236 matches
-
a prizat? Unde s-a mai auzit? Înghite. Asta-i cocaină, nu un leac pentru guturai. În acest timp Zander se așeză pe brațul unui scaun, ținând o periuță în mână. A stat așa un timp în tăcere, cu capul bâțâindu-i-se, apoi, venindu-i parcă o idee, o porni spre ușă. - Ascultă, Zander, îl opri Mik, ia bate acolo la Nelka și spune-i să se grăbească. Dar vezi, fii și tu mai harnic, că nici eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
profesie, așa încât se relaxă puțin. Începu să se apropie de adversarul său, căutând să-i prindă privirea, dar fără să scape din ochi mâna în care avea arma. Individul se retrăgea înapoi, neîndrăznind să-l atace. Acum nu se mai bâțâia pentru că, mergând cu spatele, trebuia să fie atent să nu cadă. La un moment dat, umerii tipului se lăsară într-un gest de relaxare ușoară, în timp ce ochii săi se ridicară puțin, privind undeva dincolo de Cristian, peste umărul acestuia. Ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cumva, voluminos. Lumea îl cunoștea după o poreclă care-l definea perfect: „Jean-Capabilul”. Iată dedesubturile afacerii: „Clădirea, mai cunoscută prin cartier sub denumirea de „pizderie”, era parțial ascunsă de-o iedera sălbatică.” Începe darea în vilag a adevăratelor afaceri necurate: „Bâțâind din toate balamalele, cele 12 nenorocite se dezbrăcară la piele. Jean-Capabilul o lua pe prima față de-o aripa și-o trânti pe masa din mijlocul camerei. Scoase din buzunar un fel de clește lung, asemănător unui forceps. Fără multe
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
bairam în căminul cultural. - Ce zici, Săndica, mai ai curajul unei noi prestații pe scena căminului cultural? - Ești comic, profesore. Sper că nu dorești să dăm noi spectacol acum. - Nu, doar să dansăm decent, ca doi intelectuali, nu să ne bâțâim cum fac acum consătenii noștri, care, după cum observ, au intrat cam adânc în „crama președintelui”. - Nu am nimic împotrivă, merg cu plăcere. Chiar doream să plec din fumul acesta. Mă sufoc, cu toate că au ferestrele larg deschise. Nu intră nicio adiere
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
ceva mai cald și pișcăcios? Sinu simți în nări, la un moment dat, prea mult praf și voi să coboare. Atunci își dete seama că se urcase mult prea sus. De-a dreptul în zenitul sălii. Scara începu să se bâțâie încet, încet. Pentru că de dincolo de standul de cărți, se auzea o melodie foarte cunoscută, Sinu dete deoparte câteva suluri de papyrus, ca să vadă ce se-ntâmplă. Îi răsuna acum în urechi, un vals care parcă împrospăta aerul. Auzi de jos
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce se aude? Tremur. Ce-i asta? Ah! Fereastra! Mă apropii. Ce tablou! Cenușa se cunună cu nisipul, vântul recită, agitat, catrene frunzelor. Ploaia, își bâțâie scheletul dezmățat într-o ciudată derulare de apariții și dispariții. La asta se reduce totul: apariții și dispariții. Cad baierele inspirației precum dungile zebrei de la intersecția vieții și morții, spărgându-se-n ecouri precum bocetele babelor. Apariții și dispariții, într-
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
cu muzica voastră, se arătase nemulțumită o băbuță ce făcea plajă fără sutien. Cuvintele mai mult i se puteau citi pe buze decât auzi. O seamă de prichindei, mânjiți pe alocuri cu nămol, îi urmau în șir pe cei doi, bâțâindu-se în ritmul muzicii, ca un cortegiu miniatural de bacante și satiri. Traianeee! Traianeee! urla o mamă, cu mâinile pâlnie la gură, văzându-și odorul că se îndepărta prea mult. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Medeea de pe Istru (1) / Dan Florița
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
bairam în căminul cultural. - Ce zici, Săndica, mai ai curajul unei noi prestații pe scena căminului cultural? - Ești comic, profesore. Sper că nu dorești să dăm noi spectacol acum. - Nu, doar să dansăm decent, ca doi intelectuali, nu să ne bâțâim cum fac acum consătenii noștri, care, după cum observ, au intrat cam adânc în „crama președintelui”. - Nu am nimic împotrivă, merg cu plăcere. Chiar doream să plec din fumul acesta. Mă sufoc, cu toate că au ferestrele larg deschise. Nu intră nicio adiere
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
problema unui anumit respect. Iată că autorul a avut intuiții geniale. Păi, fără respect, În fine, se ridică ușor cortina, doar de un colț, pentru a ne lămuri cu privire la ceea ce se petrece în umbra iubirilor secrete: Deaconu Vergilius “Porcu'” se bâțâia înnebunit deasupra ultimei sale “achiziții” sentimentale. Irina Rodica Botea îl ținea în brațe, șoptindu-i pasional la ureche: - Acum! Toată!!! Așa!! Vergilius se mișca din ce în ce mai repede, cuprins de o fericire febrilă. Plăcerea violentă îl scotea din minți. Se pregăti să
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
vreme, iar mama sa lucra la brutărie. Nu știau să danseze și se uitau cu jind la mișcarea adolescenților și tinerilor de acolo. „Hai, bă, să dansăm și noi!” l‑a îndemnat Petre după un timp. „Hai, că toți se bâțâie! Nu știu nici ăia să danseze, dar dau din mâini și din picioare. Nu ne vede nimeni”. Au mers toți trei, hotărâți, unde era înghesuiala mai mare. După câteva mișcări, Gabriel a văzut‑o pe Floarea, femeia din lanul de
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
din discuții, doar partea amuzantă a vieții avea prioritate, spectacolele de la care nu lipseam când aveam bani și cazurile speciale pline de haz, de care eram plin! Eram în vervă! Nu se dansa în seara aceea, deși ne-am fi bâțâit puțin cu ele. Banii lui Edy s-au evaporat din primul foc tras de cineva, căruia nu i-au plăcut mutrele noastre și a început să se milogească în stilul lui caracteristic, cu apropouri directe și declarații diluate: - Ce aș
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
dat demisia de la restaurant? a întrebat el după ce a înghițit cu greu ultimele îmbucături. - Demisia?! a exclamat Amalia surprinsă, făcând ochii mari. Ce ți‑a venit cu așa întrebare? Nu te înțeleg... - Păi cum, mama dracului, faci față ca să te bâțâi cu țâțele goale la bară? a izbucnit Gabriel pe un ton iritat ridicându‑se brusc de pe scaun. Uite așa... bine! a răspuns ea în doi peri. Tu de unde știi, că doar nu ți‑am spus? - Te‑am văzut cu ochii
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
vreme, iar mama sa lucra la brutărie. Nu știau să danseze și se uitau cu jind la mișcarea adolescenților și tinerilor de acolo. „Hai bă să dansăm și noi!” l‑a îndemnat Petre după un timp. „Hai, că toți se bâțâie! Nu știu nici ăia să danseze, dar dau din mâini și din picioare. Nu ne vede nimeni.” Și au mers toți trei, hotărâți, unde era înghesuiala mai mare. După câteva mișcări, Gabriel a văzut‑o pe Floarea, femeia din lanul
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
bairam în căminul cultural. - Ce zici, Săndica, mai ai curajul unei noi prestații pe scena căminului cultural? - Ești comic, profesore. Sper că nu dorești să dăm noi spectacol acum. - Nu, doar să dansăm decent, ca doi intelectuali, nu să ne bâțâim cum fac acum consătenii noștri, care, după cum observ, au intrat cam adânc în „crama președintelui”. - Nu am nimic împotrivă, merg cu plăcere. Chiar doream să plec din fumul acesta. Mă sufoc, cu toate că au ferestrele larg deschise. Nu intră nicio adiere
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
amețiți fără voia noastră și concluziile sînt catastrofale, CrisLi, curajoasă și optimistă, îmi spune să am răbdare, le vine vremea porcilor să fie tăiați, darmite acestor colecționari de vile, salarii grase și amante filiforme de un metru nouăzeci, care se bîțîie ca la o licitație publică pe marile scene mondene și le înșfacă cine dă mai mult, dar mie mi se par dizgrațioase, eu păstrez măsura și sînt convins că dimorfismul sexual lucrează ca la carte, dar îl privesc din punctul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
a pururea manta De vreme rea Hora paiaței - păreri personale - versuri În hora nebună, m-au prins fără voie Să țopăi dement și năuc! Și joc pe jăratec, biet urs, de nevoie Că-s prins și legat de butuc! Îmi bâțâie capul de jocul cretin Și brațele-mi saltă tâmpite... Iar gura, mi-e plină de foc și venin... Privirile - ape prostite... Că-n hora nebună mă puse pe ață, Să țopăi pe muzica lor! Și lor nu le pasă că
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
Cum a auzit cuvântul bani, Năică a prins culoare în obraji și, alături de Ion Bâzdoagă, își făcea curaj ca iepurele în fața ursului care se lăuda: "Ochi mari ca ai lui n-o să aibă Moș Martin niciodată!" dar simțea cum îi bâțâiau picioarele de emoție, numai la gândul că el, un pricăjit de țăran, o să-l amenințe cu moartea pe boier Pandelică. Când erau în dreptul geamului și Năică și-a aruncat ochii în odaie ca să vadă ce fac (porumbeii), îl apucă damblalele
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
recunoscut, că l-a înghiontit pe Năică, zicându-i: - Pușca, Năică! Bagă-i în frică. Năică ținea pușca în mână ca pe o coadă de mătură, iar mâna dreaptă, care trebuia să țină tocul armei lipit de umăr, i se bâțâia ca la un paralitic. Ce faci, Năică? Foc! Cum dracului a făcut tontul, fiind speriat de moarte că trebuie să-l „împuște” pe boier, a băgat degetele sub garda încărcătorului și, agățând de „cocoșul” primului percutor, l-a tras imediat
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
vedeau, limba îmi era grea și aluneca precum un somon, în gât simțeam un măr, m-am trezit. Așa era, totul era adevărat, doar inima ticăia, mi-a spus, stai liniștit, sunt cu tine. Lângă Spitalul Colțea un cerșetor se bâțâia cu o viteză inimaginabilă. Mâinile, capul, genunchii, toate au mișcări oscilatorii. Oamenii nu prea îl băgau în seamă considerând că este un simulant. Are în cutia din fața sa cam zece monede de zece bani. . Priveam covorul cu patrate concentrice, papagal
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
un grad a temperaturii planetare... Hai, să fim serioși! Pe mirificele plaje ale Krakl-ului carnavalurile se țineau lanț. Omenirea cunoștea o perioadă de pace și bunăstare cum parcă nu mai fusese niciodată... Marele Consiliu era adunat în Marea Sală și bâțâia de spaimă, deoarece însăși doamna Anghila prezida... Primul punct al ordinei de zi fu scoaterea în pumni a nefericitului Dulică. Acesta părăsi trist consiliul, având nasul rupt și nici un dinte în gură. Plus niște coaste băgate în plămâni... De undeva
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
mă enervez și sorb tot paharul. Dar...nu! Apă! Apă și covrigi. Chiar, să scot covrigul, că mi-e o foame... --Hai, domnu’ Trache! Un strop...mă țeegi...un str...o picătură. Adât. Și, gata, nu doare. Firfirică începu să bâțâie sticla în fața lui Mototolea, care ronțăia imperturbabil covrigul. --Hai, dom’...un strop...merge la covrig. Măcar o mole...culă. Înțe...legi? O mole...cu...liță. Veni și Pleșcan să se amuze: --Lasă-l, bă, Cireașă! Nu vezi că domnu’ Trache e
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
Cât pui pe limbă să-i afli gustu’. Dacă scapă pe gât două-trei molecule, acolo, alea nu-nverzesc bășica. Avem și noi experiență. Ce zici? Trache tăcea sfinx, privind calm prin el, prin sticlă...Și mușca din covrig. Pleșcan insista, bâțâind sticla aproape de ochii lui Trache, tot mai lucitori. --Chiar nu ne onorezi nici măcar cu o picătură, domne? Spuse Pleșcan descurajat și-l lăsă. Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL SIRENEI-7 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1774, Anul V, 09 noiembrie
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
pâinea adusă acasă pentru familie și păsări. Nu știau să danseze și se uitau cu jind la mișcarea adolescenților și tinerilor de acolo. „Hai, bă, să dansăm și noi!” l-a îndemnat Petre după un timp. „Hai, că toți se bâțâie! Nu știu nici ăia să danseze, dar dau din mâini și din picioare. Nu ne vede nimeni...”. Și au mers toți trei, hotărâți, unde era înghesuiala mai mare. După câteva mișcări, Gabriel a văzut-o pe Floarea, femeia din lanul
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
pe atunci, fără șosete că cele pe care le am avut nu le mai puteam încălța așa de murdare erau după atâtea săptămâni nespălate. Când am coborât, în următoarea secundă am înghețat, definitiv. Stăteam așa ca un stălp și mă bâțâiam până l- am scos din sărite pe soldatul care ne păzea. -Îți arde de dans, recrut, urla el aiurea la mine. De und ești? Mă întreba el fără ca eu să îl aud. De unde ești, am întrebat, mi -a tras un
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
un grad a temperaturii planetare... Hai, să fim serioși! Pe mirificele plaje ale Krakl-ului carnavalurile se țineau lanț. Omenirea cunoștea o perioadă de pace și bunăstare cum parcă nu mai fusese niciodată... Marele Consiliu era adunat în Marea Sală și bâțâia de spaimă, deoarece însăși doamna Anghila prezida... Primul punct al ordinei de zi fu scoaterea în pumni a nefericitului Dulică. Acesta părăsi trist consiliul, având nasul rupt și nici un dinte în gură. Plus niște coaste băgate în plămâni... De undeva
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]