364 matches
-
să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o înghițitură. Realizează cât de importantă este satisfacerea acestei necesități, cât de capital este acest gest pe care îl facem automat în viața de zi cu zi. I se pare că abia acum a descoperit această plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
propriei fapte, orice răufăcător de la noi ar renunța la a mai comite vreo fărădelege. Iar emisiunile respective ar avea mai puțină audiență chiar și decât cele culturale, nu-i așa? Ei bine, nu, japonezii se aruncă, în orice situație, cu aviditate asupra graficelor și diagramelor, le studiază intens ba chiar, aș putea spune, că în lipsa lor nu se mai simt în largul lor, iar felul în care se raportează la o situație le apare ca defectuos. Intelectul japonez pare a avea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a.C., aceasta oferă omului o cale de spiritualizare, introspecție și de aprofundare a sinelui. Prin doctrina sa (dharma) acordă oamenilor răspunsul la patru întrebări originare, Cele Patru Adevăruri Nobile: ce este durerea?; cum ia naștere viața?; cum pot fi depășite aviditatea, "setea de viață", ura, iluzia?; cum poate fi atinsă atitudinea detașării ce permite învingerea poftei de viață? Prin " Calea cu opt brațe" a lui Buda. Buda nu intenționează să dea o interpretare a lumii, ci o doctrină și un itinerariu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
schimbă, chiar și eul pe care mă bazez foarte mult este lipsit de un nucleu substanțial și este, în consecință, tranzitoriu. De la Buda pot învăța cum să mă eliberez de propriul eu: eliberându-mă de acea dorință de sine specifică avidității, urii și iluziei, de egocentrism și de raportul de dependență cu eul meu, pot găsi calea altruismului. Calea celor opt brațe a lui Buda este o cale de mijloc rațională: nici căutarea plăcerilor senzuale, nici automortificarea, dar mai degrabă gândirea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
multe dificultăți dacă mi-aș fi dorit să devin călugăr (ca în budismul theravăda), pentru atingerea concentrației prin intermediul excercițiului meditației. Doar acest lucru îmi permite să ies din ciclul renașterilor și să ajung în nirvana, în "extincție", unde se sfârșesc aviditatea, ura și iluzia, unde mă așteaptă nu nimicul, ci beatitudinea. De asemenea, m-aș fi simțit foarte puțin atras de monahismul budist în aceeași măsură ca și de cel creștin. Ambele presupun aceleași lucruri: izolarea de lume, respectul unor reguli
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un mesaj de bucurie conținut în vorbele, parabolele și faptele care ne vorbesc de o nouă libertate. Pentru mine, semnificația sa actuală este următoarea: în această epocă, marcată de febra burselor și a shareholder-value, să nu ne lăsăm dominați de aviditatea banilor și prestigiului; în această epocă, în care a renăscut politica imperialistă, să nu ne lăsăm impresionați de voința de putere; în această epocă, în care se asistă la îndepărtarea fără precedent a oricărui tabu și în care domină un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
precizate. În același timp este necesară schimbarea mentalității. În special principalii responsabili ai crizei economice mondiale bancherii, guvernatorii băncilor centrale, politicienii și jurnaliștii trebuie să recunoască faptul că, în spatele creșterii aprige a pieții financiare, inflația și golurile imobiliare erau forțele avidității incontrolabile și ale megalomaniei economice, iar ele trebuie înfrânate. Economia e obligată, din nou, să se supună politicii, și, ambele, eticii. Acest lucru înseamnă că banul nu trebuie să mai fie înțeles ca valoarea supremă. Că "proprietatea obligă" este deja
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai fericiți indivizii "sobri", cei care nu fac mereu comparații, dar care se mulțumesc cu ceea ce au ales și astfel pun în practică o sobrietate discretă. Acest lucru e valabil în lucrurile mari la fel ca în cele mici: în schimbul avidității nocive este nevoie de menținerea cumpătării. Cumpătarea propriilor aspirații este atitudinea fundamentală a libertății interioare: o modestie superioară și, în ultimă analiză, un calm fără griji, care nu conduce la anxietatea zilei de mâine, dar gândește în prezent. Pentru acești
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în afaceri, din cadrul instituțiilor private și publice, în care totul se plătește prin credit, a dus la prăbușirea sistemului bancar. În noiembrie 2008 am ținut o serie de conferințe în Statele Unite și am putut constata cum și acolo se deplâng aviditatea profitului în economie și megalomania în politică. În acest sens, mi-au fost confirmate convingerile de președintele Obama, care, în discursul instaurării din ianuarie 2009, a luat act de faptul că: "În cele din urmă este foarte limpede că ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care este necesar să fie stabilită cât mai curând, trebuie să fie susținută de un cadru normativ etic. Doar cu puține norme etice de bază, ce au luat formă din clipa în care omul a devenit om, se poate îmblânzi aviditatea fatală a omului și hybris-ul lui. În acest context mă încred în contribuția importantă a Bisericilor, religiilor și țărilor. Speranța în unitatea Bisericii Sunt și rămân un membru loial Bisericii mele. Cred în Dumnezeu și în Cristos, nu cred
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu o nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează semnalele cu o aviditate iluzoriu ingenuă. Autorul de acest tip pare lipsit de ambiții modelatoare, înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
de vlagă. Somnul nu e o metaforă întîmplătoare, într-o lume care cunoaște doar declanșarea pornirii și, după irosirea de energie, eventual, îndelunga preparare a noii izbucniri, repaosul, în-seamnă ocrotirea instinctului. Nimic nu tulbură repetata înfruntare dintre trufia Voinței și aviditatea primară. Se poate formula obiecția că un termen al ecuației (clica) e estompat. Iată un aspect asupra căruia am stăruit, altădată, cum am făgăduit, în analiza Franciscăi. Oricum, acolo unde lipsește sentimentul vinei, nu are loc nici raportarea la un
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
noastre, dar și o etapă prin care trece literatura. Se poartă ficționalizarea faptului real, a evenimentului unanim cunoscut, așa cum este adevărul ziarelor și imaginea răspândită prin tubul fosforescent prin care respiră fiecare casă. în ce context istoric, însă? Ce potențează aviditatea de-a cunoaște viața intimă a celorlalți? Se știe că omul este o ființă curioasă. Dar gustul pentru mărunțișurile crude și apărate de scutul pudic al fiecăruia s-a generalizat în ultima vreme, printr-o voință cu mii de ochi
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
Daniel Cristea-Enache Discreția nu se numără printre însușirile obișnuite ale scriitorului român (și, ca să fim drepți, nici printre ale criticului). Dorința imperioasă de afirmare și legitimare simbolică, aviditatea după publicitate sunt cu atât mai dezolante cu cât rating-ul culturii înalte a devenit insignifiant în raport cu cel al televiziunilor și al tabloidelor de divertisment grosier. Dacă extensia publică a scriitorilor noștri avea sens înainte de '89, când exista un public
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
cînd pune în scenă personaje istorice, scriitori și oameni de stat. Sion se amuză prezentînd personajul sub o cu totul altă formă decît cea unanim cunoscută, adică sub formă familiară și umană. Bătrînul Asachi, scorțos, cu tabieturi, dar căutînd cu aviditate prietenia celorlalți prin modestele serate literare organizate în casa lui din Iași; Kogălniceanu, prietenos, dar mereu grăbit; D. Brătianu, apărut incognito pe Cîmpia Libertății de la Blaj, în preziua marii adunări, simțind instinctiv că acolo va avea loc un eveniment politic
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
întîlnirea dintre două lumi geografic și cultural diferite: cea a Sudului, unde jocul luminilor, atmosfera de iubire intensă fac regula; și cea a Nordului, populată de spectre, hîrci, morminte, decor macabru - comună romantismului englez și german și preluată apoi cu aviditate (de la Uhland, Bürger și Byron) în cea de a doua fază a romantismului francez. Originalitatea lui Bolintineanu constă tocmai în unirea neașteptată a celor două orizonturi opuse, într-unul singur, ambivalent: pe de o parte, Sudul de basm oriental și
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
sa Grunia. Ne aflăm la fin de siècle într-un Sankt Petersburg spectral, care pare locuit numai de personajele acestui film, o imagine se fixează cu intensitatea nostalgiei pe care numai dagherotipurile o au, o locomotivă cu aburi urmărită cu aviditate de la fereastra sa de către Liza, care visează să plece oriunde altundeva. Lumea burgheză din care face parte, ca și familia Stasov, este una menită dizolvării, o lume care își așteaptă sfârșitul, pionierii modernității luând înfățișarea monstruos-gogoliană a intreprizilor capitaliști de
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
de Antioh dacă armata sa somptuos împodobită ajunge spre a-i înfrunta pe romani, generalul cartaginez, vrând să-l ridiculizeze pe monarh pentru lașitatea și slăbiciunea acestei oști atât de magnifice, a replicat că este acolo destul pentru a satisface aviditatea romanilor. Intrebarea se referea la forța militară siriană comparativ cu cea romană, răspunsul cum nu se poate mai spiritual și mușcător vizează bogăția prăzii dinainte oferite adversarilor." (p. 125) Intențiile Alexandrei Ciocârlie sunt însă mai complexe de atât. Nu reconstituirea
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
pe mama în mijlocul lor ferindu-se de tata - Du-ți catrafusele la etaj mâine o servitoare pe care bunicul, fără să-i pese de noi, o apuca de încheietura mâinii - Vino-ncoa’ se încuia cu ea în cămară cu o aviditate de canar și ieșea potrivindu- și nasturele de aramă fără să știe cum o cheamă sau să observe ceașca bunicii pe farfurioară, tucanii se roteau căutând vântul dinspre frontieră și noi în mijlocul brazdelor devastate în casa în care deși la
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
televizate) este, la trei luștri și mai bine de la Revoluție, constantă. Interesul documentar prevalează încă asupra celui literar. Recunosc că am început lectura volumului semnat de Cela Varlam și patetic intitulat Să nu-mi luați temnița cu această dizgrațioasă, omenească aviditate de a afla unele dintre secretele vechilor zei ideologici. Nu atât ce mâncau, cum se îmbrăcau, în ce fel petreceau, cât modul în care gândeau și se raportau la masa populației. Cum împăcau, în mintea și sufletul lor de activiști
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
de toți clienții casei, fără crâcnire și scrâșnire și mai ales cârtire. De data aceasta, alaiul curioșilor a asistat la o partidă de ramș inedită, nu în locul pregătit pentru așa ceva ci afară, în aer liber. Era ceva ce aducea cu aviditatea uliului care se rotește deasupra curții de orătănii, gata să planeze pentru a înhăța prada, iar aceștia nu erau decât colegii mei mai tineri, îmi permit să le zic așa - la o distanță de mai bine de șaizeci de ani
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
ghinioniști, dar citit, comentat și disecat de către toți. Câmpul alb cu oile negre Fenomen izolat așadar, segmentul „best-seller” din domeniul editorial a explodat imediat după 1990, odată cu „dezlegarea” la carte. Era timpul în care se publica și se citea cu aviditate absolut orice. Literatura de consum invadase piața, iar cărțile Sandrei Brown, de exemplu, se tipăreau în tiraje de zeci de mii de exemplare. Numărul volumelor apărute cu semnătura prolificei scriitoare dădea la un moment dat de bănuit, fiind puțin probabil
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
un radio de prima generație, am învățat să citesc de la cinci ani, în lungile seri de iarnă, cu tatăl meu, pe ziare, am mers la școală la șase ani, am căutat bibliotecă școlii din clasa a doua, am citit cu aviditatea cu care tata construia case, am luat o recompensă pentru scrierea unei povestiri în clasa a șasea de la revista pentru copii ,, Luminița'', apoi în a șaptea de la revista ,,Cutezătorii '', mi-a placut poezia, să o scriu, să o citesc, să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
un radio de prima generație, am învățat să citesc de la cinci ani, în lungile seri de iarnă, cu tatăl meu, pe ziare, am mers la școală la șase ani, am căutat bibliotecă școlii din clasa a doua, am citit cu aviditatea cu care tata construia case, am luat o recompensă pentru scrierea unei povestiri în clasa a șasea de la revista pentru copii ,, Luminița'', apoi în a șaptea de la revista ,,Cutezătorii '', mi-a placut poezia, să o scriu, să o citesc, să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
un radio de prima generație, am învățat să citesc de la cinci ani, în lungile seri de iarnă, cu tatăl meu, pe ziare, am mers la școală la șase ani, am căutat biblioteca școlii din clasa a doua, am citit cu aviditatea cu care tata construia case, am luat o recompensă pentru scrierea unei povestiri în clasa a șasea de la revista pentru copii ,, Luminița'', apoi în a șaptea de la revista ,,Cutezătorii '', mi-a plăcut poezia, să o scriu, să o citesc, să
DATE PERSONALE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383915_a_385244]