512 matches
-
a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea din ajun. Cum să nu se mire cineva, cum să nu i se aprindă închipuirea! Într-o clipă, steaua magică sosi. Printr-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viețile localnicilor ca lumina stelei polare. Fiecare munte are frumusețile, tainele și primejdiile sale, fiind ca o inimă puternică care trece peste veacuri pentru cei care îl iubesc. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C O călătorie în munți Noaptea azurie se lasă peste natura amorțită, iar luna ca într-un candelabru de stele pășește pe bolta cerească, oglindindu-se în șiroaiele de apă purpurie sau în bălțile solemne și ascultând șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o pădure deasă cu copaci tineri și zvelți, animale blânde, păsărele cu glasuri pitulate și tainice. Dintr-o carte, eu pot cunoaște taina bogățiilor țării, frumusețea nemărginită a patriei noastre ca un buchet de flori, numeroase râuri ca niște panglici azurii, Podișul Transilvaniei ca o cetate, munții ca niște piramide înalte, podișurile, dealurile și depresiunile ca niște trepte și câmpiile cu flori înmiresmate. Pot învăța să mă comport de la poveștile cu împărați viteji sau lași. Învăț să iubesc floarea pură din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căuta din nou, iar și iar, doar vom găsi. Ce? Magda Geană, clasa a VII-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă, zac aruncați inutil
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vânt călduț, ca o suflare magică și vaporoasă, și Santiago dădea indicații unui cadet ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe apa azurie. Motoarele au fost oprite, barca dansa pe valurile mici și dezordonate și-și țuguia din când în când pânzele cu fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc lângă ea, s-a prezentat ei și prietenului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai interesanți erau ai Liei, pe ea o chinuiam mai mult, mutînd-o Întruna de la umbră la soare, fiindcă nuanțele nu se hotărau Între cenușiu și verzui. Eva, din cauza căreia pornise jocul, Îi avea, după vorba noastră, „sclipitori“, vasăzică, de un azuriu cumva fragil, dar cu lumină proprie. Toți o strigam „Eva cea Mică“ deoarece, pe cîteva ulițe de jur Împrejur, toate Evele, nu puține la număr, erau mult mai mari decît a noastră, iar după ea, nu ne mai apăruse nici una
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a ridicat de după orizont, face deja să scânteieze mii de diamante efemere pe întinderea de omăt. Pe colina cu pante domoale, brazii par șiruri de călugări îmbrăcați în robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet. La poalele colinei, în stânga ei, se ivesc de sub zăpadă niște ruine cu aparență de vapor în derivă. Dora își scrutează memoria. "Nu, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rămas cu noi la un ceai după ce ne-a înmânat cu oarecare emfază darurile aduse pentru noi, tot felul de bunătăți de a căror existență uitasem : icre negre, cafea, ciocolată, bomboane fine... Mai era și o ochioasă eșarfă de culoare azurie cu fire lucioase care fusese destinată probabil Minodorei dar s-a găsit petrecută pe după gâtul Alindorei. Minodora, care a devenit dintr-o dată vorbăreață cum nu fusese în nici o altă împrejurare, a început să îl întrebe despre : încotro se îndreaptă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să o înduplec pe Minodora să nu aibă încredere în mesagerul acela care mie îmi părea dubios, dar Alindora sărea în sus de bucurie exclamând: " Mergem la tata ! Mergem la tata în Germania Federală !" Am rămas doar cu imaginea eșarfei azurii cu sclipiri lucioase, fluturând pe fereastra deschisă a mașinii militare care a demarat cu un scrâșnet din fața casei, la fel cum demarase și atunci când o ridicaseră pe Minodora. Oare ce a gândit dânsa, fata mea, despre această coincidență ? Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe deasupra acelui teritoriu, s-au întâlnit cu diferite animale ce înaintau care alene, care grăbite spre un teritoriu de mulți ani interzis oricărui suflet și spirit. Din pământ ieșeau diferite plante la început firave. Mișunau diferite vietăți ale pământului, în timp ce azuriul era încă în așteptare într-o stare mohorâtă și închisă. -Cred că sufletul lui Dardailă așteaptă la poarta iadului. Noi am trecut prin noapte și prin zi, Acum suntem la sfârșitul celei de a opta nopți și nu va dura
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de vis, dar nu, nu era Arm cea care stătea culcată lângă el. Rămase dezamăgit. În vis, Arm stătea întinsă lângă el, cu brațele sub cap, în iarba necosită. Revăzu cu claritate visul. Aerul părea material, cerul de un albastru azuriu, intens. În iarba înaltă, necosită, plină de flori, stătea întins lângă Arm. Doamne, ce frumos mai mirosea. Își dădu seama că nu o uitase pe Armanca. O durere ascuțită îi străbătu sufletul. Camelia nu deschisese ochii. Bart o privi încă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prima șansă. Bine, bre: o să-i bată uruguayenii, o să iasă Costă Rîca pe locul patru. Mare brînză... La început, așa a și fost. Repriză întîi nu prevedea nimic neobișnuit. Un meci tacticizat, plictisitor. Un gol din penalti pe la mijlocul reprizei pentru azurii celești. Uruguay se așezase la conducere și nu părea că va elibera locul prea ușor. Pauză. Era clar: încă un meci fără istorie. Meciul era așa de plictisitor încît am și apucat să întind o mașină de rufe fără să
Turambar, despre Uruguay-Costa Rica. Cronica morții bătrînei Azul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73937_a_75262]
-
valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus declarat salubrizarea acestei zone de aluviunile subculturii, de vulgaritățile oportuniste și dencontinentele
Cincizeci de ani de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7652_a_8977]
-
tânăr matematician e transcrisă în limbajul arid al culegerilor pentru olimpiadă: „Se dă: o sferă cu raza de atât în interiorul căreia se află un cub cu diagonala de atât, în interiorul căruia se află ciulini de diferite dimensiuni. Ciulinii au reflexe azurii, ca și partea de interior a sferei. Să se afle dimensiunile liniei orizontului și unghiul format de aceasta cu suprafața neaccidentată a cubului.” (p. 254) În dreptul ultimului cuvânt apare o trimitere către o notă de subsol care explicitează metafora. (Ceea ce
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
hârtie și gesticulând în aer cu mâna rămasă liberă. Nu o dată am avut convingerea că e nebun, că și-a pierdut mințile, într-atât scruta neantul și bagdadiile, și sprâncenele dese și blonzii i se ridicau în unghi deasupra irișilor azurii, umbrite de mișcarea luminii unei lumânări înfipte într-un sfeșnic de lut, când ni se sfârșea gazul din lampa noastră numărul cinci.” (p. 16) Acum e drept că nu în astfel de înțepături în definitiv binevoitoare stă miezul incendiar al
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
-l putea oare interesa pe Rec în colinele îndepărtate, unde nu putea să distingă decât frânghii de pădure deasupra viilor înroșite de brumă, șerpuirea panglicii de apă, care de aici beteală nemișcată sau pâlcurile de pădure care se îmbrăcau în azuriu diafan sub orizontul aprins de soarele obosit.” (p. 92) Doar Ștefan Cazimir a știut s-o citească.
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
stat ore întregi pe puntea din spate a unui vapor ce se avânta în larg știe că navele, la orice oră din zi și din noapte, fie ploaie, fie ceață, la poli sau la tropice, în ape cenușii, verzui sau azurii, navighează mereu, dar chiar mereu, pe o cale alburie, ce se risipește de la orizont înspre elice, și pe care un om în pericol de înec n-ar mai vedea-o un sfert de oră mai târziu). Adia un vânticel blând
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
capătă caracterul unei micropiese de teatru, în care timpul și spațiul explodează: „Tot din secunda aia, cît am străbătut cei patru metri și jumătate călăuziți de legea gravitației, mi-a rămas în minte o pasăre mare, un punct negricios pe azuriul bolții. M-am scufundat întrebîndu-mă dacă era un corb, un uliu sau o bufniță. N-am găsit răspunsul, puhoiul m-a înghițit și mi-a șters întrebarea din cap, am izbit fundul pietros cu picioarele, șocul m-a răsturnat și
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
de Zizi (în orice caz, singura care ne-a parvenit), același joc (schimbând ce e de schimbat): a se vedea, spre edificare, vecinătatea sublim / derizoriu din secvența „Roma sfântă al cărui pământ e călcat de piciorul tău. Cerul albastru și azuriu, delicioasele macaroane văzute și mâncate de tine”. Prima misivă (pe care, preluând caracterizarea călinesciană a memorialului grecesc scris de Al. Rosetti, aș defini-o drept o „telegramă sugrumată de emoție”, lipsită totalmente de vreun artificiu diversionist de natură a masca
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
am renunțat definitiv la cei 275 tipi. În sufletul meu nu se află decât „unul” care e departe. În visele mele apare Veneția cu gondolele, Roma - cetatea sfântă, al cărui (sic!) pământ e călcat de piciorul tău. Cerul albastru și azuriu, delicioasele macaroane văzute și mâncate de tine „Vous êtes un coin de ciel dans ma vie” «De Anul Nou îți gândesc o fericire feerică.» Cu dor mare, Zizi 6 [Roma2], 18 aprilie 1925 Urări călduroase de sărbători unor fete drăguțe
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
văzut, uimit, oameni corect, chiar elegant îmbrăcați, adăstînd cu o răbdare demnă de cauze mai bune să li se ușureze animalul drept în mijlocul trotuarului! Mărturisesc a mă fi lăsat fascinat o clipă de privirea lor poetic arucnată departe, în zări azurii, contrastînd frapant cu treaba mică sau mare făcută de tovarășul în lesă... Abia aștept, în această privință, aderarea și - vorba domnului președinte, mai ales integrarea, care, după cum nici "iarna nu-i ca vara", nu-i totuna cu aderarea - la UE
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
budiste: "Iubire sub bronzuri de idoli dușmani,/.../ Acela-nvârtește un om, într-o mână,/ Acesta privește cu trei ochi din lună/ Și iată-l pe unul - ureche pe gât,/ Cel cu capul pe cap e spaimă de slut." (Pagoda norilor azurii). Aur și argint, pietre prețioase, flori exotice, miresme grele, amețitoare, de tămâie și santal, ființe mitologice (dragonul, dar și pasărea phoenix) populează universul ei poetic. Tigrul, animal inexistent în mitologia populară românească, apare aici firesc, ca un termen de comparație
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
bază, valoarea supremă, atinsă prin mijloace extrem de variate, preponderent prozodice. Primele versuri din prima poezie a primului ciclu din volum, Fecioara în alb, arată astfel: „La Sinaia-n mănăstire De sub arcul cărunțit Luminos de fericire Zboară cîntul potolit; Către bolta azurie Se înalță aruncînd Blondul văl de poezie Peste straniul meu gînd" A patra poezie din ciclu are următoarea formă; „Melancolia adorărei Cu mîni întinse, obosite, în ceasul sfînt al înserărei La țărm de ape liniștite, Eu o cunosc. Odinioară, în
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
conduseră cu privirea ieșirea din scenă a trioului Drafir, aplaudînd anemic, și se lăsară din nou în voia bucuriilor „unei cine familiale de gală cu Mumm Cordon Vert Champagne de două ruble de persoană”. Pe măsuțe, se zăreau meniurile atrăgătoare, azurii, fixate în suporturi din metal alb. Conținutul lor, care îi provocau negustorului Anghelov, amețit de băutură, un plictis apăsător, era seducător și neobișnuit pentru un tînăr de vreo șaptesprezece ani ce stătea chiar lîngă scenă, alături de o „verișoară” ieftină și
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
erau și cadeți pe care gimnaziștii îi numeau „cizme”. Ei însă locuiau în clădirea lor, la două verste depărtare de oraș, și duceau o viață misterioasă, ba chiar legendară, în opinia „pătlăgelelor”. Ippolit îi invidia pe cadeți, le invidia epoleții azurii cu monograma galbenă a țarului Alexandru, lipită neglijent după șablon, și insignele cu vulturul imperial, dar lipsit, din voia tatălui său, de posibilitatea de a primi o educație militară, a rămas în gimnaziu, unde era notat cu trei și doi
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]