capitol despre campania de la Stalingrad. Lucrarea nu este una documentară
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
cu suflete de zei", apărută în două ediții, a doua completată cu un capitol despre campania de la Stalingrad. Lucrarea nu este una documentară, ci una artistică, cu tente de propagandă, cuprinzând episoade fictive și punând de multe ori în gura aviatoarelor cuvinte pe care ele nu le-au spus niciodată și cu care n-au fost de acord. În 1943 a fost realizat de către studiourile italiene "Artisti Associati" în colaborare cu Oficiul Național Cinematografic din România filmul "Escadrila Albă („Squadriglia Bianca
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Filmul a fost trimis în Italia pentru sonorizare și montaj. Se pare că filmul ar fi ajuns în 1944 în cinematografele italiene, dar apoi a fost cenzurat de aliați. Negativul și copiile sunt considerate pierdute. Fimul însuși este considerat de aviatoare o melodramă ieftină, foarte departe de ce a fost de fapt Escadrila Albă. Daniel Focșa, în cărțile sale, "Escadrila albă - o istorie subiectivă" (2008; 2013) publică trei capitole dedicate aviatoarelor Mariana Drăgescu, Nadia Russo și Stela Huțan, respectiv în "Aviatori de
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Negativul și copiile sunt considerate pierdute. Fimul însuși este considerat de aviatoare o melodramă ieftină, foarte departe de ce a fost de fapt Escadrila Albă. Daniel Focșa, în cărțile sale, "Escadrila albă - o istorie subiectivă" (2008; 2013) publică trei capitole dedicate aviatoarelor Mariana Drăgescu, Nadia Russo și Stela Huțan, respectiv în "Aviatori de altădată" (2012) două capitole dedicate Marianei Drăgescu și Nadiei Russo. Cărțile se bazează pe interviurile luate de autor celor trei aviatoare și pe date din arhivele personale ale Marianei
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
istorie subiectivă" (2008; 2013) publică trei capitole dedicate aviatoarelor Mariana Drăgescu, Nadia Russo și Stela Huțan, respectiv în "Aviatori de altădată" (2012) două capitole dedicate Marianei Drăgescu și Nadiei Russo. Cărțile se bazează pe interviurile luate de autor celor trei aviatoare și pe date din arhivele personale ale Marianei Drăgescu și Stelei Huțan.
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Ioan Caragiani. După o vizită la regină, întrebată fiind de Măria Sa cum i-a plăcut seara, Despa răspunde prompt: „Nu mă pot pronunța doar după o vizită”. Fratele lui Ioan Caragiani, doctorul Alexandru Caragiani, stabilit la Tecuci, este tatăl cunoscutei aviatoare Elena Caragiani-Stoienescu. Caragiani urmează cursurile școlilor primare și secundare aromânești din Avdela, Gureanta și Vlaho-Clisura în Grecia. Studiile secundare și superioare le-a făcut la Atena unde din 1856 studiază filologia. Ajunge să fie un foarte bun cunoscător al istoriei
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
cu ideea?! E o deschizătoare de drumuri, atunci. Cum s-a întâmplat? M.D.: Da, ea a fost. S-a întâmplat cu ocazia unor manevre militare din 1938, când, pentru prima dată la noi în țară, au fost concentrate patru femei aviatoare. Manevrele s-au făcut în octombrie, toamna, la Galați, pentru că se făceau către frontiera sovietică. Aviația noastră, care a participat și ea împreună cu armata terestră la aceste manevre, era împărțită în două, ca să se simuleze o bătălie, erau exerciții. Atunci
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]