1,577 matches
-
prevăzător precum semizeii și extrem de dibaci - alături de Maria.Sa, poetul și-a sărbătorit nașterea înconjurat de prietenii cei mai buni, cu care s-au șprițuit la o cârciumă cu lăutari români, și pe tot traseul anului a lansat, cu public avid de poezie, alte câteva cărți. Dar și subsemnatul am fost la înălțimea prieteniei de netăgăduit, declarând mai pe primăvară - anul 2014 - ANUL GEORGE FILIP. Și evenimentele s-au succedat, au trecut precum clipele cele 365 de zile și patru ore
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
recunoaștem că aici nu este vorba doar de un business, ci de o pasiune. O boemă literară avea să înceapă în curând. Publicul s-a adunat mai repede decât ora prevăzută în invitație, semn că evenimentul fusese mediatizat, iar cei avizi de noutăți literare, nu au pregetat să apară în număr mare, în așa fel încât cele două încăperi destinate lansării s-au dovedit, în final, a fi neîncăpătoare. În cuvântul său de deschidere, Camelia Duca, Directoarea Librăriei ,,Semn de carte
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
Ionescu însoțit de soția acestuia Cristina Ionescu și Alina Ionescu-Graff, sosiți de la New York). Prima lansare: marți 2 octombrie 2012, la ora 16.00, în noul sediu din București al Bibliotecii Naționale a României. Sala devine neîncăpătoare. Un public numeros, select, avid de a asista la un eveniment deosebit unde Doina Uricariu a invitat oaspeți de seamă (Emil Constantinescu, Președinte al României între anii 1996-2000, Ruxandra Garofeanu, Alexandru Ionescu, Sorin Radu, fotograful profesionist care a realizat cu o rară măiestrie toate fotografiile
DOINA URICARIU – VLAICU IONESCU The Artist / Pictorul [Corola-blog/BlogPost/93887_a_95179]
-
Nu tristețile acelea provinciale, de tîrg în care plouă prea des, ci o melancolie structurală, a tînărului ce-și ține în mînă propria imagine de bătrîn, se pierde printre pagini în Femei. Este, de fapt, chiar povestea juneții early closed, avidă de experiențe pasagere, care se vor totuși profunde, după modelul impus în epocă de Eliade și Vulcănescu. Dar, pe lîngă un soi de "trăirism", afară de filozofia delicată a "fanării", în maniera lui Proust, cel din La umbra fetelor în floare
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
duble calități: pe de o parte, o capacitate de a nu te judeca, iar pe de alta, o înstrăinare de sine, care făcea posibilă examinarea fiecărei teme, o greșeală, o rușine, o amintire, un peisaj, o moarte, cu detașarea reificantă, avid curioasă, a omului inexorabil străin pe lumea asta. Și totuși, n-am cunoscut nici un om căruia să-i fi fost mai frică de ce se află dincolo de ferestrele zidite din noi înșine, ca lui Alexandru Vona. Uneori cocheta cu regretul că
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
părut un caz clinic plicticos, iar cartea - o pornografie neinteresantă literar, scîrboasă de-a dreptul. La Ioana Bradea, ritualul sexual nu e doar rut, limba deșucheată e cea "de serviciu", a "prostituției vocale", altfel fata Andreea are un suflet generos, avid de iubire o sensibilitate lirică și o minte ascuțită, dibuind după "comuniunea de care scria Evola". Am întîlnit-o o singură dată pe cea care semnează Ioana Bradea, anul acesta la Bookarest, cînd mi-a dat și cartea (căreia, spre deosebire de tinerii
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din mormânt iese, tandru fluid, Iubirea ta ce mi-e pâine și sare. Și în veghe voi rămâne până în amurg, Până în noapte, până în zori, Ca mirosul busuiocului când face să treacă Pe fruntea credinciosului
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
un fir electric! Dar mai bine aș găsi ceva liniștitor, ceva calm, blînd-senzual, un culcuș ocrotitor, o lectură-pansament. Și nu mă mai dumiresc de unde să scot cartea atottămăduitoare, cartea fragedă și pură, ușoară, străvezie, vesel deschisă-n fața ochilor mei avizi de fericire. Să stai într-o casă cu camere luminoase, răcoroase, așezată în mijlocul unei grădini, să-ți ai razele tale de lumină, credincioase, care vin la ore fixe să se întindă pe cîte un covor sau să se izbească dulce
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
revadă pe acoliții lui Lenny, toți cei în jurul cărora gravitase în răstimpul în care rămăsese la discreția lor, singur în Israel, dar acceptă cu mansuetudine să le cunoască pe prietenele mamei lui care veneau acum la ei ca la urs, avide de un asemenea subiect gras de cancan ca sosirea fiului rătăcitor. - Numai eu pot să înțeleg cu adevărat singurătatea mamei tale, grija și dorul ei, spuse Liza, fată bună și miloasă, ai cărei copii erau și ei în străinătate. De ce
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Emil Brumaru (Cădeau crestele cocoșilor...) Toamna, mi-am zis, iată!, s-a instaurat: imperiu perfid, avid de bucurii devastatoare. Nu stătusem degeaba, lucrasem ca un diavol, pe brînci, direct și cu intermediari abili, urmăriți de Interpol, împrăștiasem întruna zvonul zăpăcitor, căutasem tenace să-l pribegesc printre ceilalți, cu aproape două luni mai devreme, riscînd să fiu
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
fi să le vie dor de pulă membru, s-o șuere cum șueri oile la strungă... și atunci, numai să-ți poată curul partea dorsală... Iară când s-ar sătura de ea, să zică: ho! ho! haram nesățios Încetează, lucru avid, obținut pe gratis. Și atunci pe loc se moae iese din erecție și te descotorosești eliberezi de dânsa. Și drept dovadă, baba persoana de vârsta a III-a își înfășcă o mătrăgană un organ genital masculin, care era mai mare
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
pe bună dreptate ? natura livrescă a inspirației m.ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie, și mai cu seamă să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant al poeziei românești de până la el, un spirit mai degrabă ceremonios, avid de gesturi sacerdotale, speculativ-metafizic și emfatic, nesățios cu simbolurile și
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie, și mai cu seamă să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant al poeziei românești de până la el, un spirit mai degrabă ceremonios, avid de gesturi sacerdotale, speculativ-metafizic și emfatic, nesățios cu simbolurile și prea puțin dispus să se detașeze ironic de propriile-i născociri. În acest context, poezia lui Mircea Ivănescu surprinde tocmai prin naturalețe și (aparentă) simplitate. Încă din volumul de debut
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din nou în marmelada vidă A clipelor stoarse-n puroi Și a furnicii-n mușuroi...
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
Ťteiul sfîntť, n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieții, de cîte suferise această natură iritabilă de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși". De altfel, textul imediat următor al volumului (Ironie) așează viața poetului în aceiași termeni. Avid de detalii pe care le articulează cu voluptate într-o construcție, Caragiale e neutru sub aspect moral. Oricum, îndurerarea lasă loc unei teribile forțe admirative care are ca obiect atît lumea, cît și propria-i forță constructivă. Asemenea situații, paradoxale
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
aerului. Și mergînd așa alături de mine, preocupată ca nu cumva fetița să-i scape din priviri, regăseam cîmpul de forță și farmec ce emana dinspre ea, un cîmp ce împrumuta oricărui bărbat ajuns în fața ei un profil ascuțit de lup avid, un lup pe al cărui chip se întrezărea o privire fixă de o acuitate hipnotică, ca într-o noapte cu lună plină cînd pornirile licantrope ale oamenilor se dezlănțuiesc atavic. Femeii acesteia, care se străduia atît de mult să-și
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
descendent pe toată gama vocii sale ca nici-una alta - o voce în care își rostea, jucând-o, toată indignarea răsfățată a bucuriei de a se ști așteptat în picioare, om lângă om, cu nerăbdare, de admirația inteligentă a unui tineret avid de originalele-i interpretări și asociații critice, un tineret care amplifica spațiul sălii prin prezența pe culoar, până unde răzbăteau sonurile vocii lui acute și unde, din când în când, câte o șoaptă a câte cuiva temător că nu-i
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
vreau să-l înțeleg. Prin votul acordat M. Sandu în pofida boicotării din partea colegilor ei de pe eshichierul centru-dreapta, din partea unei părți a intelectualității, Republica a fost salvată de „victoria” lui Dodon. Dați domnilor, doamnelor și domnișoarelor să-i barăm acestui kremlinez avid de putere, bani, glorie calea spre președinție. Este în puterile noastre, trebuie doar să ne mobilizăm, să conștientizăm gravitatea situației în care ne aflăm, situație de care depinde în mare măsură orientarea noastră de mai departe: pro est sau pro
MEDITAŢII POSTELECTORALE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380638_a_381967]
-
cerului La porțile cerului de unde cad și gânduri și stele Deodată, șoptit, s-a așternut tăcerea lumii eterne Razele trasează-n neștire potecile spre castele Naiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverne Se rotesc universuri în neștiută imensitate Avide înghit găurile negre explozii solare O altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispare Ascult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzute Stană și sfinții privesc absurde confruntări pământene Exultă frenetic în veacul ce n-are pic de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
și politica. Odată se spunea că în Evul Mediu filozofia a fost desconsiderată, fiind adusă în starea umilitoare de slujnică a teologiei. Această stare ancilară era dovada irefutabilă a deprecierii pe care obtuzitatea teologică o impusese unei filozofii nobile și avide de cunoaștere. În realitate, cei care arătau cu degetul starea ancilară a filozofiei nu știau că în felul acesta îi făceau un binemeritat elogiu. Nefiind o plantă care să poată crește pe un sol propriu, filozofia este prin esența ei
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
de definire identitară, autorii nu își neglijează interlocutorul romanesc, făcând din public un complice în aventura scrisului. Prin povestiri cu aer de întreg sau țesătură epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale propriilor existențe. Oglindindu-se în biografia fictivă a protagoniștilor, cu experiențe și coduri culturale familiare, cititorii manifestă implicit o deschidere amplă către straturile de adâncime ale prozei. Folosindu-se de o suprafață
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
concurență cu Lepturariul lui Aron Pumnul. Biografia sa de preot greco-catolic, cetățean al patriei transilvane, român militant cu moderație pentru drepturile conaționalilor, cărturar cu o vocație științifică foarte diversă și cu o viziune cuprinzătoare asupra trecutului și asupra contemporaneității, călător avid de lumea civilizată, literat și gazetar - biografia sa este prin sine însăși, prin toate sinuozitățile și încercările ei, o mărturie culturală complexă, caracteristică pentru secolul al XIX-lea transilvan. Folosind două latinisme care i-au plăcut lui Timotei Cipariu, am
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
pus în legătură cu poezia, ca și cum ar fi de la sine înțeles că ficțiunea nu se poate formula decît în proză. Dincolo de tipologia literară Autoficțiunea, ca practică literară (inițial) a unui individ occidental civilizat (în sensul lui Norbert Elias), urban, instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de a lăsa urme, fie și imprimate, nu este un bildungs și nici nu aparține paradigmei textualiste. Autoficțiunea, cel puțin cea care se practică astăzi în Franța, este pe jumătate avatarul alegoriei de odinioară, pe jumătate o
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
va indica Ludlow, ceea ce este important la dorință este flexibilitatea sa, capacitatea sa de a se concentra pe impulsul orb sau pe Dumnezeu. De aici, preocuparea solomonică de a educa dorința țâșnește fără întrerupere, natura participantului (μετέχοντος), devine mereu mai avidă de mai mult și nici o limită nu-i oprește creșterea”<footnote P. G. XLIV, col. 105BC. footnote>. Sufletul, suspendat în Dumnezeu, primește constant o creștere a harului și devine mai avid (dorit) de har, pe măsură ce este mai copleșit de acesta
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
țâșnește fără întrerupere, natura participantului (μετέχοντος), devine mereu mai avidă de mai mult și nici o limită nu-i oprește creșterea”<footnote P. G. XLIV, col. 105BC. footnote>. Sufletul, suspendat în Dumnezeu, primește constant o creștere a harului și devine mai avid (dorit) de har, pe măsură ce este mai copleșit de acesta. Mai notăm ideea că ceea ce caracterizează bunurile spirituale, este că nimic nu-i inutil, ca în hrana corporală. Mai putem nota și câteva expresii remarcabile: viața divină se scurge (εἴσρεον) în
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]